Ce verde era valea mea Piata Universitatii I

In articolul anterior n-am spus nimic despre faptul ca dupa manifestatia opozitiei din 26 ianuarie si dupa asaltul asupra PalatuluiVictoria din 18 februarie (cand s-au dat la TVR fotografii ale asaltatorilor facute chipurile in interiorul palatului dar stiu sigur ca s-au facut fotografii in exteriorul palatului, lucru ce m-a facut sa fiu extrem de prudenta dupa aceea la toate mitingurile si marsurile la care am participat, si au fost multe, atunci cand am observat ca se indreapta asupra mea vreun obiectiv foto sau video, mai ales dupa ce am devenit celebra in intreprindere si cartier cand cameramanul lui Tudor Barbu a insistat surprinzator de mult asupra persoanei mele la o sedinta a ceea ce avea sa devina ulterior Societatea Civila, unde nimerisem cam ca musca in lapte) Iliescu a avut niste convorbiri extrem de cordiale, prezentate in extenso la TVR, cu reprezentantii minerilor din Valea Jiului (care mineri se aflau sub controlul Securitatii dupa grevele din anii 70, greve care nu au fost in nici un fel mediatizate, dar la care tovarasu' a facut o aluzie intr-o "covantare" si despre care se aflase prin radio-shantz si probabil Europa Libera) care venisera "sa ajute guvernu' sa lucreze" si care au promis ca data viitoare vor veni cu uneltele lor specifice si vor face ei ordine in Bucuresti. Nu cred ca semnificatia acelei scene a fost inteleasa atunci de multa lume, ce ma mira e ca Iliescu a avut nevoie de atat de mult timp ca sa recurga la "ajutorul lor dezinteresat", pt care le-a multumit atat de calduros.

De asemenea pt mai tinerii mei eventuali cititori ar fi interesant de stiut ca si la noi s-a incercat aplicarea exemplului francez in materie de revolutii, chiar daca trecusera doua secole de la caderea Bastiliei, si anume crearea unui soi de Adunare Consituanta (de la aranjarea in sala a delegatilor la acea AC s-au incetatenit notiunile de dreapta si stanga in ce priveste doctrinele politice) numita la noi CPUN, care avea ca rol adoptarea unei constitutii noi care sa corespunda noii situatii de dupa decembrie 89, dar care s-a transformat repede intr-o moara la care s-au macinat carute intregi pline cu saci de vorbe (era un avocat al carui nume imi scapa, care insista in mod ridicol asupra insemnatatii unei virgule, intr-un moment cand nu era prea clar care era continutul real al acelui articol, rezultatul a fost ca prima constitutie "ocrotea" proprietatea, nici gand sa garanteze dreptul la proprietate si acest lucru s-a schimbat printr-un referendum abia atunci cand parvenitii--cuvant drag Monicai Columbeanu--au realizat ca bogatiile ce le acumulasera numai ei stiu cum, prin ce smecherii--Tzantzareanu a declarat el cu guritza lui ca a plecat de la Trustul unde era director numai cu o servieta, dar n-a precizat ce se afla in acea servieta, care a fost baza averii lui enorme actuale--puteau oricand sa le zboare din ghearele lor lacome).

Democratia noastra originala s-a caracterizat prin infiintarea rapida a unei puzderii de partide si partidulete, cele mai multe fiind de fapt anexe ale FSN, imi amintesc ca pe unul din sefi il chema Carciumaru, altul era Nica Leon, mare revolutionar sau terorist, nici pana in ziua de azi nu mi-e clar in care categorie se incadra, plus multi alti chitibusari.

Chiar si in domeniul ecologiei au existat la un moment dat o Miscare Ecologista, o Federatie Ecologista si un Partid Ecologist. Acum de ecologie se ocupa in special trusturile mogululilor de presa, si e bine ca totusi cineva face ceva concret in aceasta directie.

Pe data de 6 martie am participat la un mars inceput inPiata Operei (acea piata a fost loc de adunare si punct initial pt mai multe marsuri) si terminat in fata statuii lui Petru Groza (pe langa Spitalul Municipal, actualul Universitar, Impricinatul cred ca-si mai aminteste de acea statuie). Scopul era comemorarea (pana atunci se chema aniversare) datei de 6 martie 1945, cand a fost instaurat ce am invatat noi la istorie ca a fost "primul guvern democratic al tarii", in realitate primul guvern creat sub presiunea glorioasei armate sovietice si controlat de activistii cominternisti veniti odata cu tancurile sovietice. In coloana s-a aflat si un macaragiu care a urmat exemplul din decembrie cand de pe soclul din Piata Scanteii a fost indepartat statuia cu mana ridicata a primului conducator al Rusiei Sovietice, Vladimir Ulianov zis Lenin (statuia lui Iosif Visarionovici Djugashvili, gruzinul cunoscut lumii intregi ca Stalin, aflata in Piata Aviatorilor, la intrarea in parcul ce pe atunci ii purta numele, a fost indepartata dupa celebrul congres al PCUS din 1956 cand Nichita Hrusciov a demascat crimele staliniste) si a scos statuia lui Petru Groza de pe soclu. Acum acolo sunt niste tunuri. Am aflat ulterior ca macaragiul a avut mari necazuri din cauza asta din partea conducerii intreprinderii la care lucra.

Nu-mi amintesc exact cand a avut loc mitingul organizat pt a aminti tuturor ca cei din Basarabia sunt fratii nostri, stiu doar ca a avut loc in Piata Unirii, chiar in fata magazinului Unirea si ca eram cam tristi pt ca au fost putini participanti, doar vreo cateva mii de oameni. In metrou, in drum spre miting, citeam efemerul Timpul (se puteau ghici simpatiile politice dupa ziarele citite, FSNistii citeau Azi de ex, unde Octavian Stireanu chema, in timpul manifestatiei din PU, "oamenii de bine" sa-i injunghie pe participanti ca pe niste miei, tot ei citeau cu voluptate Libertatea, care pe atunci nu devenise tabloid ringieresc, sau Adevarul, pt opozanti de baza era Romania Libera, dar si Baricada, Dreptatea, etc) unde era un articol mare tocmai despre Basarabia, si mai multi calatori mai in varsta mi-au zambit cu simpatie.

Pe 27 martie in Piata Palatului (si acolo s-au organizat mai multe mitinguri, cel mai important a avut loc pe 10 mai, dedicat Regelui Mihai) s-a organizat un miting pt aniversarea unirii Basarabiei cu tara mama in 1918. Tocmai cand a inceput sa vorbeasca Seniorul Coposu a inceput o rafala de ploaie, dar noi am rezistat acolo eroic. Nu numai odata am marsaluit pe strazile capitalei strigand in fata Ambasadei Uniunii Sovietice "Basarabia-pamant romanesc" sau "Jos cizma de pe Basarabia" si ceva despre odiosul pact Ribentrop-Molotov.

Si ca sa raman in topic cu manifestatiile am sa spun ca Biblioteca Engleza se afla atunci in curtea Ambasadei, cam vis-a-vis de magazinul Eva, si nu am putut intra intr-o zi la bibiloteca pt ca in fata Ambasadei avea loc un miting arabesc, n-am inteles ce voiau, pt ca strigau in araba, nu in engleza. Pe vremea lui Ceashca asa ceva nu s-ar fi permis, singura manifestatie de protest permisa a fost organizata bineinteles de Partid si de Securitate, in fata Ambasadei SUA, nu mai stiu sub ce pretext, ce stiu e ca am avut colegi care au participat si povesteau bucurosi ca au spart geamurile ambasadei cu pietre, n-au precizat cine le-a procurat cu atata amabilitate pietrele.

Am mai participat prin februarie la un mars inceput in Piata Victoriei si terminat la poarta din Dorobanti a TVR pt a cere difuzarea casetei despre care am vorbit in articolul anterior, cea despre relatia generalului Militaru cu KGB.

La manifestatia din 22 aprilie nu am participat, am aflat a doua zi ca se terminase cu un mars pana in Piata Universitatii si cu ocuparea, vremelnica, a carosabilului. A doua zi dimineata (pe 23) am vazut ca pe trotuar erau insirati soldati cu pusti.

Cam aproape de pranz am trecut din nou prin piata (lucram aproape) si am vazut cum dinspre Romana (de fapt de la sediul PNL) veneau in mars niste tineri. Erau tineri PNListi, studenti, care s-au asezat in jurul fantanii arteziene si au inceput sa strige lozinci antiiliesciene si antifeseniste. Imediat au fost inconjurati de un triplu cordon albastru de ofiteri de rang inalt de politie (sau militie?), dar tinerii nu s-au aratat deloc intimidati. S-a strans din ce in ce mai multa lume. L-am intrebat pe un soldat care asuda sub soarele de acum destul de puternic (era imbracat gros, cu casca metalica pe cap si mai avea si arma aceea destul de grea in mana) "dracia aia (adica pusca) are glont pe teava?". Intai m-a intrebat da' de ce vreau sa stiu, apoi bietul de el a izbucnit, parca gata sa planga "sa stiti ca n-are, da' ce, credeti ca mie imi place ca sunt aici?" L-am lasat in pace si mi-am vazut de drum, dar intre timp multimea, din ce in ce mai numeroasa, a inceput sa se reverse pe carosabil.

Si incepand de atunci pana in 13 iunie n-au mai circulat pe acolo decat salvarile, in special seara, cand tot spatiul dintre Teatrul National si Universitate era intesat de lume venita sa asculte discursurile pline de insufletire de la balconul Universitatii (cel care a dat dispozitie sa se deschida balconul care este in aripa in care functioneaza Facultatea de Geografie-Geologie --am urmat si eu acolo in anul II cursuri de mineralogie si cristalografie, sectia mea avea cursuri mai ales in aripa vecina, de vis-a-vis de statuia lui Gh Lazar-- avea sa devina mai tarziu Presedintele Romaniei invins de structura Securitatii) si noi eram convinsi ca multe din salvari de fapt nici nu aveau vreo treaba pe acolo. Intersectia cu strada Batistei era asigurata de revolutionarii din Asociatia 21 Decembrie, care aveau sediul pe acea strada. Mai exista o Asociatie de "revolutionari" numita 22 Decembrie, acestia se mandreau ca au aparat televiziunea de fantomaticii teroristi (fantomatici si nu prea, pt ca au murit multi oameni dupa 22 decembrie, Iliescu pare ca nu simte nici o apasare din cauza asta, dar eu banuiesc ca nu prea doarme linistit noaptea, pt ca ar trebui sa se simta responsabil pt sangele varsat atunci).