Ce verde era valea mea Cutremurul

Cutremurul din Haiti se pare ca a avut aceeasi intensitate ca si cutremurul din 4 martie 1977 de la noi, insa distrugerile si numarul de morti depasesc cu mult ce s-a intamplat atunci.

Pana in 1977 putine evenimente cosmice sau telurice ne retinusera atentia. Eram in liceu cand a avut loc prima eclipsa solara vazuta de pe teritoriul patriei noastre. La fel ca si la cea recenta am avut noroc de vreme frumoasa si am putut admira fenomenul prin ciobul de geam bine afumat la flacara lumanarii, asa cum am fost sfatuiti. Eram impreuna cu cativa colegi la fereastra salii de clasa, in timp ce grosul populatiei scolare coborase in curte.

Ni se povestise cu deamanuntul ce urma sa se intample, cum se explica fenomenul, cum reactioneaza vietuitoarele. Ni se spusese ca animalele incep sa se agite cand eclipsa ajunge la apogeu si, ascultand valul de rumoare ce se ridica din curtea scolii, colegii remarcau amuzati ca profesorii au avut dreptate.

Tot in anii liceului s-a mai petrecut un eveniment care nu s-a mai repetat de atunci: un strat fin de pulbere rosie s-a asternut peste tot, a patruns prin ferestre si a acoperit totul. Daca ar fiexistat pe atunci isteria senzationalista de azi multi ar fi racnit disperati ca a venit sfarsitul lumii. Profesorii nostri ne-au explicat cu mult calm ca in Africa au avut loc niste furtuni de intensitati nemaintalnite, care au purtat pe aripile vantului praful cel rosu pana in tara noastra.

Nu-mi amintesc sa se mai fi intamplat ceva dramatic la noi pana in 1970, cand vestul tarii a suferit din cauza unor inundatii f puternice (am auzit de la cineva care a participat nemijlocit la salvarea unor sinistrati povesti impresionante) iar in 1975 Dambovita noastra cea atat de blanda dar care se umflase peste masura a fost dirijata spre cartierele 16 Februarie si Giulesti Sarbi, pe care le-a inundat, pt a nu periclita alte zone mai expuse ale capitalei, cum ar fi cea aflata in apropierea uzinelor Lemaitre (Timpuri Noi) unde terenul se afla la cea mai joasa altitudine. Dupa acest episod a inceput regularizarea cursului Dambovitei si construirea Lacului Morii si astfel valea noastra cea verde a devenit pt ovreme de un cenusiu deprimant.

Prin noiembrie 76 o colega a mea, aflata acum pe alta lume, ne-a povestit ca geamurile locuintei sale, aflata la etajul sapte al unei cladiri de pe langa biserica Sf Silvestru, au zanganit, semn ca s-a cutremurat pamantul. Cum noi, celelalte, care locuiam la etaje inferioare in diferite zone ale orasului, n-am simtit nimic, nu ne-am speriat, dar doamna in cauza isi mai amintea de cutremurul din 40, cand s-a prabusit blocul Carlton (intamplare descrisa amanuntit in unul din romanele lui Radu Tudoran)

Cand in 4 martie, dupa ce s-a terminat la bulgari filmul "Lautarii" al lui Emil Loteanu, au inceput sa zangane geamurile noastre nu m-am speriat prea tare pt ca nu s-au spart. Ne-am imbracat totusi in viteza copiii, ne-am luat actele si am coborat cat de iute am putut, cu aparatul de radio in brate. Am aflat de la alte posturi de radio (poate bulgarii, poate rusii) ca a avut loc un cutremur puternic in Romania, care s-a simtit pana prin Grecia, dar radioul nostru tacea. To'arasii, perechea prezidentiala, erau plecati in vizita in Africa, si cei de la radio n-au avut curaj sa difuzeze nimic fara aprobare.

Veneau insa vesti de la cei care se intorceau din oras si statusera de vorba cu taximetristii, care aveau propria statie de radio si se informau reciproc: a cazut blocul Casata, a cazut blocul Scala, a cazut OD16 (asta era in Militari, a cazut partial, s-a zvonit ulterior ca nu se respectasera de catre constructori normele de constructie, ca sa faca fata cererilor de economie venite de la partid cica s-au folosit carpe si ziare in loc de ciment intre rosturi, nu stiu cat de adevarate erau zvonurile), blocul Lizeanu (numai o scara, unde se taiase stalpul de rezistenta ca sa se bage o masina expusa in vitrina), blocul Nestor (acolo era o cofetarie vestita, ca si la Scala sau Casata, aceasta insa era in renovare, in loc s-a construit hotelul Bucuresti), blocul cu restaurantul Pescarul la parter, blocul Continental (din spatele Palatului Shutzu, acolo au murit Toma Caragiu si Andu Bocanetz). Iar radioul nostru tacea.

Abia intr-un tarziu s-a dat un comunicat in care s-a anuntat ca sunt si victime. Biata mea mama, care abia se intorsese acasa dupa o vizita la noi, a revenit cu prima ocazie "ca sa ia fetele sa le creasca, pt ca noi, adultii, precis am murit", am facut haz de necaz de ea dupa aceea. A gasit acasa doar bona si copii, sotul meu era la serviciu iar eu, impreuna cu o prietena, am colindat orasul ca sa vedem dezastrul cu ochii nostri. Cred ca de acolo mi s-a tras si dorinta de a vedea eu cu ochii mei ce se intampla si in 89 si mai ales 90, incat am fost martor ocular la evenimentele din 13-15 iulie, de ex.

Noua ni s-au inchis gazele, desi nu era niciun pericol de a lua foc, cum s-a intamplat intr-un bloc de pe Brezoianu, si din exces de zel, probabil, au ramas inchise zile intregi. Dar spaima a venit abia mai tarziu, cutremurul din 90, de ex, resimtindu-l f puternic pt ca din balconul cladirii unde isi avea sediul intreprinderea a inceput sa curga moloz.

Pe cand aveam perushul nostru cel vorbitor, Cookie pe nume, a avut loc un cutremur noaptea la care prostutul nu a reactionat deloc. In schimb m-a bagat in sperieti intr-o noapte cand cine stie ce a visat si a carait, de am crezut ca vine cutremurul cel mare. Sa ne fereasca Dumnezeu de un cutremur ca cel din Haiti!