De cateva episoade Furtuna... se pare ca a lovit la propriu inspiratia echipei producatoare. Am admirat din nou talentul regizorului in scenele in care Dae Soo isi exprima ingrijorarea fata de evolutia superiorului sau intr-o discutie tete-a tete cu Hong si la furtuna din sufletele protagonistilor parea ca participa intreaga natura, copacii fiind chinuiti de un vant napraznic.
Una din virtutile importante apreciate de crestini este smerenia. Am constatat ca femeile sudcoreene, Dae Jang Geum in Giuvaerul... si Song Yeun in Furtuna... in special, dau dovada cu prisosinta de aceasta virtute (spre deosebire de Cho-bi sau Doamna Choi) fara a fi crestine.
Hong este, prin contrast, o ilustrare vie a ideii de cat de vatamatoare poate deveni ambitia nemasurata si setea nepotolita de putere. Poate ca unii i-ar gasi circumstante atenuante in faptul ca, desi si-a cerut cu umilinta iertare de la sotia imparatului, aceasta a dat dovada de neinduplecare. Dar nu trebuie sa uitam ca ea i-a atras atentia inca de cand Hye-...(niciodata n-am fost in stare sa retin numele preabagacioasei mame de imparat, oricat merit ar fi avut in sustinerea lui in clipele grele) a tinut sa bage neaparat in patul imparatului pe Won-bin, sora lui Hong, sa nu fie de acord cu acest lucru, pt a nu capata prea multa putere, dar el a trecut cu nonsalanta peste parerea acestei sotii, atat de cumsecade in fond, a celui pe care trebuia sa-l slujeasca din tot sufletul, mai ales ca stia de sentimentele lui Yi San fata de Song Yong.
Marturisesc ca nu am simtit prea multa mila fata de acest personaj in ceasul ei din urma, pt ca dovedise pana atunci ca este infumurata, rea, nedreapta si dispusa la orice minciuna pt a-si atinge scopurile. Chiar ultimele ei cuvinte au fost un indemn ca Hong sa minta si el in continuare pe imparat.
Deci serialul arata clar modul in care puterea, mai ales cand nu e supusa unui control riguros din partea mai multor persoane, poate corupe atat de mult sufletul incat cel ce o detine devine gata de orice, chiar si de crima. Faptul ca se pare ca Hong a avut remuscari (joaca extraordinar acest actor, daca ar fi american ar merita cel putin un Oscar, imi aminteste de Sean Penn sau Johny Deep in ce priveste talentul, si eu ii vedeam pe acestia doi castigatori de Oscar demult, cand inca nu erau in vederile Academiei Americane de Film) in ceasul al doisprezecilea nu ma va face sa nu consider in continuare ca puterea nu trebuie concentrata in mana catorva oameni, ci trebuie sa existe un sistem de control si reglare a eventualelor derapaje.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu