Dintre toate tarile din lume, India e tara despre care am citit cel mai mult. Nu pot spune ca am vazut cele mai multe filme, pt ca multele siropuri bolywoodiene sosite la noi prin anii 70 nu ma atrageau. Dar am fost fascinata de cultura si spiritualitatea indiana.
Nu e deci de mirare ca acum deja multi ani, cand am fost in Salt Lake City, m-am imprietenit cu Sonali, o tanara cultivata, f deschisa si inimoasa, f bogata, totdeauna gata sa-si ajute numeroasele prietene. Am aflat de la ea cu uimire ca in India inca mai e in functiune sistemul de caste (ea facea parte dintr-o casta superioara, provenind dintr-o familie de rang inalt din Calcutta) si ca ea a incalcat acest sistem casatorindu-se din dragoste cu cineva dintr-o casta inferioara celei din care facea ea parte, atragandu-si oprobiul familiei.
Sotul ei, cercetator medic, m-a impresionat prin mandria patriotica pe care o afisa (poate si eu produceam aceeasi impresie, laudandu-mi tara in orice ocazie, mai putin pe conducatorii ei).
Mi-am amintit de ea vazand azi la TVR Cultural un fragment dintr-un "Jurnal de calatorie in India" ("Taccuino India", titlul original) produs de italieni. In partea pe care am vazut-o era prezentat Mumbaiul, mai ales periferiile lui (poate un ecou la "Slumdog Millionaire") . Ce m-a impresionat a fost faptul ca cele mai multe femei intervievate spuneau ca stau in acele conditii subumane din cauza saraciei, dar aveau o multime de copii.
Cum India cunoaste de aproape un secol o explozie demografica ingrijoratoare (au depasit, se pare, miliardul de locuitori) faptul ca acele familii au atat de multi copii mi se pare de neinteles, desi materialele citite in Paris Match in anii 60, dupa marele congres pe teme demografice tinut la Bucuresti (in media romaneasca nu s-a suflat un cuvintel despre lucrarile acelui congres, pt ca s-au tras niste concluzii in total dezacord cu celebrul decret ce a produs la noi o vremelnica explozie demografica si multa, multa suferinta) ar fi trebuit sa ma ajute sa inteleg ca pt saraci copiii multi sunt un fel de asigurare pt batranete, mai ales ca in India s-a incercat controlul populatiei prin operatii gratuite de vasotomie, dar din cauza conditiilor precare de igiena s-a renuntat la aceasta masura, barbatii nemaivoind sa se supuna de bunavoie riscului infectarii sau chiar decesului in urma operatiei, totusi fatalismul unei femei care spunea ca asta e destinul lor, saracia lucie, ca asta e karma lor mi s-a parut cutremurator.
Am scris mai sus ca am citit mult despre India. Din era electronica as cita doar Man From Matunga ,un medic din Mumbay care nu odata mi-a adus zambetul pe buze prin textele lui umoristice (la "preferate" am deja doi umoristi care mi-au luminat zilele, amandoi de origine indiana si actualmente stabiliti in Canada), si care mi-a raspuns la un email ca singurul lucrupe care il stie despre tara noastra e ca rromii provin din India (si nu m-am putut impiedeca sa nu observ o asemanare izbitoare intre locuitorii din slumsurile Mumbayului si unii din rromii saraci din Romanica prezenti la stirile televiziunilor noastre). Din articolele lui am remarcat ca f multe lucruri relatate de el demonstrau o mare asemanare de mentalitate intre indieni si romani (nu neaparat rromi)
In documentarul vazut azi se vedea ca exista pur si simplu o prapastie intre lumea din orasul propriu zis, educata si globalizata (nu degeaba India e deja o mare putere economica) si lumea mizerabila a mahalalelor. Desi finalul a insistat f mult pe pastrarea traditiei si culturii indiene, mi-e tare teama ca trendul, datorat globalizarii, este spre estomparea, daca nu chiar disparitia acestora si topirea intr-un melting pot (creuzet) care nu mi se pare a avea valori superioare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu