Dor de Eminescu

Am primit zilele trecute de la Adriana (Adita) Ciobanu, (simt nevoia sa ma impaunez putin cu bunavointa doamnei) o prolifica si adevarata maestra, un pps de o sensibilitate si arta cu totul deosebite. Produc si eu ppsuri, dar nu se compara nici ca tehnica, nici in ce priveste compozitia cu ce realizeaza doamna aceasta.
Ppsul se intituleaza MELANCOLIE DE MIHAI EMINESCU si a fost produs special pt aniversarea de azi. Va invit insistent sa-l vizionati. Daca nu se poate vedea aici incercati la aceasta adresa: http://www.slideshare.net/aditaciobanu/melancolie-de-mihai-eminescu-nx-power-lite
Pe acelasi site exista 722 de productii ale acestei doamne. Cred ca fiecare pps merita vazut. Ce admir inmod deosebit la dumneaei este seriozitatea cu care se documenteaza, arta si minutia cu care isi produce creatiile, atenta la fiecare amanunt.

Melancolie De Mihai Eminescu (Nx Power Lite)

View more presentations from ADRIANA CIOBANU.

Dar pt ca vreau sa marchez si eu aniversarea nasterii poetului nostru national am copiat poezia preferata, pt ca vai, e inca atat de actuala...

Glossă
de Mihai Eminescu

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine .

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui
Joace unul şi pe patru
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate .

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş
Ce e val, ca valul trece.

Ca un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.