luni, 4 ianuarie 2010

Allways look at the bright side of winter

V-am spus cat de putin imi place mie iarna? Siiigur ca v-am spus! V-am spus si ca unul din filmele mele cele mai dragi este Life of Brian. Ei bine, azi m-am hotarat sa uit de durerile articulare care se accentueaza la frig, de nasul care sufera de alergie a frigore si curge cand mi-e lumea mai draga, de ochii care imi lacrimeaza la cea mai mica adiere de vant (semn de sanatate precara, zic chinezii), de multele straturi de haine puse pe mine precum foile de ceapa de teama sa nu degere ceva din pretioasa-mi faptura, de...

N-are rost sa mai insir toate inconvenientele unei iesiri in natura (fie ea si cea a unui cartier marginas al frumoasei noastre capitale) si, avand grija sa pasesc atent, "sa nu ma sparg", vorba lui Mircea Vintila dintr-un cantec f popular, pt ca era gheata pe jos si riscam sa cad dimpreuna cu sticlele de apa minerala proaspat achizitionate (apa de la robinet s-o bea cei de la Apa Nova, daca au curaj, eu am facut destule analize de potabilitatea apei la viata mea ca sa stiu f bine ca proprietatile organoleptice ale respectivului lichid furnizat de ei il fac impropriu pt baut) am tot apasat pe butonul camerei foto in nadejdea ca voi surprinde cat mai mult din feeria iernii si a zapezii proaspat asternute si ca astfel voi fi in stare sa "Always look on the bright side of life" cum ne invata finalul filmului susamintit.

Daca am reusit se poate vedea mai jos:

Acesta e un cotet pt pisici, aflat pe copertina unui bloc

Uneori, daca ninge mai abundent, tisa se poate rupe sub greutatea zapezii.
Un veritabil pom de Craciun
Dantela de zapada
Bietul pui de pom! E coplesit de zapada.

Poti invata geometrie privind acest triunghi. Am traversat cu greu strada ca sa-l imortalizez in aceasta poza
Ce de caciuli...
O tufa de trandafiri

Daca n-avem reni sa caute mancare in zapada o cauta cainii.

4 comentarii:

b.d. spunea...

Superbe pozele !
Privindu-le, recunosc ca-mi trezesc un sentiment nu tocmai nobil, - invidia ;)

Simt aerul rece, pot spune ca-i simt mirosul, simt parca scartaitul zapezii subt picioare...

Regret ca nu stiu cum sa plasez si eu poze pe blog, am cateva din urma cu 2 ani, de la o prietena a fiicei mele care locuieste in tr-un orasel in Galileea.
Am sa ti le trimit pe mail...

Viorica spunea...

F frumoase pozele trimise. Parca cerul e mai albastru acolo.
N-ai de ce sa fi iinvidioasa. Azi, la rugamintea sotului meu, nici n-am iesit din casa de frica sa nu cad pe gheata.

Haku spunea...

Ati facut niste poze reusite!
Pacat ca generatiei mele i se strica tot mai rau perceptia despre iarna si Craciun.
Am observat ca devine o zi din ce in ce mai banala... an de an... pana si omul de zapada e ceva din domeniul trecutului...

Viorica spunea...

Multumesc pt apreciere. Eu n-am fost prea multumita de ele, cred ca se putea si mai bine.
Generatia ta traieste in epoca incalzirii globale si a consumismului. E normal sa fie mai putin interesata de iarna si de Craciun dar, daca e s-o credem pe Urania, perceptia aceasta s-ar putea schimba la comanda astrelor.
Generatia mea serba Craciunul la serviciu, daca nu se intampla sa fie duminica (dar de Pasti eram chemati la "munca patriotica" sau "reuniuni tovarasesti" numai asa, ca sa ne strice bucuria) dar,pt ca nu lucram in fabrica, la banda rulanta, nu-ti povestesc ce chefuri cu tot ce e traditional incingeam acolo, continuand acasa. Numai sotul meu, care era membru de partid, venea acasa cu dureri de cap de la sedintele programate exact in acea zi sfanta.