Campionatul Mondial de Patinaj Artistic Gala

Orice e bun si frumos se termina prea repede. Dar ce minunat cand se termina cu o Gala, privita stand confortabil in fotoliu, deodata cu cele 19000 de spectatori de la fata locului si cei nenumarati de pe la casele lor!

Gala aceasta a inceput, ca si altele, cu un program de patinaj sincron. Cum eu nu prea citesc ziarele sportive si rareori ies pe situri specializate ma bazez adesea pe comentariile de la TV si, daca ei gresesc, e mai ales vina lor daca public informatii inexacte.
Am aflat astfel ca patinajul sincron e o ramura noua a patinajului, ca au si ei campionatul lor, primul desfasurandu-se in 2001. In aprilie in Croatia va avea loc urmatorul campionat, la care vor participa 22 echipe. Mie sincronul asta imi aminteste de nenumaratele documentare din tineretea mea in care grupe de tinere, una mai frumoasa si mai gratioasa ca alta, aratau tare caraghios inotand sincron cu niste carlige de rufe fixate pe nas.

Yvonne cea atat de putin simpatizata de tanara generatie ne-a explicat cu tonul ei doctoral ca in USA acest sport a luat mare amploare pt ca astfel sportivii care nu ar avea oportunitatea sa se prezinte strainatatii din cauza concurentei acerbe (si a nr limitat de participanti, doar de aceea se intampla ca o Cristine Fraser,de ex sa concureze pt Afganistan, cu succesul cunoscut) sa se poata manifesta. Nu s-a exprimat ea chiar asa, dar asta e ideea. O echipa completa are 24 de participanti. La Helsinki m-am chinuit indelung sa numar cati , zic cati pt ca erau si baieti, nu numai fete, sportivi se aflau pe gheata si faceau si desfaceau tot felul de figuri si treceri printre linii, o frumusete. Si aici numerele de sincron au fost interesante, chiar daca la un moment dat pe gheata se aflau numai 16 persoane: un barbat (Iron Man, asa se numea programul) restul fiind fete, asta in partea II-a a Galei.

A urmat prezentarea fiecarui participant, repetata si la sfarsitul Galei, lucru care nu s-a intamplat la Helsinki. Imi amintesc ca la celebra Olimpiada in care Tonia Harding a fost subiect de barfa si circ din cauza mijloacelor neortodoxe cu care cica a incercat sa-si elimine rivala, pe Nancy Kerrigan, baietii si fetele de la individual au facut perechi si au executat cateva elemente specifice perechilor, spre deliciul si incantarea (tele)spectatorilor.

Bineinteles ca primul care a evoluat a fost un patinator al tarii gazda care nu a ocupat loc pe podium, simpaticul Brandon Mroz, care a dat dovada de reale calitati de showman interpretand cu mult dinamism un rock cantat de Elvis Priestley. Si cum viitorul patinatorilor care nu mai participa la competitii (sau chiar si al celor care participa la campionatele de profesionisti) consta in participarea la showuri aceste calitati sunt de dorit. Unii patinatori, cum ar fi Todd Elridge, sunt f buni din pdv tehnic, chiar si artistic, dar ei sunt potriviti pt gale demonstrative, nu pt spectacol. Mai rar se intampla sa se impleteasca maestria in a realiza programe de inalta clasa, bine cotate si castigatoare de locuri pe podium cu calitati de showman, cum a fost cazul cu Pliushcenko si Yagudin. Rivalitatea dintre cei doi e f bine cunoscuta, eu amfost de la inceput de partea lui Pliushcenko, desi arbitrii au considerat atunci ca ii lipsesc calitatile artistice, l-am admirat si pe Yagudin pt ca era f tenace, a evoluat si cu mana fracturata, si cu temperatura mare si tot a urcat pe podium, Yagudin e dotat de la natura cu mare usurinta in a evolua pe gheata, daca e sa credem ce declara prin 2001 (l-am vazut la ABC, cand am fost in State, dand un interviu, e f bun de gura), ca el nu se omoara prea tare cu antrenamentele, pt ca nu are nevoie. Aliosha are insa, ca toti rusii, oarece inclinatie spre pahar care nu cred ca il ajuta in cariera. Ghenea in schimb e extrem de ambitios (ca si Brian), munceste mult dar cu folos. Brian a declarat inca de la inceput ca il admira pe Yagudin si s-a vazut si se mai vede asta in programele lui, in variatiile, geniale de altfel, ale pasilor care le reusesc ambilor atat de bine. Tot ca si Yagudin si-a schimbat antrenorii pt ca a avut impresia ca nu ii dau destula atentie (de aceea mi-a creat impresia ca e ingamfat, desi nu am aceeasi parere despre Yagudin, chiar e posibil ca Mashin sa fi lucrat mai mult cu aparent mai fragilul Pliushcenko, care era mai serios si probabil mai maleabil). N-am sa uit expresia Tarasovei cand Yagudin castiga aurul: satisfacuta ca o pisica ce tocmai a inghitit canarul.

Pt ca si intre Joubert si Pliushcenko a existat rivalitate cand s-a retras Yagudin fireste ca Brian nu mi-a fost simpatic, nu l-am simpatizat nici cand Lambiel era rivalul de temut. Lambiel imi place dintr-un motiv cu totul personal: am aflat ca a studiat chimia, ca si mine, si stiu cat e de greu. Totusi cand Brian Joubert a avut programe exceptionale, executate perfect, cu miscari care faceau sa mi se taie rasuflarea, m-am bucurat pt succesul lui. El are insa mult de lucru din punct de vedere psihic, nu totdeauna il tin nervii, uneori imi era chiar mila de el cand pierdea, atat era de evidenta suferinta de pe fata lui. Mi-a parut si acum rau ca a iesit abia pe locul trei, dintr-un fel de patriotism european, (care patriotism n-a functionat la fete, pt ca imi place enorm Yu-Na Kim, cam tot cat imi placea si Pliushcenko, Carolina, imi pare rau sa o spun, e departe de nivelul sud-coreencei), mai ales ca cei care au castigat aurul si argintul nu au nici pe departe sharmul si calitatile tehnice ale lui Brian.

Dar sa revin la Gala: a urmat perechea clasata pe locul cinci, Maria Muhortova/MaximTrankov, ea purtand o rochita roz, el un costum negru cu roz, care au schimbat registrul din dinamic in liric, adecvat muzicii alese. Am observat ca la gale perechile executa destule elemente spectaculoase, uneori chiar periculoase (cel mai mult imi placea perechea franceza Sarah Abitbol/ Stephane Bernadis care, desi nu a castigat niciodata aurul la europene avea totdeauna la gale programe extrem de atractive) nu fac niciodata infamele elemente side by side. Eliberati de emotiile concursului au patinat totusi cu viteza si au executat cateva elemente spectaculoase.

Din noul val al patinatorilor americani Rachel Flatt a interpretat melodia Aretei Franklin, Respect. La Gale baietii si fetele executa mai mult secvente de pasi, cateva sarituri, si nu e nici o nenorocire daca nu toate reusite, piruete, spirale.

Un program f atragator, in nota lor specifica, plina de o voiosie care le sta atat de bine, au dansat cu mare usurinta, fiind o incantare de privit, Natalie Pechalat/Fabian Bourzat.

Crainicul salii l-a anuntat pe urmatorul: "Mister Entertainment" care a "dansat" pe melodia lui Frank Sinatra "I Won"t dance" demonstrandu-si din nou exceptionalele calitati de showman, mai putin pe cele tehnice, noroc ca nu a fost concurs,pt ca a cam ratat sariturile.

Despre perechea chineza Qing Pang/ Jian Tong YG a avut un comentariu nostim prin absurdul sau: "Era o vreme cand perechile dinChina era de ajuns sa intre pe gheata, sa stea nemiscate si sa castige" din fericire acum nu a fost vremea aceea si chinezii ne-au incantat din nou cu unele figuri marca lor, cum ar fi aruncarea sau twist liftul in care fata e aruncata in asa fel incat zboara paralele cu suprafata ghetii, nici campionii nu reusesc atat de bine aceste figuri. Au facut si cateva ridicari ca la dans, nedepasind nivelul umerilor, ce mai, si-au aratat clasa.

Mao Asada, intr-o interesanta rochita rosu cu negru (amintea cumva de celebra figura cu Yin si Yang care se intrepatrund intr-un cerc) a patinat gratios pe un tango in prima parte a programului,apoi a avut o parte mai alerta, mai vesela, in care a facut si o pirueta Bielmann.

Campionii celor patru continente, Meryl Davis/Charlie White au dansat si ei frumos dar eu n-am incetat sa ma mir de ciudata coafura a lui CW, care mi se parea ca ar fi o peruca si asteptam sa-i zboare din cap din moment in moment. Dansatorii la gale fac ridicari care nu sunt permise in concurs, dar sunt f spectaculoase, insa si periculoase. Atat ar lipsi, sa se accidenteze si in concurs (desi s-a mai intamplat) de parca nu se accidenteaza destul la antrenamente.

Tomas Verner a avut un program f nostim pe muzica lui Michael Jakckson,executand pasii specifici lui MJ, a avut chiar si o palarie. Nu mi-e rusine sa recunosc ca inca din prima secunda a showului (pt ca si el e showman) mi s-a latit un zambet pe figura care nu m-a parasit pana nu a terminat numarul. Era caraghios sa vezi un MJ blond, adica sa vezi implinit intr-un mod ciudat visul excentricului cantaret, care inca isi mai cauta nasul pierdut in incercarile de a corecta natura umana.

Pt ca am vorbit mai sus de palaria ce s-a vrut (dar n-a reusit) tip MJ am sa spun ca simpatica pereche Yuko Kawaguti/ Alexander Smirnov a evoluat cu un buchet multicolor de flori, pe care si l-au trecut unul altuia,, ba chiar el a ridicat-o tinand si buchetul in mana, nu stiu cum a reusit. Rochita lui Yuko amintea prin croiala de un chimono. Au avut ridicari originale, de mare efect, ma temeam sa nu o scape, pana si pirueta s-a terminat cu o ridicare. Au avut figuri extraordinar de noi si interesante, nepermise in concurs. E posibil sa le fi reusit atat de bine si pt ca Yuko arata usurica iar el m-a impresionat cu muschii f bine reliefati, sunt sigura ca in afara antrenamentelor pe gheata petrece ceva timp la sala de forta, tragand de fiare.

Miki Ando, care a avut un costum destul de ciudat, cu colanti negri care ii acopereau jumatate de gheata si rochita negra cu bordura stacojie, lunga pana la genunchi, a interpretat cu mult dramatism Boleroul lui Ravel.

A urmat echipa de patinaj sincron a USA, vicecampioana acum doi ani. Costumele rosii (in prima parte erau negre) si modul cum au dansat pe gheata mi-au amintit de Fire of Anatolia, dar si de Riverdance. FG a vorbit de matrice, linii, cercuri, YG despre programe scurte si libere in campionate, ca si de faptul ca pana acum numai Europa a castigat aurul, fie Suedia, fie Finlanda. Cand eram in USA am vazut cateva transmisii de patinaj artistic, comentatoarea vorbea tot timpul. In mod normal nu avea de ce sa ma deranjeze, dar TV al nostru era setat pe caption, (m-a uimit mereu cum reuseau sa tasteze ce se vorbea in timp real) pt ca ma uitam uneori noaptea la TV si nu voiam ca sonorul sa deranjeze restul familiei, ei bine textul transcrierii comentariului tindea uneori sa acopere intreg ecranul.

Partea II-a a inceput cu Jeremy Abbot, clasat pe locul 9, urmat de Alissia Czisny, clasata pe 11. O fi ea campioana USA, dar n-a avut stralucirea celor din top ten. Am remarcat atunci ca n-am vazut jocurile de lumini de la alte spectacole de gala, atat de obositoare pt privitori pt ca abat atentia de la evolutia patinatorilor.

Tessa Virtue/ Scott Moir au purtat costume ce pareau de strada, ea avand buricul gol. Mie mi s-a parut ca nu au avut temperamentul NP/FB, dar comentatorilor le-a placut.

Brian Joubert a trait din tot sufletul melodia pe care a interpretat-o, "Aleluia", fredonand si el din cand in cand. A avut o interpretare dramatica de inalta clasa, cu o buna comunicare cu publicul, in care parca n-a mai incercat atat de tare sa semene cu cel care ii este model, cu Yagudin. YG a spus ca este o supervaloare a patinajului artistic, FG spera sa castige din patriotism european. YG a zis "Il iertam si il iubim" apoi Gafencu a declarat oarecum surprinzator "sa dea Dumnezeu sa fie toti sportivii sanatosi si sa ii vedem la Olimpiada", poate asociatia de idei sa fi fost cu comentariile rautacioase ce s-au facut pe seama lui Brian la unul din concursurile la care nu a participat motivand cu starea precara a sanatatii.

Ocupantii eterni ai locului doi, cei doi Zhang au interpretat o melodie, cantata de Sarah Brightman/Andreea Bocceli, in stilul lor caracteristic. Joannie Rochette a intrat pe gheata purtand un fel de legatura la maini, ca de prizoniera, nu mi-a fost f clar ce a vrut ea sa sugereze, mai ales ca n-am inteles bine pe ce muzica a evoluat.

F interesant a fost programul prezentat de Tanith Belbin/ Benjamin Agosto inceput si terminat cu oscrisoare inmanata de BApe care ea o"citea"cu disperare, una din figuri mi-a atras atentia in mod deosebit prin faptul ca s-au rotit intr-o pozitie f joasa, aplecata, in care TB era aproape paralela cu gheata,o figura ce semana cu cea specifica pt cuplul canadian Shae Lyn Bourne/ Victor Kraatz.

Patrick Chan nu are, dupa parerea mea, deloc calitati de showman, programul lui nu m-a impresionat cu nimic, desi a interpretat cat a putut el de dramatic muzica aleasa. Si pt ca e canadian am sa spun ca e de admirat Buttle ca a ales sa se retraga in plina glorie.

A venit randul medaliatilor cu aur care, asa cum se face la orice gala, au prezentat si bisuri. Uneori e pacat ca nu se da voie si altora sa prezinte bisuri, patinatorul sovietic (pe vremea aceea) Kotin avea niste numere extraordinare, de o spectaculozitate deosebita, un showman innascut, in ciuda faptului ca nu a castigat niciodata aurul fiind vesnic abonat la argintul european intre 1985-1988 (traiasca Wikipedia)

Despre Yu-Na Kim YG a zis ca e "nascuta sa straluceasca". Melodia aleasa a avut un titlu f inspirat "Gold". A patinat cu usurinta si eleganta pe care i le-am adimirat de prima data cand am vazut-o. Si de data spectatorii s-au ridicat in picioare la sfarsitul programului. La bis a interpretat un pic din Dans Macabru al lui Saint Sans. N-am inteles, din pdv spiritual, ce a determinat-o sa aleaga aceasta melodie, pe care a interpretat-o perfect. A castigat prima medalie de aur din istoria Coreei.

Oksana Domnina si Maxim Shabalin au ales sa danseze pe o melodie dinfilmul Matrix, si s-au imbracat in consecinta, cu haine lungi, negre si cu ochelari negri. Fusta ei cea lunga insa a alunecat cand a fost ridicata cu capul in jos si a dezvaluit km ei de picioare imbracate in colanti negri. Finalul a fost inca mai interesant decat restul programului pt ca partenerul a rasucit-o de trei ori pe o mana. La bis au renuntat la ochelari si anterie si au dansat un pic din Spartacus.

Evan Lysacek, care a ales un rock ca ilustratie muzicala a aratat ca si el are calitati de showman. In timpul evolutiei lui au fost si ceva jocuri de lumini, probabil organizatorii sau luministii au dat dovada de patriotism local.

Abia acum am observat ca la prezentarea sportivilor au lipsit AlionaSavcenko/ Robin Szolkowy, AS fiind f rau racita, avand o gripa severa cu temperatura mare,poate laei s-agandit FG cand a vorbit de sanatate. Prezentarea finala a sportivilor, la care Lysacek a purtat un tricou ca de fotbalist, inscriptionat Lysacek 1, a incheiat Gala.

Campionatul Mondial de Patinaj Artistic Fete Finala

Avantajul transmisiilor inregistrate e ca se aleg pt transmisie grupele cele mai bune si astfel se creeaza impresia ca intreg campionatul a avut un nivel extrem de ridicat Totusi e adevarat ca anul acesta mi s-a parut ca nivelul de prezentare al tuturor concurentilor vazuti a fost ridicat.

M-am uitat la transmisia de pe Eurosport din motive pe care le-am expus pe larg altadata. Trebuie sa spun de la inceput ca, exceptand o concurenta, am fost incantata sa privesc intrecerea finala a fetelor. Ca de obicei ele au oferit un spectacol placut nu numai prin gratie si talent, ci si prin rochitele alese.

Prima pe care am vazut-o, japoneza Fumie Suguri a avut o rochita in degrade de la grena spre roz, bineinteles ca frumoasa. Si programul ar fi fost f frumos daca nu ar fi facut pregatiri atat de lungi inaintea sariturilor. Am mai spus si la europene ca de multe ori aceste pregatiri anunta o executie mai putin reusita, asta seara am aflat de la Gafencu si faptul ca intre elemente sunt necesari pasi de tranzitie, care maresc spectaculozitatea si atractivitatea programului, in plus sunt notati separat, ca elemente de tranzitie, una din cele 5 note acordate pt impresia artistica. Deci lipsa acestor elemente saraceste punctajul obtinut de concurent (de aceea probabil preferatul meu la baieti, Denis Ten, a obtinut un punctaj mai mic decat cel la care ma asteptam, si patinatorul american Goebell, care era un saritor iesit din comun, putand face minimum 3 cvadruple in concurs nu a ajuns niciodata campion mondial, lipsindu-i calitatile artistice) Fumie Suguri va avea in plus nevoie la concursurile viitoare si de executarea combinatiei de doua triple.

A urmat frumoasa Susanna poiko,cu ostralucitoare rochita galbena, bineinteles ca si chiloteii erau din exact acelasi material.
Ea ar fi declarat dupa programul scurt: "A fost minunat la los Angeles, vremea a fost perfecta". Yvonne Ghita a completat: "Vine din Finlanda, a vazut si ea soarele. Din pacate nu atat de stralucitor afost triplul Lutz, prima saritura executata, pt ca a cazut destul de rau la aterizare. Se pare ca asta a demoralizat-o pt ca, desi e f gratioasa, a parut ca e obosita si ca a renuntat psihic sa faca un program bun, avand numeroase ezitari si evoluand cam sters.

In schimb si mai frumoasa elvetiana Sarah Meier (una din preferatele mele), in ciuda numeroaselor accidentari din ultima vreme si a faptului ca a acuzat dureri mari de spate si sold inainte de a intra pe gheata a avut o executie f buna, cu sarituri de buna calitate si acuratete, interpretare cu multa gratie si eleganta a muzicii, nu mai vorbesc de piruete, unele f dificile, cu mainile ridicate impreunate mult spre spate, cum numai la baieti am vazut, si Bielmann facuta "ca la mama ei" (Bielmann e elvetiana).
Am strigat de una singura, ca la fotbal: "Bravo!" Ea era f emotionata la sfarsitul programului, a avut lacrimi in ochi inainte de a merge pe banca "kiss and cry", unde plangea, nu stiu daca numai de bucurie ca a executat bine programul sau si de durere.

Florin Gafencu a apreciat ca revenirea celor trei patinatoare in concurs:FS, SP si SM dupa o perioada de intrerupere e o dovada de respect fata de public.

A urmat fosta mare speranta a continentului nostru, gruzina Elene Ghedenashvili care mie mi s-a parut ca s-a cam ingrasat in ultima vreme. A executat insa sarituri de buna calitate, solide desi a avut si unele ezitari. Mi-au placut spiralele, piruetele insa nu par a fi punctul ei forte, pt ca le-a cam plimbat pe gheata. Totusi FG a remarcat caliatatea buna a pasilor, executati cu multa energie, desi era la sfarsitulprogramului, cand ar fi trebuit sa fie deja obosita. A avut o alcatuire echilibrata a programului, cu alternanta a piruetelor cu sariturile, multi concurenti se grabesc sa faca sariturile la inceput, lasand piruetele, mai putin solicitante, pt mai tarziu. Tot atunci am aflat de laFG ca e f important ca spatele sa fie f drept atat la desprindere, pt ca altfel pirueta se face cu corpul inclinat si de multe ori se produce ezitare, daca nu chiar cazatura pt ca scapa lama patinei, cat si la aterizare, unde muschii spatelui sunt f solicitati, de aceea a fost cu atat mai de admirat executia sariturilor Sarei Meier. Tot FG a spus ca de data asta EG a evoluat la adevarata ei valoare. Elene s-a bucurat grozav cand a vazut nota de la programul liber: 103,26.

O frumoasa surpriza a oferit actuala campioana mondiala de juniori, rusoaica Aliona Leonaova, care si-a schimbat lookul incat in primul moment nu am recunoscut-o, rochita ei rosie si trandafirul rosu bordat cu negru din par se potriveau f bine atat cu noua culoare a parului, cat si cu intreaga alura. A impresionat si prin inaltimea sariturilor, prin faptul ca spre sfarsitul programului a facut o combinatie de tripla cu doua duble, un triplu Touloupe si un dublu Axel, doar triplul Lutz i-a pus probleme, era evident ca se bucura ca i-a reusit programul. A avut si o interpretare buna a muzicii, piruetele de asemenea au fost reusite. Pt ea a fost important ca s-a antrenat impreuna cu grupul de japoneze. A fost surprinsa de punctajul obtinut 110.73, plangea de emotie.

O alta surpriza a constituit-o tanara speranta americana Rachel Flatt, de numai 17 ani. Si ea a avut o rochita rosie, o nuanta mai inchisa decat a Alionei, dar fiind blonda culoarea nu i s-a potrivit tot atat de bine. Sariturile ei nu au fost f inalte dar in schimb s-a rotit f repede in aer, aterizand cu bine. Mie mi s-a parut ca nu e prea gratioasa, desi buna din pdv tehnic. Impresionant a fost faptul ca la sfarsitul programului a executat cu multa siguranta o combinatie de tripla si doua duble. S-a clasat inaintea Leonovei pt ca a venit de pe un loc mai sus de la PS, 7, decat AL, 11, dar si pt ca punctajul la liber a fost mai mare, 113,11. Ea a declarat cu inocenta inainte de PL ca nu simte nici o presiune pt ca stie ca are publicul aproape de ea (de obicei se intampla invers, italienii au ratat f mult la Olimiada de la Torino tocmai pt ca erau acasa, e adevarat ca pe Iulia Sebestien sau pe Laura Lepisto le-a ajutat ca au fost acasa cand au devenit campioane europene) , nu are nimic de pierdut si deci nu simte nici oresponsabilitate (cred ca a vrut sa spuna ca nu se simte responsabila daca nu castiga vreo medalie). Florin Gafencu, dupa ce ne-a informat ca sunt 15000 de spectatori a apreciat ca tinerele EG, AL si RF au fost bine pregatite din pdv psihologic (nu acelasi luicru se poate spune despre SP) dar si fizic pt ca au executat sarituri dificile pana in ultimele minute din concurs. YG a completat ca in cazul ultimelor doua e cu atat mai remarcabil cu cat nu au experienta concursurilor de seniori. FG a observat ca in cazul RF e loc de mai bine la interpretare, lucru ce se coroboreaza cu parerea mea ca e cam rigida, nu prea gratioasa.

Mao Asada, campioana mondiala en titre a avut o rochita in doua nuante de bordo. Melodia pe care a patinat a fost aceeasi "imperiala" pe care au dansat OD/MS. A executat cu multa maiestrie o combinata de triplu Axel (sunt baieti care nu-l pot face) cu dublu Touloupe, a incercat aproape imediat sa faca si al doilea triplu Axel dar a cazut, alegandu-se si cu o penalizare, totusi celelalte sarituri si combinatii le-a facut f bine, facndu-ma sa exlam "Superb program", f frumos interpretat, bine alcatuit, bine interpretat tehnic, cu multa gratie, ajutata fiind si de silueta longilina, cu atat mai remarcabil cu cat avea o problema cu Lutzul. In tribune am remarcat un banner pe care scria: "You are A-Mao-zing". La reluare am putut-o vedea pe Tarasova care trepida la mantinela in timpul programului. Punctajul la liber 122,01.

A urmat canadiana Joannie Rochette, vicecampioana celor patru continente, intr-o frumoasa rochita verde. A evoluat pe "Aranjuez", care i s-a potrivit f bine. Prima combinatie de sarituri, triplu Lutz (la fete asta e piatra de incercare) dublu Touloupe si dublu Ridberger (singura saritura pe care pot s-o identific fara gres pt ca porneste cu picoarele incrucisate) a fost executata cu multa siguranta, ca si urmatoarele. F gratioasa, dar a avut unele ezitari. Mi s-a parut ca FG tine cu ea, el a subliniat ca toata lumea s-a concentrat pe duelul Mao Asada/ Yu-NA Kim iar JR a constituit surpriza campionatului. N-a terminat bine de vorbit si a facut o cascada de doua sarituri duble. YG a spus ca se vede determinarea de a urca pe podium. Comentariul ulterior al lui FG mi-a intarit convingerea ca JR e preferata lui pt ca a remarcat sufletul pus in fiecare pas alunecat pe ghiata, faptul ca a avut momente lungi de coregrafie buna, alegere inspirata a muzicii, coordonare f buna brate, spate, piciorul ce blocheaza rotatia la aterizare. Se vede ca el, ca arbitru, stie sa judece f bine pt ca punctajul obtinut de JR a fost de 123,39 la PL.

Miki Ando, antrenata de Nicolaie Morozov, a evoluat pe Simfonia nr 3 de Saint Sans. A inceput cu doua combinatii f valoroase, triplu Lutz, dubluRidberger si alta pe care FG a vazut-o pt prima data in viata, dublu Axel triplu Touloupe. In momentul acela mi-a parut rau ca locurile pe podium sunt limitate la 3, pt ca mi-as fi dorit ca pe podium sa fie si Mao Asada. Interpretarea s-a caracterizat prin dramatism si multa gratie. A dat dovada de mare siguranta la sarituri, desi ar fi putut face si un cvadruplu,pe care l-a reusit in 2002. Piruetele au fost f bune. La sfarsitul programului sala s-a ridicat in picioare.A fost in mod evident mult mai buna decat Mao Asada la partea artistica, a lucrat f mult cu partea superioara a corpului, cu bratele, si mimica a fost f sugestiva. Morozov a fost, bineinteles, f satisfacut. Ma intreb ce-o fi simtit Tarasova cand a vazut ca Miki a primit 126,26 de puncte.

A urmat imediat preferata mea inca de la prima data cand am vazut-o pe gheata, Yu-Na Kim, antrenata de fostul campion olimpic canadian Brian Orson (la acea Olimpiada rivalul lui era tot un Brian, american, Boitano pe nume). YNK a evoluat pe Seherazada de Rimski-Corsakov (de remarcat ca s-a folosit mult muzica clasica) Rochita ei era tot rosie, dar si cu paiete aurii. Prima combinatie a fost de doua triple Flip si Touloupe la care FG a exclamat"ce zbor, ce combinatie!". Despre urmatoarea saritura, un dublu Axel, am aflat de la FG ca a facut-o cu mare usurinta, dintr-o intrare dificila, numita "aluna". Tot el a remarcat acuratetea si siguranta combinatiei de triplu Lutz, dublu Touloupe, dublu Ridberger. Piruetele au fost extraordinare, a avut multa gratie in interpretare. Combinatia de dublu Axel cu triplu Touloupe ar fi fost cu totul noua daca nu o facea Miki Ando inainte (daca asa au vrut sortii...). FG a remarcat continutul armonios al programului. Spiralele au fost perfecte. A urmat pirueta care ii poarta numele, in combinatie cu pirueta cerului si alte piruete. Sala aplauda ritmic la secventa de pasi si dupa ultima pirueta s-a ridicat in picioare (se intelege ca spectatorii din sala) si a aplaudat furtunos. Pe unul din bannere se putea citi "Yu-Na Queen". FG spune ca ea a facut combinatii cu care se obtine maximum de puncte si anume combinatia de doua triple si combinatia dublu Axel si tripla, cu care ea a adunat f multe puncte intr-un interval f scurt, si asta pt ca a avut zbor lung la prima saritura, care i-a permis executia perfecta a urmatoarei. Inainte de a se afisa notele comentatorii nostri se intrebau daca depaseste bariera celor 200 de puncte (deja se afla la diferenta mare de urmatoarea inca de la PS). A primt 131,59 laPL punctajul total find de DOUA SUTE SAPTE, SAPTE ZECI SI UNU.

Era bine daca se termina aici concursul pt ca mi s-a facut rau privind-o pe Carolina Kostner ratand tot ce se poate rata. Era deadreptul dureros, chinuitor de privit. Parea complet demoralizata sau lipsita de vlaga. Cred ca a cedat nervos cand si-a dat seama ca nu mai are nici o sansa sa se apropie de podium, desi era pe locul 5 dupa programul scurt. De mult n-am mai vazut o asemenea catastrofa de program in ultima grupa (parca Slutkaia a mai cedat nervos cand a fost ultima intr-un concurs si comentatorii englezi au exclamat "is falling appart", dar nici ea n-a fost atat de catastrofala) parea o papusa dezarticulata, de nerecunoscut.Cu fiecare secunda mi se facea din ce in ce mai mila de antrenor, Michael Hut, care parea ca a slabit cateva kg in acele minute. Cred ca trebuie sa schimbe antrenorul sau psihologul care o pregateste. Sau poate o fi fost intr-un punct de triplu zero al bioritmurilor.

Ca sa nu ramanem cu cel mai amar gust posibil noi, europenii, a intrat pe gheata Laura Lepisto, campioana Europei, intr-o interesanta rochita neagra cu motive turcesti. A reusit sa faca chiar si un Lutz, cam nesigur. Cand a cazut la una din sarituri sala a oftat. In partea a doua insa a fost mai buna, a facut chiar si doua combinatii dar, desi a avut un program bine alcatuit si interpretare buna era clar ca nu poate avea pretentie la podium cu cele 110,41 puncte de la PL (mai putin decat Leonova)

Si asa a luat sfarsit acest campionat Ar mai trebui sa spun ca americana Alissa Czisny este stangace si executa sariturile insens invers decat celelate concurente. Despre gala alta data, acum e deja dimineata.

Clasamentul:

1Yu-Na KIM KOR 207.71
2Joannie ROCHETTE CAN 191.29
3Miki ANDO JPN 190.38
4Mao ASADA JPN 188.09
5Rachael FLATT USA 172.41
6Laura LEPISTÖ FIN 170.07
7Alena LEONOVA RUS 168.91
8Fumie SUGURI JPN 164.58
9Sarah MEIER SUI 163.37
10Elene GEDEVANISHVILI GEO 162.48
11Alissa CZISNY USA 159.78
12Carolina KOSTNER ITA 153.56
13Susanna PÖYKIÖ FIN 153.31
14Ivana REITMAYEROVA SVK 147.41
15Cynthia PHANEUF CAN 146.09
16Elena GLEBOVA EST 140.02
17Na-Young KIM KOR 131.50
18Annette DYTRT GER 131.15
19Anna JURKIEWICZ POL 130.29
20Jenna MCCORKELL GBR 128.67
21Tugba KARADEMIR TUR 124.31
22Candice DIDIER FRA 122.08
23Kerstin FRANK AUT 105.73
24Ana Cecilia CANTU MEX 101.82

Campionatul Mondial de Patinaj Artistic Finala Dans

Trebuie sa multumesc sortii ca sunt pensionara si astfel am putut vedea un campionat de inalt nivel, atat tehnic cat si artistic, la toate probele, dar mai ales la dans. Am realizat azi ca ce imi place la comentatorii de pe ES e nu numai faptul ca sunt bine pregatiti, dornici sa ne comunice cat mai multe informatii despre concurenti si cerintele de concurs, dar si faptul ca in multe privinte sunt de acord cu Yvonne Ghita. Comentariile lui Florin Gafencu sunt f tehnice si imi sunt f folositoare pt a intelege mai bine ce se petrece pe gheata, pt ca atunci cand am inceput sa urmaresc concursuri de patinaj artistic nu prea intelegeam cum se face departajarea intre concurenti, Cristian Tzopescu sau Vera Marinova au fost foarte entuziasti si pasionati, dar le lipsea punctul de vedere al arbitrului. Astfel CT punea f mare accent pe costume in timp ce FG stie sa aprecieze si partea tehnica a unui program, nu numai pe cea artistica, fiind secondat f bine cu informatii adiacente de YG.

Astfel azi am fost cu totul de acord cu parerea YG ca de mult n-am mai vazut un concurs de asemnenea valoare, pur si simplu e greu sa decizi care pereche e mai buna, care program mai artistic, care interpretare mai tehnica, mai dificila, mai in viteza, mai dramatica, care ilustrare a muzicii a fost cea mai adecvata. Daca nu ar exista sistemul cel nou de notare (care are si el partea lui de subiectivism) departajarea ar fi si mai dificila.

De la inceput trebuie sa spunca toate cele 10 perechi pe care le-am vazut au avut twizuri perfect sincronizate, ridicari interesante, spectaculoase, dificile, piruete care au fost o placere de privit, muzica aleasa f potrivita cu temperamentul lor, muzica de f buna calitate. Poate costumele au lasat uneori de dorit, de ex n-am inteles de ce canadienii Tessa Virtue/Scott Moir s-au imbracat in negru, de ce americanii Meryl Davis/Charlie White au ales un costum visiniu pt el, care nu se prea asorta cu rochita galben spre portocaliu deschis a fetei sau, ca fel ca la europene, ce are in comun Sonata Lunii a lui Beethoven cu costumul de arlechin ales de Massimo Scali, rochita Federicai fiind mult mai adecvata. Foarte bine ii statea rochita rosie frumoasei Tanith. Deasemenea costumele rusilor mi s-au parut bine alese, in concordanta cu ilustratia muzicala, in special cele ale perechii Jana Chohlova/ Serghei Novitski. Mi-a mai placut rochia neagra cu buline albe si jupon roz a lui Pernelle Caron, care era adecvata epocii in care a fost creata muzica lui Edith Piaff. Mi-a placut si fracul lui John Kerr.

Dar m-am luat cu vorba si n-am spus care sunt elementele obligatorii in cadrul acestei probe: 4 ridicari de natura diferita, 2 secvente de pasi,o pirueta combinata si renumitele si solicitantele twizuri, pt ca necesita o sincronizare perfecta, aici am vazut in alti ani multe greseli sau dezechilibrari. Ridicarea mea preferata este cea in coshuletz in care partenera e sustinuta cu o singura mana, am vazut mai multe perechi care au executat mai multe variante a ei. Asa cum am mai spus ridicarile au fost f dificile, pareau insa ca sunt executate cu f mare usurinta, desi nu sunt deloc la indemana oricui. Unele din ele au fost chiar periculoase.

Gafencu a spus ca prefera ca muzica aleasa sa fie din o singura bucata, nu alcatuita din mai multe parti, sunt cu totul de de acord cu el, programele vazute au fost astfel mult mai unitare (imi amintesc ca Bestemianova si Buhinau avut un program "din bucati" si, desi au fost campioni, parca le-a lipsit ceva, ei au fost de curand la Bucuresti si au prevazut ca pe podium vor urca in mod categoric Domnina si Shabalin).

Mie mi s-a parut ca, doar cu mici exceptii, sortii au cazut astfel incat fiecare pereche sa fie urmata de alta si mai buna. Din nou mi-a parut rau ca pe podium au loc doar 3 perechi si nu cel putin 10. Am remarcat ca in f multe cazuri sportivii, in special baietii, s-au asteptat la note mai mari, nemultumirea lor fiind cat se poate de vizibila, dintre ei face parte si John Kerr, antrenat de f ambitiosul Evgheni Platov (mi-amintesc ca urmaream totdeauna cu mare emotie si teama evolutia lui impreuna cu Oksana Grishciuc, mereu mi-era teama ca in secunda urmatoare o s-o scape, atat de periculoase si indraznete erau elementele executate de ei)

In timpul evolutiei perechii italiene Anna Capellini/Lua Lanotte a fost liniste absoluta in sala, atat de captivat a fost publicul de aceasta pereche de mare viitor, care a creat senzatia de plutire pe gheata pe muzica din Love Story, interpretata de Nana Mouscouri. Totusi secventa de pasi a fost cam simpluta, la un moment dat au patinat atat de mult intr-o pozitie asemanatoare cdu pregatirea pt aruncare de la perechi incat ma asteptam ca din clipa in clipa chiar sa o arunce. FG sustinea ca perechea franceza Pernelle Caron/Mathieu Jost ar fi de mare viitor,eu raman la parerea mea ca italienii au sanse mai mari.

Am fost un pic dezamagita de faptul ca Sinead Kerr nu si-a mai ridicat fratiorul in timp ce au dansat pe o melodie interpretata de Muse.

De data asta Federica Faiela/ Massimo Scali s-au intrecut pe ei insisi, programul fiind parca mai bine executat decat la europene, ilustrand mai armonios muzica aleasa. Tot programul de la europene l-au executat si francezii Natalie Pechalat/Fabian Bourzat, care au interpretat cu multa voiosie si umor pe muzica specifica numerelor de circ, mi-a placut in special secventa de pasi in care, cf FG, au interpretat pe rand tot felul de roluri:clovni, jongleur, balerina, etc. Ridicarea mea preferata, cea in cosulet, au facut-o parca in joaca, cu multa usurinta, desi evident e o ridicare f dificila.

Despre Tessa Virtue/ Scott Moir am sa spun doar ca au patinat exceptional dar mi-a placut comentariul YG despre costume: "multi dau mii de euro pt costume, ei au avut cele mai ieftine costume posibile". De acord. Ei au dansat pe o muzica interpretata de Pink Floyd.

O interperetare dramatica, f adecvata, a muzicii, Tosca de Puccini, au avut americanii Tanith Belbin/Benjamin Agosto. Bineinteles ca programul lor a fost mai bun decat al perechii precedente, au fost emotionati pana la lacrimi cand au terminat programul. A fost mare bucurie pe capul spectatorilor, care ii si vedeau campioni.

Aceeasi spectatori au protestat cand au vazut notele celeilalte perechi americane, Meryl Davis/ Charlie White, care au dansat pe muzica din opera Samson si Dalila de Saint Sans. Au avut un program bun, dar nu atat de stralucitor ca al compatriotilor lor sau al francezilor NP/FB.

YG a fost de parere ca lupta pt medalii s-a dat intre doua scoli de antrenori rusi, doua adevarate industrii, as zice eu, cea a perechii Natalia Liniciuc/Ghenadi Karponosov care i-au antrenat pe Tanith Belbin/Benjamin Agosto si Oksana Domnina/Maxim Shabalin si cealalta Igor Shpilband/ Marina Zueva care i-au antrenat pe Tessa Virtue/Scott Moir si pe Jana Hohlova/Serghei Novitski. Se pare ca data asta au iesit in avantaj primii, NL/GK.

Oksana Domnina/ Maxim Shabalin au evoluat pe muzica lui Aram Haciaturian, Spartacus, si interpretarea a fost pe masura, dramatica si de un inalt nivel tehnic si artistic, ce mai, chiar au fost cei mai buni. Inutil sa spun ca si ei au facut ridicarea in coshuletz, care imi place atat de mult, au avut un program Suuuuperb! La sfarsitul programului OD si-a revenit cu greu din emotia si dramatismul cu care a interpretat. La programul liber au fost la egalitate perfecta cu americanii TB/BA dar au castigat aurul datorita punctelor acumulate in probele anterioare. Asta arata ca intr-adevar exista mai multe perechi de valoare f apropiata, chiar daca s-a mentinut constant clasamentul de la prima proba, exceptie facand, spre tristetea mea, cuplul Jana Hohlova/ Serghei Novitski care au cazut un loc, cred eu ca si din cauza ca au concurat imediat dupa compatriotii lor si comparatia le-a fost net defavorabila. Ei au dansat f frumos pe muzica de Rahmaninov si Paganini, ma bucur ca ii voi vedea la gala.

Clasamentul final:

1Oksana DOMNINA / Maxim SHABALIN RUS 206.30
2Tanith BELBIN / Benjamin AGOSTO USA 205.08
3Tessa VIRTUE / Scott MOIR CAN 200.40
4Meryl DAVIS / Charlie WHITE USA 200.36
5Nathalie PECHALAT / Fabian BOURZAT FRA 194.36
6Jana KHOKHLOVA / Sergei NOVITSKI RUS 193.41
7Sinead KERR / John KERR GBR 186.07
8Federica FAIELLA / Massimo SCALI ITA 182.76
9Pernelle CARRON / Matthieu JOST FRA 178.72
10Anna CAPPELLINI / Luca LANOTTE ITA 175.70
11Emily SAMUELSON / Evan BATES USA 174.76
12Vanessa CRONE / Paul POIRIER CAN 173.16
13Alexandra ZARETSKI / Roman ZARETSKI ISR 167.53
14Katherine COPELY / Deividas STAGNIUNAS LTU 160.00
15Anna ZADOROZHNIUK / Sergei VERBILLO UKR 154.49
16Cathy REED / Chris REED JPN 151.04
17Carolina HERMANN / Daniel HERMANN GER 147.77
18Kristin FRASER / Igor LUKANIN AZE 147.45
19Zoe BLANC / Pierre-Loup BOUQUET FRA 146.08
20Caitlin MALLORY / Kristian RAND EST 143.69
21Lucie MYSLIVECKOVA / Matej NOVAK CZE 142.99
22Xintong HUANG / Xun ZHENG CHN 135.85
23Phillipa TOWLER-GREEN / Phillip POOLE GBR 135.56
24Joanna BUDNER / Jan MOSCICKI Polonia

Pt ca am vazut ca multa lume cauta pe Google,ro muzica pe care a evoluat Brian Joubert am sa spun ca la programul scurt a fost Rise de Safri Duo iar la liber Matrix Reloaded (soundtrack)Requiem for a Dream (soundtrack) de Clint Mansell

Campionatul Mondial de Patinaj Artistic Fete Programul Scurt

Mai intai obervatiile generale. Desi nivelul concursului a fost f ridicat, am remarcat ca in aceasta grupa a doua (au participat 54 de fete, repartizate in doua grupe, una dimineata, mai slaba, alta dupa amiaza, pe asta a transmis-o ES, mai buna) au fost destul de multe cazaturi, ba chiar campioana USA, Alissa Czisny, a cazut de doua ori, totusi a primit note nesteptat de bune pt restul elementelor. Desemenea ca si la baieti piruetele au fost o incantare de privit, una mai frumoasa si mai interesanta decat alta, mai ales ca au fost mai multe fete care au executat pirueta mea preferata, Bielmann. Nici spiralele nu au fost de lepadat, si pasii au fost in aproape toate cazurile bine executati. De cele mai multe ori sariturile, prin gradul lor de dificultate, au facut diferenta. Bineinteles ca rochitele au fost f frumoase, mie mi-au placut cel mai mult cele care aveau roz in combinatii din cele mai neasteptate, cum ar fi cu oranj, ciclam sau albastru, si erau multe.

Am mai remarcat ca in toate zilele au fost f multi spectatori pe Staple Arena, ba chiar am aflat ca unii spectatori au cumparat bilete ca sa vada antrenamentele sportivilor. Abonamentele pt toata saptamana au costat intre 150 si 235$. Totusi operatorii, spre deosebire de cei din alte tari, nu au insistat cu aspecte din public, poate si pt ca multe transmisii au fost inregistrate si pline de reclame si mai ales promouri.

Reprezenta Uzbekistanului, Anastasia Gimazetdinova nu a amintit cu nimic de cea care, concurand pt aceasta tara, a obtinut titlul de Campioana a celor 4 continente "venind de nicaieri", Tatiana Malinina. O impresie buna mi-a facut turcoaica Tugbar Karademir, desi a cazut si ea. M-am bucurat ca a reusit sa se califice, lucru care nu s-a intamplat cu Roxana Luca a noastra.

Un program frumos a avut estoniana Elena Glebova, care a reusit o frumoasa combinatie de doua triplu Touloupe, clasandu-se in top ten, pe locul 8. O combinatie si mai valoroasa a avut coreeana Na Yung Kim, triplu Lutz cu triplu Touloupe.

Un program nesteptat de reusit a fost cel al slovacei Ivana Reitmayerova, care m-a impresionat pt ca inainte de program si-a pus pe mantinela un mutunache, pe care l-a tinut strans, copilareste la sfarsitul programului, pe banca "kiss and cry". Am avut impresia ca e racita, poate avea doar alergie la aerul conditionat, pt ca si japoneza Miki Ando isi cam stergea nasul. Cred ca Miki Ando a facut cea mai dificila combinatie de sarituri, triplu Lutz cu triplu Ridberger (sau Loupe, cum zic americanii) totusi a fost intrecuta la puncte de compatrioata ei Mao Asada (antrenata de faimoasa Tatiana Tarasova, care i-ar fi spus, dupa mine "very well" sau "no problem", aluzie la faptul ca a facut un dublu Lutz in loc de triplu, dupa YG) desi aceastaa facut doar un dublu Lutz. Mao Asada mai are o sora tot patinatoare, Mai Asada, impreuna participa ca Ambasadoare de Bunavointa la un show.

Si compatrioata lor Fumie Suguri a avut un program frumos. Americana Rachel Flatt, campioana mondiala la juniori, promite ca pe viitor sa ajunga candva pe podium, deocamdata este in top ten. Cu multa bucurie a concurat speranta Rusiei, Alena Leonova, care a facut si o pirueta Bielmann, pe langa sariturile bine executate.

O surpriza extraordinar de frumoasa a produs-o canadiana Joannie Rochette, care a avut niste sarituri f sigure. De altfel s-a clasat momentan pe locul 2, inaintea japonezelor care erau marile favorite.

Totusi favorita mea este micuta coreeana Yu-Na Kim, care mi-a bucurat inima prin calitatea programului, ea fiind lidera dupa PS. Am remarcat in mod special modul cum a facut trecerea de la pirueta cerului la Bielmann in aceeasi combinatie, ca si pasii mai ciudati, dar in concordanta cu muzica aleasa, Dans Macabru de Saint Sans.. Programul ei a fost fara greseala, executia stralucitoare. Punctajul ei este mai mare cu 10 fata de urmatoarea clasata, nici ei nu-i venea a crede ca s-a distantat atat de mult si atat de conmfortabil de celelealte pretendente la titlu.

Italiana Carolina Koestner nu mai reuseste sa se ridice la nivelul care a consacrat-o, niciodata nu l-am vazut pe antrenorul ei, Mihael Hut, atat de suparat. Iar campioana Europei, finlandeza Laura Lepisto a indeplinit previziunile lui Nicolaie Bellu care atragea atentia in timpul campionatului european ca fata nu poate si nu stie sa faca Lutz, lucru dovedit acum.

Gruzina Elene Gedenashvili, despre care am vorbit in articolul anterior e in crestere de forma, a avut o frumoasa secventa de pasi, s-a bucurat cand a vazut punctajul, nu insa suficient pt a avea pretentii la medalie, totusi se afla in top ten.

Programe destul de frumoase au avut si frumoasele elvetiana Sarah Meier, care bineinteles a facut o minunata pirueta Bielmann si finlandeza Susanna Poiko, care stie sa sara Lutz.

Clasamentul

Yu-Na KIM Koreea
Joannie ROCHETTE Canada
Mao ASADA Japonia
Miki ANDO Japonia
Carolina KOSTNER Italia
Laura LEPISTÖ Finlanda
Rachael FLATT USA
Elene GEDEVANISHVILI Georgia (Gruzia)
Fumie SUGURI Japonia
Sarah MEIER Elvetia
Alena LEONOVA Rusia
Susanna PÖYKIÖ Finlanda

36Roxana LUCA Romania

Campionatul Mondial de Patinaj Artistic Dans Original

Am fost tentata sa scriu intai despre finala la baieti, dar am sa procedez precum francezii si am s-o las azi pt mai tarziu "pour la bonne bouche".

Dansul original anul acesta a avut ca tema dansurile anilor 20-30-40. Deci si costumele au fost adecvate (mai putin rochita Oksanei Domnina), adica niste rochite mai degraba caraghioase, care mi-au amintit de "Marele Gatsby". Ma intreb cat or sa rada urmasii nostri de buricele expuse vederii, de pantalonii destul de caraghiosi si de piersingurile si de tatuajele atat de populare in anii din urma. Oricat ar fi de justificata moda de incalzirea globala mi se face mie frig cand vad jachetelele scurte, care lasa talia descoperita in zilele geroase. Cand esti tanar ti se pare ca esti indestructibil dar fatucile astea vor plange de durere cand vor mai inainta in varsta.

Dar sa revin la patinele noastre si sa spun ca, spre deosebire de patinele folosite la individual sau perechi, lamele patinelor de la dans sunt mai scurte, lipsite de zimtii atat de necesari pt elanul de la sarituri si au curbura mai mare, pt a permite muchii mai adanci. In plus arbitrii de la dans sunt specializati pe aceasta ramura a patinajului artistic. La dans deasemenea sunt permise accesoriile (care uneori fac sarea si piperul programului, cum a fost cazul legaturilor care acopereau ochii Albenei Denkova, am sa spun aici ca Maxim Stavinski se afla la inchisoare pt ca a provocat un accident de circulatie soldat cu morti). Patinoarele americane sunt mai lungi si mai inguste decat cele europene.

Am scris cele de mai sus pt ca prima pereche pe care am vazut-o, cea a fratilor germani Hermann, a folosit ca accesoriu un trandafir rosu pe care baiatul l-a aruncat la final in tribune. Altfel desi Gafencu crede ca e opereche de viitor iar programul a fost destulde atractiv, desi cam simplut, mie nu mi s-a parut ca ar fi stralucit prin ceva.

Mie mai degraba mi se pare de viitor perechea italiana Anna Cappeliini/Luca Lanotte care a patinat cu vadita placere avand, ca sa-l citez pe FG, un program dens si intens, cu o coordonare f buna intre ei si un patinaj in oglinda f interesant.

Sunt de apreciat pt tenacitate si perseverenta veteranii Cristine Fraser/ Igor Lukanin. La inceput nici n-am recunoscut-o cu ochelarii imensi, parul alb si rochita portocalie care o facea sa apara deadreptul grasa. Pe parcursul programului rochita s-a metamorfozat intr-una albastru intens, f tinereasca, ritmul insa a fost tot timpul alert, mesajul fiind ca dansul se poate practica indiferent de varsta, chiar si o bunicuta intinereste atunci cand danseaza (toute proportion gardee, in special dimensiunile mele, acum nu ma mai mir ca familia mea, in special verii si verisoarele mai tinere, au admirat placerea cu care ma zbantzui la nunti, mai ales la ultima din ele, de la care am plecat direct la spital, e drept ca pt niste analize necesare pt a-mi trata o problema la ureche).
Mi-a placut f mult ridicarea "in cosulet", m-a distrat si comentariul lui FG "isi gasesc usor zonele de congruenta"

La perechea lituaniana, mult sub nivelul compatriotilor care de acum sunt profesionisti, MD/PV, am admirat faptul ca a facut in pirueta combinata si o pirueta Bielmann, care ma incanta de cate ori o vad.

Spre rusinea mea trebuie sa marturisesc ca am adormit la un moment dat, mi se intampla uneori cand vad la TV un concert sau alt program care ma relaxeaza (pt ca-mi place f mult), sa atipesc un timp, din fericire ma trezesc inaite de a se termina, asa s-a intamplat si de data asta si am putut vedea restul programului incepand cu perechea din Canada Vanessa Crone/Paul Poirier. Ce ii caracterizeaza pe ei e faptul ca danseaza cu spatele f cabrat, scotand mult in afara poponetul, in special al lui Paul, chiar m-am intrebat la un moment dat daca nu si-a pus silicoane in posterior (am vazut un episod din Chicago Hope in care un pacient a decedat in urma unei injectii in posterior, care injectie a spart punga de silicon) Pt ca ei nu au mari asteptari de la acest campionat au dansat f relaxati, o placere de privit. Mi-aplacut cum o tanara din staful lor, aflata langa mantinela, a sarit in sus de bucurie de cateva ori, ca o minge, la sfarsitul programului.

Mi-au placut si perechile franceze Natalie Pechalat/Fabian Bourzat si Pernelle Caron/Mathieu Jost, in special prima, pt ca au dat dovada de inventivitatea caracteristica francezilor.

Perechea rusa Oksana Domnina/ Maxim Shabalin a dansat pe un vals interpretat de o orhestra de jazz, muzica imperiala,cum a zis YG, avand un program mai degraba clasic, si rochita Domninei era mai eleganta si de tip mai clasic decat celelalte (o alta rochita care iesea in evidenta prin faptul ca era mai lunga decat celelalte rochite, f scurte, a fost purtata de Sinead Kerr). Interpretarea a fost de o eleganta deosebita, asa cum ne-a obisnuit scoala rusa de dans.

Totusi cealalta pereche rusa, Jana Hohlova/ Serghei Novitski, a avut costume si program mai adecvate temei, mi-au amintit de un rock dansat exceptional de Ilia Averbuch/ Irina Lobaceva (tocmai am aflat ca IA/IL au divortat, si cand ma gandesc ca el a renuntat sa danseze cu Marina Anisina, pt ca s-a indragostit de IL...),poate si pt ca programul lor a fost f alert.

Cand au intrat pe gheata TanithBelbin/Benjamin Agosta pe ecran a aparut clasamentul intermediar: OD/MS, MM/SN si NP/FB, toti europeni. "Marca" Natalia Liniciuc Ghenadi Karponosov si-a aratat intrega valoare, dansul a fost f spectaculos, dinamic si armonios, chiar perfect. Nu mai vorbesc cat de frumoasa e Tanith.

Un program bun au prezentat si americanii Meryl Davis/Charlie White, comentatorii i-au laudat remarcand sincronizarea buna, care ii face sa apara ca un cuplu sudat, eu am remarcat o usoara dezechilibrare a lui CW si faptul ca parca nu aveau stralucirea cuplului TB/BA.

Perechea canadiana Tessa Virtue/Scott Moir, antrenata ca si cea americana despre care am vorbit mai sus, de cuplul Igor Shpilband/Marina Zueva, a avut ridicari indraznete, chiar periculoase, deasemenea m-a incantat cu pirueta Bielmann executata de mai multe ori, dar SM s-a dezechilibrat la un moment dat. Poate e momentul sa scriu aici ca am observat ca pana sa inceapa programul propriu zis cele mai multe perechi fac cateva figuri simple, oferind un adevarat minispectacol. Deasemenea trebuie sa spun ca mai toate piruetele seamana, mai ales ca dificultate, cu cele de la perechi.

Programul fratilor Kerr a fost, ca de obicei, o adevarata incantare, mai ales cand l-a ridicat ea pe el sau el a ridicat-o si a purtat-o pe gheata cu capul in jos (al ei, nu al lui :) Au avut un program care-ti taie rasuflarea, executat f precis. Se observa cum cresc in valoare din ce in ce. Interesant este ca si-au urmat antrenorul, pe Evgheni Platov, la Montpelier si apoi la Moscova, unde EP a fost jurat intr-un Reality Show.

Ultima pereche, alcatuita din italienii Federica Faiella/Massimo Scali a "reusit" din nou sa cada, de data asta Massimo agatand-o si pe Federica, la Torino ea l-a scapat in cap, comentatorii au zis ca privirea de gheata cu care l-a fixat Federica pe Massimo le-a amintit de Torino, mie mi-a amintit tot de Torino, dar de expresia Barbarei F-P cand s-a uitat la partenerul ei, Maurizio Margalio, care o scapase din brate.

Clasamentul intermediar:

Oksana DOMNINA / Maxim SHABALIN Rusia
Tanith BELBIN / Benjamin AGOSTO USA
Tessa VIRTUE / Scott MOIR Canada
Meryl DAVIS / Charlie WHITE USA
Jana KHOKHLOVA / Sergei NOVITSKI Rusia
Nathalie PECHALAT / Fabian BOURZAT Franta
Sinead KERR / John KERR Marea Britanie
Federica FAIELLA / Massimo SCALI Italia
Pernelle CARRON / Matthieu JOST Franta
Anna CAPPELLINI / Luca LANOTTE Italia

Campionatul Mondial de Patinaj Artistic Finala Perechi

Azi am vazut, la Eurosport si partial la TVR2 (mare diferenta intre comentariile elegante si bine documentate de la Eurosport si cele de la TVR2) finala de la perechi.

Prima pereche pe care am vazut-o, cea care reprezinta Grecia, s-a facut remarcata prin programul deosebit de prost. Nu cred sa se mai fi intamplat ca unei singure perechi sa i se scada 4 puncte penalizare.

Totusi, ca o observatie generala e aceea ca nivelul a fost destul de ridicat, in special la saritura aruncata, cand aproape toate executiile au fost corecte. Cele mai multe greseli s-au produs la saritura side by side, lucru de inteles pt ca se cere nu numai o executie corecta a sariturilor, dar si o perfecta sincronizare a lor. si apropo de sincronizari, am observat ceva mai putine desincronizari de data asta. Mi-au placut si ridicarile, si spirala mortii a fost executata bine in majoritatea cazurilor.

O pereche care mi se pare ca promite ca pe viitor sa avanseze f mult a fost cea formata din doi sportivi de culoare, Vanessa James/Yannick Bonheur, reprezentand Franta, desi s-a clasat in final doar pe locul 11, dar asta pt ca la programul scurt a fost abia pe locul 17. Au avut un program frumos, cu sincronizare la piruete si o prima aruncare f frumoasa.

O diferenta f mare in ce priveste calitatea programului prezentat am remarcat la cele doua perechi germane. In timp ce Aliona Savchenko/Robin Szolkowy au avut un program aproape perfect (pacat ca Robin nu s-a dezmintit si a simtit nevoia sa dea putin cu fundul de pamant in mod copilaresc, zicea Gafencu, in mijlocul unei secvente de pasi, bine ca nu s-a intamplat asta la vreo saritura), cu sarituri triple side by side, aruncari perfecte, twist lifturi f bune si ridicari pe masura (am observat ca nimeni nu face spirale la programul liber, desi sunt obligatorii la PS) perechea Maylin Hausch/Daniel Wende nu stiu daca se vor ridica vreodata la asemenea nivel, chiar daca au executat un Axel aruncat deosebit.

Deasemenea perechea poloneza nu cred ca are sanse sa ajunga la valoarea perechii Dorota Zagorzka/Marius Siudek.

O adevarata incantare a fost sa privesc programul perechii americane Caydee Denney/Jeremy Barrett. In ciuda tineretii (Caydee are doar 15 ani, ea a inceput sa patineze cu Jeremy in 2006 dar apoi ea a vrut sa concureze la individual, probabil pt ca reusise sa castige la varsta de 9 ani titlul national la patine cu role, revenind la perechi in mai 2008), au avut un program bine executat, in ritm ametitor, fara greseala, un program perfect care a avut de toate: interpretare, viteza, sincronizare, acuratete, ridicari spectaculoase, zbor frumos in aruncare, coregrafie exceptionala. Au patinat cu multa bucurie.

Un moment jenant s-a produs cand perechea chineza Qing Pang/ Jian Tong se pregateau sa inceapa programul si tehnicienii americani au gresit banda sonora, dar s-a remediat f repede. Asta mi-a amintit de una din competiile in care perechea Ecaterina Gordeeva /Serghei Grinkov (RIP) a executat un program perfect dar fara muzica si atunci cand au terminat juriul le-a cerut sa-l repete iar ei au refuzat (posibil sa fi fost la CE 1987). dar s-au razbunat la Olimpiada de la Calgary cand au cucerit aurul, dar au mai avut si alte medalii, de aur si argint, la diverse competitii. Era o pereche atat de frumoasa! Operatorii canadieni o aratau mereu pe ea in prim plan. Pacat ca el s-a prapadit atat de tanar, la doar 28 de ani!

Revenind la chinezi, programullor a fost atat de frumos ca mi-a parut rau ca s-a terminat. Elementele despre care am spus ca sunt "specialitatea" lor au fost executate exact asa cum ma asteptam. M-a dezamagit insa perechea canadiana Meagan Duhamel/Craig Buntin, care parea ca nu e in forma. A fost perechea la care am auzit clar cum striga partenerul ca s-o anunte pe ea cum sa execute pirueta side by side (aflasem dintr-un interviu dat de Alexei Tihonov impreuna cu Maria Petrova ca asa se procedeaza: se striga, de atfel Robin s-a plans ca era atat de mare galagia in timpul PS incat a trebuit sa strige f tare la Aliona) Totusi si-au pastrat locul 8 de la PS.

Despre ridicarile perechii Dand Zhang/Hao Zhang Florin Gafencu, care a arbitrat concursuri internationale de patinaj artistic, spunea ca sunt atat de originale, cu combinatii continuie ingreunate de intrari si iesiri incat e greu de judecat. Au executat si o saritura dificila side by side alcatuita dintr-un dublu Axel si un triplu Touloupe. Totusi nu au reusit sa-i intreaca pe nemtii AS/RS, poate si pt ca Dan inca se resimte dupa accidentarea suferita inainte de campionat.

Perechea rusa Muhortova/Trankov mi s-a parut prea tensionata, prea emotionata, ei au pierdut un loc (in favoarea chinezilor QP/JT) din motive psihice, nu i-au tinut nervii. La un moment dat Maxim chiar s-a impiedicat.

M-au dezamagit si preferatii mei, rusii Kamaguti/Smirnov, au facut cam multe greseli, la un moment dat m-am temut ca nici nu vor urca pe podium, totusi au luat medalia de bronz.

Clasamentul:

1Aliona SAVCHENKO / Robin SZOLKOWY GER 203.48
2Dan ZHANG / Hao ZHANG CHN 186.52
3Yuko KAVAGUTI / Alexander SMIRNOV RUS 186.39
4Qing PANG / Jian TONG CHN 181.08
5Maria MUKHORTOVA / Maxim TRANKOV RUS 177.89
6Tatiana VOLOSOZHAR / Stanislav MOROZOV UKR 175.61
7Jessica DUBE / Bryce DAVISON CAN 172.82
8Meagan DUHAMEL / Craig BUNTIN CAN 165.41
9Caydee DENNEY / Jeremy BARRETT USA 156.84
10Mylene BRODEUR / John MATTATALLCAN 150.05
11Keauna McLAUGHLIN / Rockne BRUBAKER USA 143.74
12Vanessa JAMES / Yannick BONHEUR FRA 139.34
13Stacey KEMP / David KING GBR 134.73
14Anais MORAND / Antoine DORSAZ SUI 131.46
15Maylin HAUSCH / Daniel WENDE GER 125.96
16 Yue ZHANG / Lei WANG CHN 119.24
17Maria SERGEJEVA / Ilja GLEBOV EST 116.54
18Nicole DELLA MONICA / Yannick KOCON ITA 108.49
19Joanna SULEJ / Mateusz CHRUSCINSKI POL 106.54
20 Jessica CRENSHAW / Chad TSAGRIS GRE 101.87

Campionatul Mondial de Patinaj Artistic Baieti Programul Scurt

Ieri au concurat baietii la programul scurt. Acest program are 8 elemente obligatorii: o combinatie de sarituri, alte doua sarituri diferite, trei piruete, doua secvente de pasi. Daca se rateaza un element nu exista posibilitatea de a-l reface. Din cauza aceasta clasamentul dupa programul scurt, mai ales cu noul sistem de notare, poate fi diferit de cel de la programul lung, totusi la sfarsitul PS se stabileste o ierarhie. Nu cu multi ani in urma exista si un concurs de calificare, acesta avea rolul de ierarhizare si deci de stabilire a ordinii de concurs. S-a renuntat la el pt ca era obositor atat pt sportivi cat si pt arbitri, dar si pt ca prin noul sistem de notare fiecare sportiv are in sezonul respectiv un palmares din punctele acumulate la diversele concursuri la care a participat. Observatiile acestea sunt valabile si pt fete.

La acest campionat s-au inscris 50 de baieti (din 40 de tari),care au fost impartiti in doua grupe. In prima grupa au intrat cei cu punctaj mai mic. Dintre ei a facut parte si reprezentantul nostru, Zoltan Kelemen, pe care n-am reusit sa-l vad niciodata evoluand. Stiu insa ca e de admirat ca a ales sa patineze avand un ochi de sticla dar ca nivelul lui tehnic nu e prea ridicat. Pt ca la programul lung se califica doar primii 24 de sportivi el nu s-a calificat nici la europene si nici de data aceasta, pt ca s-a clasat abia pe locul 32.

Am urmarit doar vreo 2-3 sportivi din prima grupa pt ca eram deja obosita dupa noaptea anterioara, in care n-am prea dormit pt ca am tinut sa-mi trec impresiile pe blog imediat ce s-a incheiat dansul obligatoriu iar dimineata am vazut programul scurt la perechi. Am vazut insa cat de fericiti au fost antrenorii pt ca reprezentantul Ungariei, Tigran Vardanjan, a avut un program curat, cotat destul de bine 53,15, dar insuficient pt calificare.

TVR2 a transmis aceasta prima grupa. Marius Negrea spunea despre Canada, cand s-a transmis intr-o pauza evolutia la dans a perechii din Canada Vanessa Crone/PaulPoirier, ca Paul Poirier, care a concurat si la individual si s-a clasat pe locul 10 (de fapt 13, la juniori) in campionatul national ca, intrucat la CN al Canadei participa 40 de sportivi (comparativ cu 2 la noi, dintre care unul la juniori), PP ar putea fi campion national in vreo 10 tari din Europa.

Pe vremea cand tara noastra era reprezentata de Cornel Gheorghe si apoi si de Gheorghe Chiper urmaream cu multa atentie tot ce se transmitea din programul scurt la baieti si ma bucuram pt fiecare element executat bine chiar si de concurentii mai putin talentati sau pregatiti. In felul acesta am invatat sa apreciez si mai bine rezultatele celor din fruntea clasamentului si sa nu consider ca ce fac ei e la indemana oricui.

Sa revin la CM. Din cauza ca nu a participat la multe concursuri in acest sezon (ofticosii de francezi fiind de vina) Samuel Contesti, vice campionul Europei, a concurat destul de devreme pt valoarea lui, eu am vazut doar reluarea, cand am observat o usoara ezitare la triplu Axel. Cu cele 78,5 puncte acumulate s-a mentinut multa vreme in frunte, clasandu-se la sfarsitul PS pe locul 7.

Mie mi-a placut f mult un pusti de 15 ani care a concurat pt Kazahstan, Denis Ten, descendent al unui faimos general coreean, Min Keung Ho. Coreografa lui e faimoasa Tatiana Tarasova, cea care l-a antrenat pe Yagudin. Pustiul mi s-a parut deosebit de talentat, cred ca ar putea calca pe urmele lui Pliushcenko, si spun asta si pt ca are o f mare mobilitate, fiind unul din cei doi baieti vazuti ieri care a executat pirueta Bielmann (celalalt a fost elvetianul Jamal Othman). Mie mi s-a parut senzational programul, mai ales sariturile, tinand cont si de varsta lui. Totusi punctajul obtinut, 68,54 mi s-a parut ca e prea mic. Se pare ca nici Tarasova nu a fost multumita de felul in care a fost notat elevul ei, si daca nici ea nu stie sa aprecieze valoarea cuiva...

Urmatorul concurent, un european de-al nostru, din Suedia, Kristoffer Berntsson a pus f mare accent pe partea artistica (YG a fost de aceeasi parere) si a cam gresit la partea tehnica, totusi a obtinut un punctaj mai mare decat DT. Elevul lui Urmanov, Serghei Voronov, nu s-a ridicat la inaltimea indrumatorului sau (care totusi, cand concura, era destul de inconstant, nu cred ca Voronov va avea sansa de a deveni vreodata campion olimpic, precum Urmanov) dar a incercat un cvadruplu, din pacate a ezitat la aterizare. Este un patinator elegant si a meritat 72,15 puncte.

F emotionat a fost reprezentantul Canadei, Vaughn Chipeur, care a ezitat la combinatia dificila. Un program executat in viteza mare si destul de bun din punct de vedere tehnic a fost cel al tanarului patinator japonez (18 ani) Takahito Mura, notat cu 70,35 puncte. El, ca si multi alti patinatori, a executat f bine triplu Axel. De altfel am observat ca triplul Axel, care ii punea mari probleme lui Cornel Gheorghe, nu prezinta nici o problema pt multi patinatori. Un program cu o interpretare f buna a avut si al 17lea descendent al lui Nobunaga Oda (1534-1582), faimosul lord razboinic japonez din timpul razboiului civil, Nobunari Oda, cotat cu 76,19 puncte.

O poveste interesanta, un fel de ilustrare a zicalei cu facerea de bine... ne-a spus Gafencu despre Johny Weir, care absenteaza de la acest campionat pt ca in decembrie a mers in Coreea de Sud pt a participa la un spectacol caritabil in beneficiul copiilor bolnavi. A contractat un virus, a trebuit chiar sa se interneze in spital si a pierdut cateva kg intr-o zi (ma intreb de unde, ca era destul de slabut) si,pt ca nu a reusit sa se refaca in totalitate, la campionatele nationale a iesit abia pe locul 5 si nu a fost selectat de federatie pt CM.

Compatriotul sau Evan Lysacek ar fi facut un program perfect daca nu ar fi plimbat o pirueta, lucrul acesta a facut diferenta, dupa parerea mea, intre el si Brian Joubert incat dupa PS Evan e abia pe locul 2. La sfarsitul programului lui EL toti spectatorii (comentatorii au spus "tot patinoarul") s-au ridicat in picioare pt a-l aplauda. Punctaj 82,7. Mi s-a parut interesant costumul care avea pe torace cate o cruce mare, diferit colorata, atat in fata cat si in spate.

A urmat Brian Joubert care a incercat si el un cvadruplu, in combinatie, fara a reusi bine aterizarea. Dupa parerea mea a avut ambitie prea mare. Restul programului a fost insa perfect, mai ales celebra lui secventa de pasi , inegalabila in momentul de fata. Punctaj 84,4.

Si compatrotul lui BJ, Yannick Ponsero a incercat (si a reusit ) un cvadruplu, din pacate trebuia sa fie in combinatie si cum nu i-a reusit prea bine nici Axelul, desi a avut piruete mai bune decat EL a primit doar 71,53 puncte. Ceva mai multe puncte, 72,15 (la fel ca Serghei Voronov) a primit americanul Jeremy Abbott, dar mie nu mi s-a parut ca ar fi fost mai bun decat Yannick, care a avut un program caracterizat de mai multa originalitate, scoala franceza nedesmintindu-se in aceasta privinta. O impresie buna mi-a facut americanul Brandon Mroz,care a concurat dupa BJ, executand un program caracterizat prin acuratete, cu sarituri bune, piruete frumoase, pasi reusiti, totul pe o muzica greu de interpretat, de Strauss, recompensat cu 76,13 puncte.

Trebuie sa remarc ca toti baietii, nu numai frumosul elvetian Jamal Othman (care a evoluat mult sub nivelul asteptat, cred ca nici nu s-a calificat pt finala), au executat piruete frumoase, de un inalt grad de dificultate.

Un pusti simpatic si frumusel, japonezul Takahiko Kozuka, a executat un program curat, fara greseli, obtinand 79,35 puncte. El a executat sariturile standard: triplu Axel, combinatia de triplu Lutz cu triplu Touloupe si triplu Flip.

Un foarte frumos program, depasind asteptarile lui YG (dar si ale mele) a avut Thomas Verner (care pana acum e considerat nr 1 mondial datorita punctajului acumulat) care a reusit o combinatie de cvadruplu Touloupe triplu Touloupe. Eu am crezut ca-l va intrece pe Brian joubert dar a fost cotat cu numai 80,36 puncte, fiind intrecut si de descendentul dinastinei chineze Han, canadianul Patrick Chan (82,55 puncte) care a avut un program curat,perfect. Spectatorii canadieni au protestat cand au vazut notarea.

Marea dezamagire, mai ales pt mine, a constituit-o belgianul KevinVan Der Perren. Se stie ca atuul sau consta in sariturile de kinograma, nucred sa aiba rivali in aceasta privinta. Ei bine, tocmai la sarituri a gresit, facand doar un dublu Flip in combinatie cu triplu Touloupe, ajungand tocmai pe locul 14 (mare durere pe sufletul meu, sa nu fie nici macar in primii 10). Nu e o scuza ca a concurat ultimul.

Clasamentul primelor 15 locuri arata asa:

Brian JOUBERT FRA
Evan LYSACEK USA
Patrick CHAN CAN
Tomas VERNER CZE
Takahiko KOZUKA JPN
Samuel CONTESTI ITA
Nobunari ODA JPN
Brandon MROZ USA
Sergei VORONOV RUS
Jeremy ABBOTT USA
Yannick PONSERO FRA
Vaughn CHIPEUR CAN
Takahito MURA JPN
Kevin VAN DER PERREN BEL
Andrei LUTAI RUS

Campionatul Mondial de Patinaj Artistic Dans Obligatoriu

La acest campionat din Los Angeles participa un numar record de sportivi: 216 din 52 de tari. Montenegru, Brazilia si Irlanda participa pentru prima data.

Astazi (24 martie) Eurosportul a transmis live, spre mirarea mea si contrar obiceiului, proba de dans obligatoriu si nu pe cea de perechi-programul scurt (pe aceasta o va transmite maine dimineata, incepand de la 11, inregistrata)

Proba de dans obligatoriu, asa cum a subliniat Yvonne Ghita de mai multe ori, e cam plicitisitoare, am ascultat aceeasi melodie si am vazut aceeasi pasi de 30 de ori. Totusi pt mine comentariile celor mai indragiti comentaori YG si Florin Gafencu, multimea de informatii atat tehnice cat si, ca sa zic asa, istorice si profesionale, precum si frumusetea costumelor si tinuta patiantorilor au facut ca pana si aceasta proba sa devina interesanta. M-am straduit sa notez cat mai multe informatii si voi incerca sa le reproduc.

De la inceput vreau sa spun ca nivelul celor care s-au prezentat in concurs a fost deosebit de ridicat, diferenta dintre primele 3 perechi clasate e atat de mica incat in cursul celor doua probe care mai urmeaza sunt posibile orice surprize si rasturnari de situatie, ba chiar nici urmatoarele perechi nu au de ce sa-si piarda speranta la o medalie.

De asemenea am vazut multe costume deosebit de frumoase, multe din costumele purtate de baieti erau gen matador iar unele fete aveau fuste gen spaniol. Dansul obligatoriu a fost Passo Doble, care a permis sa se vada calitatile de balerini ale dansatorilor, proba a semanat mai mult decat altele impuse cu dansul de salon.

O surpriza placuta pt mine au fost cele doua perechi asiatice, baiatul chinez era chiar de inaltime mai mare decat a multor baieti de tip caucazian, iar japonezul (tatal japonez, mama americanca) nu avea deloc rigiditatea pe care o remarcasem la alti asiatici in anii anteriori.

Au fost destul de multe perechi noi, dar care au aratat un patinaj de buna calitate, a fost si o pereche din Australia, chiar si un dansator de culoare, originar din Republica Dominicana.

Multi dansatori au avut antrenori originari din Rusia, s-au creat adevarate scoli de patinaj cu fosti campioni, cum ar fi Evgheni Platov care antreneaza pe fratii Kerr (de data asta preferatii mei au fost Hochlova si Novitski, dar si americanii Belbin si Agosto mi-au placut) sau Karponosov-Liniciuk. Se pare ca migrarea antrenorilor rusi spre continentul american a dus la o concurenta mai acerba intre patinatorii de pe continentul american si rusi,in detrimentul rusilor, si nu ma refer numai la dans. Totusi deocamdata pe primul loc se afla Oksana Domnina/Maxim Shabalin din Rusia.

Au fost 30 de perechi, dintre care in finala vor intra numai 24. Ordinea in concurs a fost data de punctele acumulate in sezonul 2008-2009, astfel o f tanara pereche americana, Emily Samuelson/Evan Bates au evoluat in ultima grupa, teoretic cea mai buna, dar nu s-au clasat in primii 10, in timp ce perechile: Oksana Domnina/Maxim Shabalin (Rusia) clasata pe locul 1, Tanith Belbin/Benjamin Agosto (USA) clasata pe locul 2, Tessa Virtue/Scott Moir (Canada) clasata pe locul 4, Jana Hochlova/Serghei Novitski (Rusia) clasata pe locul 5, au evoluat in penultima grupa.

In primii 9 (n-am retinut cine a fost pe locul 10) s-au mai clasat: Meryl Davis/ Charlie White (USA) pe locul 4 (asfel din primii 5 pe locurile 2,3, 4 s-au clasat perechi de pe continentul american, spre marea parere de rau a lui Yvonne Ghita), Natalie Pechalat/Fabien Bourzat (Franta) pe locul 6 (mare pacat ca Isabelle Delobel nu s-a refacut dupa operatia la umar, campionatul acesta e f important pt calificarea la Olimpiada de la Vancouver, din 2010, sa speram ca Delobel/Shonfelder nu vor fi nevoiti sa participe la departajarea pt calificare), Federica Faella/Massimo Scali (Italia) pe locul 7, Sinead Kerr/John Kerr (MareaBritanie) pe locul 8 si Pernelle Carron/Mathieu Jost (Franta) pe locul 9.

Mie mi-au placut mult lituanienii Catherine Copely/Devidas Stagniunas, mai ales finalul original, expresivitatea si temperamentul lor, desi sunt departe de nivelul la care ajunsesera compatriotii lor Margarita Drobiazko/Povilas Vanagas, care se pare ca erau si preferatiiYvonnei, judecand dupa rememorarea carierei lor si aprecierea ca s-a procedat bine permitandu-se revenirea la amatori dupa trecereala profesionisti. Desi sistemul vechi i-a dezavantajat clar pe MD/PV faptul ca au participat la 5 olimpiade este meritoriu.

Apropo de sistem, o sa incerc, cum am promis, sa-l citez pe Florin Gafencu: "Noul sistem de arbitraj i-a avantajat f mult pe sportivi. Fiecare cuplu poate prezenta un program care poate rasturna orice ierarhie. Pana acum ierarhiile erau formate la inceputul competitiei" "Inainte conta locul, acum conteaza punctajul (pt stabilirea clasamentului)" In plus tot el a explicat ca acest campionat este deschis, orice tara isi poate trimite concurenti.

Numarul lor depinde insa de locul ocupat de tara respectiva la campionatul anterior, astfel tarile ale caror sportivi au luat medalii pot trimite cate 3 sportivi in sezonul urmator, in timp ce sportivii clasati pana la locul 10 pot permite tarii lor sa trimita cate 2 sportivi.

Tot Gafencu a spus ca se vehiculeaza ideea sa se renunte la dansul obligatoriu, dar tehnicienii din dans tin la aceasta idee de a prezenta ABCul dansului pe gheata. Totusi in tribune au fost prezenti f multi spectatori.

Mi s-a parut interesant comentariul despre perechea de antrenori Igor Shpilband /Marina Zueva care, desi ca sportivi nu au stralucit la nici un nivel totusi au elevi care se prezinta f bine la competitii, cum ar fi americanii Davis/White.

Gafencu a comentat astfel evolutia perechii Hochlova/Novitski: f multa forta, viteza, elan f puternic, buna acoperire a ghetii. Precizie in asezarea pasilor, buna sincronizare. Inceput laborios si destul de lung. Arcuri bune, adanci, succesiune de muchii exterioare si interioare. Despre Zadorozniuk/Verbillo (Ucraina) as pus: executie spectaculoasa, sigura, in viteza. Lucru bun cu genunchii, transfer de greutate de pe un picior pe altul. Precizia asezarii patinei pe suprafata ghetii, buna sincronizare, viteza.

Deosebirea dintre grupele mai bine cotate si cele de calitate mai redusa ar consta, dupa FG, in spectaculozitate, personalitate si stil. La sugestia YG a admis ca pt arbitri conteaza si cum interactioneaza sportivul cu publicul, comunicarea care exista.

Programul canadienilor Virtue/Moir a avut, dupa FG, lumini si umbre, arbitrii insa au fost de alta parere. Lafratii Kerr a remarcat modul in care John isi conduce partenera, ca si tinuta f buna.

Pentru cunoscatorii de limba engleza recomand sa citeasca http://www.isu.org/vsite/vcontent/content/transnews/0,10869,4844-128590-19728-18885-294938-3787-4771-layout160-129898-news-item,00.html unde pot gasi date f interesante despre unii competitori, cum ar fi punctele obtinute in competitiile anterioare sau ce valoare au premiile oferite.