Poetul

Daca cineva s-a asteptat sa incep acest articol cu versurile celebre ale lui Gh Cosbuc

Sunt suflet din sufletul neanmului meu
Si-i cant bucuria si-amarul

s-a inselat. Cel despre care vreau sa scriu este inginer de profesie si poet prin vocatie. A publicat deja cateva volume de versuri si de curand a inaugurat situl propriu. Este cuscrul meu. Iata cum se recomanda el insusi:

SUFLET ŞI POEZIE

Al poeziei câmp subtil
E însuşi sufletu-mi fragil
Ce a ales şi prelucrat
Nectarul nobil şi curat.

E tot ce-n mine e mai bun,
Din ce-i cules şi ce-i străbun,
Păstrând în inimă şi-n gând
Când fericit, când lăcrimând.

Doar şlefuesc câte-un cristal,
Pun câte-un dor pe piedestal
Sau mă opresc la un cuvânt
Să-i dau simţire şi avânt.

Aleg ce-i preţios şi rar,
Despart ce-i sfânt de ce-i barbar
Şi nestematele le leg
Să fac un giuvaer întreg.

Iar din al inimii pojar,
Iau rămurele de stejar
Şi le înşir în colier
Pentru pământ şi pentru cer.

Sunt unele ce s-au lipit
De sufletu-mi împătimit
Şi le desfac cu un suspin
Să fie cântecul deplin.

Iar fiecare ram desprins
Ia din al inimii cuprins
Şi simt cum fiecare vers
Mă risipeşte-n univers.

Dă-mi Doamne cugetul curat
Să preţuesc orice carat,
Iar inimii mai dă-i răgaz
Deşi nu-i pot pune zagaz.

Şi dacă mai greşesc cumva,
Dă-mi binecuvântarea ta
Să pot desface şi să dreg
Până-mi dau sufletul întreg .

28 sept . 2000