Marea Evadare

Nu stiu daca e vorba de astenie de primavara, de legendarul butoi cu melancolie, de o criza de deprimare, dar de la ovreme simt nevoia sa ma desprind din cotidianul lui Popoviciu, Becali, NATO, etc si sa-mi caut alinare in pagini ingalbenite de carti cu poezii.

Shakespeare
Sonete

XV

Cand ma gandesc ca tot ce este n-are
Decat o clipa de desavarsire,
Ca vesnic scena lumii e-n schimbare
Sub tainuita stelelor rotire,

Ca oamenii si ierburile cresc,
Hraniti si arsi pe rand de-acelasi cer,
Ca seva si vigoarea-si cheltuiesc
Falindu-se ca-s vii, si-n urma pier,

Cand vad atata nestatornicie,
Mult mai de pret imi pari, stiind ca pot
Pustiul Timp si Varsta, raza-ti vie
In Noapte grea s-o schimbe, prin complot.

De dragul tau luptand cu timpul vreau
Ce-ti fura el pe veci la loc sa-ti dau.

XIV

Tot ce prevad, eu nu citesc in stele;
Si, totusi, parc-as sti astrologie!
Dar nu ca sa prezic noroc sau rele,
Boli, foamete, ierni lungi dac-or sa fie:

Nici clipe trecatoare, nu pot spune
Ce vant, ce ploi, ce fulgere o pasc;
Nici de domnii nu stiu de vor fi bune,
Citind zodiacul orei cand se nasc.

Din ochii tai stiinta mea se-ncheaga
Si -- stele fixe -- scrie-n ei ca pot
Frumos si Adevar sa se-nteleaga,
De-ai vrea sa nu tii pentru tine tot.

De nu, asculta ce-ti proorocesc:
In moartea ta-i sfarsitul lor obstesc.

I

Tot ce-i frumos am vrea sa n-aiba moarte:
Si trandafirul vrem sa dea boboc,
Ca viata lui s-o duca mai departe
Urmasul, cand e-ajunsa la soroc.

Tu insa, ce-ti restrangi la ochii tai
Lumina pentru care-ti arzi din tine,
Iti esti vrajmas mai rau decat cei rai
Jertfind belsugul, foametei depline.

Tu azi podoaba lumii pentr-o clipa
Si crainic unic dalbei primaveri,
In mugur iti inchizi -- si faci risipa
Gingas avar -- atatea scumpe-averi!

Ai mila: capcaun, mormant, nu-ti fi.
Si lumii bunul nu i-l inghiti.

II

Cand patruzeci de ani asalt dand fruntii
Brazda-ti-vor lanul stinsei frumuseti,
Cand haina ce-ti slavesc azi toti maruntii
Va fi lintoliu, rupt si fara pret,

De ti s-ar cere-atuncea sa dai seama
De toti talantii zilelor traite,
Ai spune ca sticleau trufii si teama
In vazul azi orbitelor orbite.

Cu cat mai pretuit ai fi de-ai spune,
Indreptatindu-ti nurii: "Pruncul meu
Bilant imi e si scuza!"... -- Si-ar depune
Drept martor, frumusetea lui de zeu!

Ar fi sa-ti dea, batran, o noua viata,
Si-un singe cald sa-ti vezi, cand ti-l simti gheata.

In romaneste de Ion Frunzetti.