Dragoste necondiționată.

 O postare a unui prieten de pe Facebook cu un videoclip interesant și un articol înduioșător mi-a adus în minte o întâmplare mai veche, chiar dinainte de a începe demolările pentru actualul palat al parlamentului. 

https://www.facebook.com/reel/2865204193835071/

Articolul începe așa: 

”MIRACOLUL DE PE GHEAȚĂ: Mama care s-a transformat în insulă

Există imagini în fața cărora cuvintele devin de prisos. Doar inima mai are dreptul să vorbească.”

Și se termină așa: ”

Clipul ăsta nu e despre animale. E despre noi.

Despre mamele care au flămânzit ca să mâncăm noi. Despre părinții care au stat în apa înghețată a vieții doar ca noi să rămânem la suprafață.

Iubirea unei mame nu are nevoie de traducător. Are nevoie doar de o inimă care refuză să dea drumul.

Privește clipul cu inima. Iar dacă simți un nod în gât... sună-ți mama. Acum. Nu mâine”

Mi-aș suna eu mama, dar nu mai are cum răspunde. Iar întâmplare pe care am trăit-o este:

Am retrăit din nou acel moment de la dispărutul de acum Ștrandul Izvor. Eram acolo pentru prima dată. Am intrat în bazin, care avea doar puțină apă pe fund, cu fetița de mână. Am mers spre fundul bazinului și deodată ne-am dus amândouă la fundul apei. Auzisem tot timpul unii spunând ceva de bazinul de 4 metri, dar nu știam despre ce e vorba, vedeam doar un grup de adolescenți care înotau.

În momentul când am ajuns la fund m-am gândit că dacă fata se sperie și începe să se zbată ne înecăm amândouă. Am ridicat cât am putut de sus mâna cu care o țineam și am început să bat apa cu mâna rămasă și picioarele. Când a ajuns fata la suprafață niște băieți au ridicat-o, apoi m-au tras și pe mine în sus.

Bazinul era în curs de golire și de fapt era interzis să se intre, dar nu ne-a oprit nimeni iar noi nu știam. Bazinul unde înotau băieții avea probabil 4 m adâncime. Pe malul lui stătea o fată care mi-a povestit că în momentul în care a văzut că am dispărut în apă a început să strige după ajutor și băieții au venit imediat.

Abia când am ieșit din bazin mi s-a făcut frică....

Videoclipul este despre o căprioară cu puiul ei micuț care se zbăteau în apa înghețată a unui lac încercând să spraviețiuiască. Mama a urcat puiul pe spate și a rămas scufundată în apă până la gât pentru ca puiul să stea pe ea ca pe o insulă și să rămână uscat. A venit un om  târându-se pe gheață și a scos mama și puiul apoi împreună cu alt om le-a dus undeva la căldură, nu înainte de le pune pe o scândură și a le acoperi cu o pătură.

Am făcut câteva print-screen de pe video:

Cântecul mierlei

Cânta mierloiul de răsuna strada. Nu-i păsa de cei care treceau pe stradă, de câinii care lătrau. El își vedea de treaba lui. Nu reușeam să văd unde e, dar îl ascultam cu încântare.

https://youtu.be/21yXMtj260Q 
Cântecul mierlei

Cânta mierloiul de răsuna strada. Nu-i păsa de cei care treceau pe stradă, de câinii care lătrau. El își vedea de treaba lui.  Nici de data aceasta nu am reușit să îl văd.

https://youtu.be/cTzEEJ7M5Tw
Cântecul mierlei 2

E al treilea videoclip cu un mierloi care cântă. În primele nu am reușit să îl localizez dar în următoarele l-am văzut, era în vârful unui pom foarte înalt. Am obosit să îl filmez, dar el nu obosise să cânte.

https://youtu.be/1M-F44e7cCs
Cântecul primăverii

După mai bine de 6 ani au revenit mierlele la blocul nostru. Vreau să împart cu voi bucuria mea

https://youtu.be/emg_BnLv2nk
Cântecul Mierlei (de acasă)

Lectia de pictura--Vladimir Volegov

Pt ca ambele comentarii la "Copiii lui Vladimir Volegov" spun ca picturile ar arata ca niste fotografii am ales din mai multe videoclipuri care prezinta procesul prin care VV creaza o pictura una cu subiect asemanator cu o alta postata de mine. Pictura din videoclip, precum si altele, se pot vedea pe SlideShare unde am publicat un pps cu lucrarile sale avand ca subiect copii (pt cei care primesc prin email acest articol: ca sa vedeti videoclipul faceti click pe Viorica in partea de jos a mesajului)

Notre Dame de Paris--Belle

De cand am fost inscrisa in grupul Muzica Sufletului Tau pe facebook am avut ocazia sa vad sau sa revad o multime de videoclipuri care de care mai minunate. Printre ele se numara si Belle, the original cast(Garou, Daniel, Patric) Am sa inserez mai jos trei videoclipuri cu aceasta arie asa cum a fost ea interpretata in spectacolul cu muzicalul cantat in franceza, rusa si...coreeana, apoi am sa copiez si textul in franceza, engleza si rusa.







Dupa ce ati facut comparatia iata textul in franceza si engleza de pe Lyrics Translate

En Francais

Belle

C'est un mot qu'on dirait inventé pour elle
Quand elle danse et qu'elle met son corps à jour, tel
Un oiseau qui étend ses ailes pour s'envoler
Alors je sens l'enfer s'ouvrir sous mes pieds
J'ai posé mes yeux sous sa robe de gitane
A quoi me sert encore de prier Notre-Dame ?
Quel
Est celui qui lui jettera la première pierre ?
Celui-là ne mérite pas d'être sur terre
Ô Lucifer !
Oh ! Laisse-moi rien qu'une fois
Glisser mes doigts dans les cheveux d'Esmeralda

Belle
Est-ce le diable qui s'est incarné en elle
Pour détourner mes yeux du Dieu éternel ?
Qui a mis dans mon être ce désir charnel
Pour m'empêcher de regarder vers le Ciel ?
Elle porte en elle le péché originel
La désirer fait-il de moi un criminel ?
Celle
Qu'on prenait pour une fille de joie, une fille de rien
Semble soudain porter la croix du genre humain
Ô Notre-Dame !
Oh ! laisse-moi rien qu'une fois
Pousser la porte du jardin d'Esmeralda

Belle
Malgré ses grands yeux noirs qui vous ensorcellent
La demoiselle serait-elle encore pucelle ?
Quand ses mouvements me font voir monts et merveilles
Sous son jupon aux couleurs de l'arc-en-ciel
Ma dulcinée laissez-moi vous être infidèle
Avant de vous avoir mené jusqu'à l'autel
Quel
Est l'homme qui détournerait son regard d'elle
Sous peine d'être changé en statue de sel
Ô Fleur-de-Lys
Je ne suis pas homme de foi
J'irai cueillir la fleur d'amour d'Esmeralda

J'ai posé mes yeux sous sa robe de gitane
À quoi me sert encore de prier Notre-Dame
Quel
Est celui qui lui jettera la première pierre
Celui-là ne mérite pas d'être sur terre
Ô Lucifer !
Oh ! laisse-moi rien qu'une fois
Glisser mes doigts dans les cheveux d'Esmeralda
Esmeralda

English

Beautiful

This is a word that seems to have been invented for her,
When she dances and when she exposes her body to the day, just like
A bird which outspreads its wings to get off the ground.
This is when I feel the hell, opening up under my feet
I've looked under her Gypsy dress.
What else is there to ask Virgin Mary for?
Who
Is the one who'll throw the first stone at her?
They do not deserve to stay on Earth.
Oh, Lucifer!
Let me, just once,
Run my fingers through the hair of Esmeralda.

Beautiful
Is it the devil who has incarnated into her
To tear my eyes from the eternal God?
Who has put into my being this carnal desire
To prevent me from looking to the Heaven?
She carries the original sin in herself
Is desiring her a crime for me?
The one who they considered a funny girl, a jade
Suddenly seems to carry the cross of the humanity
O, Virgin Mary!
Let me, just once,
Open the door to the garden of Esmeralda.

Beautiful
Despite her big black eyes which bewitch you
Would the lady still be a virgin?
When her movements show me mountains and miracles
Under her underskirt of the colours of the rainbow
My Dulcinea, let me be unfaithful to you
Before I lead you down the aisle
What
A man would tear his regard from her
Under penalty of being turned into a pillar of salt
O, Fleur-de-Lys,
I'm not a man of my word
I'm going to pluck the flower of Esmeralda's love

I've looked under her Gypsy dress
What else is there to ask Virgin Mary for?
Who
Is the one who'll throw a stone at her?
They don't deserve to stay on Earth.
Oh, Lucifer!
Let me, just once,
Run my fingers through the hair of Esmeralda.

De pe acelasi Lyrics Translate versiunea in rusa:

*QUASIMODO*
Свет озарил мою больную душу
Hет, твой покой я страстью не нарушу
Бред. Полночный бред терзает сердце мне опять
О, Эсмеральда, я посмел тебя желать

Мой тяжкий крест - уродства вечная печать
Я состраданье за любовь готов принять
Hет, горбун отверженный с проклятьем на челе
Я никогда не буду счастлив на земле

И после смерти мне не обрести покой
Я душу дьяволу продам за ночь с тобой

*FROLLO*
Рай. Обещают рай твои обьятья
Дай мне надежду. О, мое проклятье
Знай греховных мыслей мне сладка слепая власть
Безумец - прежде я не знал, что значит страсть

Распутной девкой, словно бесом одержим
Цыганка дерзкая мою сгубила жизнь
Жаль. Судьбы насмешкою я в рясу облачен
Hа муки адские навеки обречен

И после смерти мне не обрести покой
Я душу дьяволу продам за ночь с тобой

*PHOEBUS*
Сон. Светлый, счастья сон мой, Эсмеральда
Стон, грешной страсти стон мой, Эсмеральда
Он сорвался с губ и покатился камнем вниз
Разбилось сердце белокурой Флёp-де-Лиз

Святая дева ты не в силах мне помочь
Любви запретной не дано мне превозмочь
Стой. Hе покидай меня безумная мечта
В раба мужчину превращает красота

И после смерти мне не обрести покой
Я душу дьяволу продам за ночь с тобой

*QUASIMODO, FROLLO, PHOEBUS*
И днем и ночью лишь она передо мной
И не Мадонне я молюсь, а ей одной
Стой. Hе покидай меня безумная мечта
В раба мужчину превращает красота

И после смерти мне не обрести покой
Я душу дьяволу продам за ночь с тобой
за ночь с тобой

Am gasit si versurile in coreeana, dar.... codate, n-am inteles nimic

Date complete despre muzical, precum si distributia in diverse versiuni se gasesc pe Wikipedia, articolul e prea lung si deja m-am intins prea mult.

Bacalaureatul bicicletelor

Sotul meu, vazand videoclipul de mai jos, a comentat, "Am deschis cutia Pandorei" vazand cu cata voluptate am ascultat dizertatia lui Viorel Ilisoi despre bacalaureatul bicicletelor. Deh, VI nu e numai pescar...



Daca nu aveti rabdare sa ascultati toata inregistrarea (si ar fi pacat, pt ca imaginile sunt alese cu multa grija) si vi se pare mai usor sa citit textul, iata cum apare el pe situl Jurnalului National

Momente şi spite: Bacalaureatul bicicletelor
Autor: VIOREL ILIŞOI
13 iulie 2011

Bicicleta mea a luat Bacalaureatul din prima şi cu notă maximă. A fost un Bac mai greu decât la oameni, cu zece probe, nu doar cu trei. Şi n-a copiat nici una. În primul rând, bicicletele nu fură, ci sunt furate. În al doilea rând, nici un profesor de ciclism nu ar permite să se copieze la Bac. Pentru că bicicletele trebuie să fie cu adevărat bine pregătite. Altfel, o singură mişcare greşită poate însemna moartea: şi a lor, şi a stăpânilor. Aşa că nu se joacă nimeni de-a examenul.

La română i s-a cerut să facă nişte opturi, la proba de scriere, şi să comenteze un aforism de-al lui Nichita Stănescu. Nu l-a confundat pe marele poet cu personajul de film. Îl preţuia pentru că scrisese atât pentru oameni, folosind cuvinte, cât şi pentru biciclete, cu necuvinte. A vrut chiar să-l cunoască personal şi l-a căutat de câteva ori pe acasă, în Piaţa Amzei, dar el nu mai dădea de mult pe-acolo. Stătea tot timpul singur într-un parc, vizavi de Academie, privind încremenit spre cer exact ca în propriul poem: „Pietrele deschid un ochi de piatră, /Oasele deschid un ochi de os”.

Plecând de la aforismul stănescian: „A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă”, Leta a susţinut că, spre deosebire de oameni, toate bicicletele au un ideal în viaţă, pentru că toate au – sau ar trebui să aibă – o oglindă. Fiind vorba despre o oglindă retrovizoare, idealul bicicletelor se află înapoi, în trecut, cum spunea şi Eminescu în dulcele stil clasic: „Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este”. Ea a arătat că tot mai mulţi oameni capătă caracter de bicicletă, având un ideal în trecut. Aceştia spun că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu.

La matematică a fost întrebată cât fac doi plus doi. „Nouă”, a răspuns Leta. Şi a demonstrat că acesta este rezultatul corect, folosind calculul în baza Anastase. În aceeaşi bază, când îşi numără spiţele, în loc de 64 îi ies 100. În baza Anastase împărţirea se face numai la numere mici, bine alese. Prin împărţire se realizează înmulţirea, ce tinde spre plus infinit. A patra operaţie, scăderea, se aplică numai la numerele mari, aproximativ 20 de milioane. Un subiect destul de dificil.

În cazul bicicletelor, învăţământul pune accent pe înzestrarea elevului. Leta fiind înzestrată cu lanţ, a vorbit despre lanţul trofic la biologie, despre lanţurile muntoase la geografie, la chimie despre reacţia în lanţ, iar la psihologie despre lanţul slăbiciunilor. Bicicletele nu mai învaţă în şcoală decât strictul necesar pentru meseria lor, aceea de a se deplasa. Sunt atâtea lucruri care nu îţi aduc bani, dar fac viaţa mai frumoasă. Părerea Letei este că s-a exagerat cu această ultraspecializare. Bicicletele au ajuns să dea în gropi, mai ales prin Bucureşti. Şi nici nu mai ştiu să facă o declaraţie de dragoste, pericol ce îi pândeşte şi pe copiii noştri. Noi le zicem în continuare copiii absolvenţilor de liceu şi le plângem de milă, deşi ei au 19-20 de ani. Bicicletele se maturizează mai repede.

La fizică i-au picat legile frecării, acea forţă care apare la interacţiunea dintre două corpuri. Leta a demonstrat caracterul universal al legii, arătând că şi la biciclete şi la oameni nimic nu merge ca lumea dacă nu ungi unde trebuie.

La informatică, Leta a efectuat câteva operaţiuni la calculatorul propriu, unul fără jocuri şi manele.

La economie politică a vorbit despre anvelopa salarială, despre frâne în calea dezvoltării când la ghidon se află nişte incompetenţi, care n-au o direcţie clară, un far călăuzitor, şi pun economia pe butuci.

Cea mai dificilă a fost proba practică. A trebuit să parcurgă zece metri pe o pistă pentru biciclete din Capitală. Cu mult noroc a trecut şi de această grea încercare. Totodată, a fost admisă şi la proba teoretică, deoarece aceea era doar teoretic o pistă pentru biciclete.

A luat 10 pe linie. Pentru că a pus pedala pe carte. N-a pierdut vremea prin cluburi şi prin parcuri, ca bicicletele de fiţe, n-a stat toată ziua la calculator, ci calculatorul a stat la ea, n-a aşteptat să câştige la loto ori să devină amanta unui biciclet celebru şi cu bani, din Tour de France. Sigură pe învăţătura sa, nici nu s-a sinchisit de camerele de supraveghere amplasate peste tot prin oraş.

Într-o ţară înlăcrimată după Bacalaureat, Leta e fericită. Am şi înscris-o la o facultate pentru biciclete, cu învăţământ de la distanţă şi în viteză, deşi sunt sigur că ar fi făcut faţă şi la una umană, ba poate că ar fi fost chiar fruntaşă printre colegii săi de gen neutru, produşi ai învăţământului românesc de astăzi. Pentru că Leta mea e o bicicletă ungurească. Şi fabricile din Ungaria nu scot tâmpite pe bandă rulantă.

Balada pescarului în Bucuresti--Viorel Ilisoi

La recomandarea sotului meu, am vazut acest videoclip si mi-a placut modul iscusit in care a fost parodiat poemul lui Stefan Augustin Doinas, "Mistretul cu coltii de argint". E cu atat mai interesant cu cat imaginile din videoclip ne sunt f familiare noua, celor traitori in Militari sau Crangasi. Videoclipul a fost publicat pe youtube chiar de catre autorul sau, iar versurile le-am preluat din Cotidianul

Balada pescarului in Bucuresti

Un moş din Crângaşi, îndrăgind pescuitul,
Prin apa cea neagră momeala-şi trăgea.
În gunoaiele apei tulburând asfinţitul,
Sugea din ţigară nervos şi zicea:

-"Veniţi s-agăţăm din adâncuri mâlite
Peştişorul acela cu solzii în dungi
Ce zilnic înoată cu aripi rănite
Prin apa cu peturi, cartoane şi pungi."

-"Bătrâne, ziceau pescarii cu scule,
Plevuşca aceea e moartă de mult.
Mai bine să prindem tot pungi, că-s destule,
Zvârlite aici de poporul incult."

Dar moşul dădea înainte la peşte
Privind peste apă atent la culori
Din benzina zvârlită acolo prosteşte
De unii localnici mai nepăsători.

Sub pod, el dădea polistirenu-ntr-o parte:
-"Priviţi cum înoată făcându-ne semn
Ultimul peşte scăpat de la moarte!
Veniţi să-l momim cu o râmă, vă-ndemn!"

-"Batrâne, e-o conservă lucind pe sub val"
Ziceau toţi pescarii vorbindu-i în cor,
Dar moşul răspunse cu ciudă:- "Halal!"
Conserva lucea ca un mic peştişor.

Apoi el zvârli cu undiţa iară:
-"Priviţi, ne sfidează, dă din coadă în râu
Peştele mic ce refuză să moară.
Veniţi să-l momim cu bobiţă de grâu!"

-"Bătrâne, e apa curgând. Dîmboviţa!"
Ziceau iar pescarii zvârlind pungi la greu,

Dar el le răspunse:- "Îmi voi face hachiţa!"
Şi apa lucea ca o pungă de-un leu.

Apoi el striga arătând către apă:
-"O s-apară, sunt sigur, din gunoaie acuşi
Peştişorul acela ce întruna ne scapă,
Veniţi să-l momim chiar acum cu viermuşi."

-"Bătrâne, e cerul arcuit pe Crângaşi,"
Zicea un pescar zâmbindu-i sarcastic,
Dar el îi răspunse:- "Hai, nene, mă laşi?"
Şi cerul lucea ca o sticlă de plastic.

Dar vai, cum gândea visător la arginţii
Ce-ar fi scos de pe peşte-n câştig,
Veni peştişorul ciudat si cu dinţii
Muşcă din viermuşul agăţat în cârlig.

-"Ce fiară ciudată îmi clatină pluta
Oprind capturarea peştişorului meu,
Ce creatură-mi întinde la maximum guta?
O fi iarăşi pantoful ce-l agăţ eu mereu!"

-"Bătrâne, mutantul ce mâncă fecale
Cel de pe urmă rămas dintre peşti,
Chiar el a muşcat din viermuşul matale.
Nu cumva ai de gând să-l găteşti!

Mai bine dă-i drumul să-noate întruna
Că apa-i curată, edilii susţin."
Atunci moşul zvârli peştişorul cu mâna
Şi el înotă. Însă foarte puţin.
 
Si ca sa vedeti si mai bine cat de reusita e parodia am copiat si originalul, asa cum l-am gasit pe Versuri si Creatii


Stefan Augustin Doinas - Mistretul cu colti de argint

Un print din Levant îndrãgind vânãtoarea
prin inimã neagrã de codru trecea.
Croindu-si cu greu prin hatisuri cãrarea,
cântã dintr-un flaut de os si zicea:

- Veniti sã vânãm în pãduri nepãtrunse
mistretul cu colti de argint, fioros,
ce zilnic îsi schimbã în scorburi ascunse
copita si blana si ochiul sticlos...

- Stãpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistretul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile rosii, ori iepurii mici ...

Dar printul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lãsând în culcus cãprioara cuminte
si linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dãdea buruiana-ntr-o parte:
- Priviti cum se-nvârte fãcându-ne semn
mistretul cu colti de argint, nu departe:
veniti sã-l lovim cu sãgeatã de lemn!...

- Stãpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l istet.
Dar el rãspundea întorcându-se: - Taci...
Si apa sclipea ca un colt de mistret.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviti cum pufneste si scurmã stingher,
mistretul cu colti de argint, peste plaiuri:
veniti sã-l lovim cu sãgeatã de fier!...

- Stãpâne, e iarba fosnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrãznet.
Dar el rãspundea întorcându-se: - Taci...
Si iarba sclipea ca un colt de mistret.

Sub brazi, el strigã îndemnându-i spre creste:
- Priviti unde-si aflã odihnã si loc
mistretul cu colti de argint, din poveste:
veniti sã-l lovim cu sãgeatã de foc!...

- Stãpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispret.
Dar el rãspunde întorcându-se: - Taci...
Si luna sclipea ca un colt de mistret.

Dar vai! sub luceferii palizi ai boltii
cum stã în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistret urias, si cu coltii
îl trase sãlbatic prin colbul roscat.

- Ce fiarã ciudatã mã umple de sânge,
oprind vânãtoarea mistretului meu?
Ce pasãre neagrã stã-n lunã si plânge?
Ce vestedã frunzã mã bate mereu?...

- Stãpâne, mistretul cu colti ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohãind, sub copaci.
Ascultã cum latrã copoii gonindu-l...
Dar printul rãspunse-ntorcându-se. - Taci.

Mai bine ia cornul si sunã întruna.
Sã suni pânã mor, cãtre cerul senin...
Atunci asfinti dupã creste luna
Si cornul sunã, însã foarte putin.

Ultima scrisoare UPDATE

Nu mai stiu cum am ajuns sa fac parte pe facebook din grupul Videoclipuri-George Grama-Romania dar ma bucur tare ca mi s-a intamplat asta, pentru ca tocmai am vazut un videoclip extraordinar de frumos cu poezia lui MIhai Beniuc, careia i-am dedicat mai demult un articol, "Ultima Scrisoare", recitata cu multa simtire de mult prea regretatul Florian (Motzu) Pittis. Din fericire videoclipul a fost publicat si pe you tube si astfel am putut sa-l inserez aici:

Miting Sindical 19 Mai 2010--Dansul Pinguinilor

Daca Sara nu s-a regasit in videoclipul anterior poate are mai mult noroc cu asta. Daca nu, nu. Eu m-am straduit :D (desi mi-e rusine cat de proasta e calitatea inregistrarii)

Miting Sindical 19 Mai 2010--CRBL--Romanul n-are noroc

Rog pe Sara si pe ceilalti participanti la miting sa scuze calitatea inregistrarii. Am publicat acest videoclip numai pt ca Sara nu s-a recunoscut in poze. Mi-e greu sa cred ca va reusi sa se recunoasca in film. Poate in urmatorul.