Cata dreptate avea Eccleziastul: "Nimic nou sub soare". Vazand cum a incercat Hong-Guk, acest sef al Securitatii imparatesti, sa organizeze "vizita de lucru" a lui Yi San parca m-am intors in timp cu peste doua decenii, cand vizitele de lucru (acum botezate "bai de multime") ale mandrului carmaci de atunci erau organizate dupa acelasi tipic. In cele doua ore de transmisie a TVR se prezentau, de ex, stiuletii uriasi de porumb (care erau prezentati vizitatorului de catre oameni dinainte alesi si instruiti ce sa spuna) care erau cantariti pe un cantar dinainte pregatit astfel incat conducatorul sa poata aproxima cu propriul creierus cat de mari urmau sa fie recoltele la hotar.
Chiar si eu am asistat la o asemenea vizita de lucru, in exteriorul uzinei Republica. Am privit cu uimire cum se instaleaza in fata noastra, a celor care veneam de la o intreprindere care se ocupa cu foraje si alimentari cu apa, un trepied cu un microfon si cum vine INSUSI EL ca sa ne felicite pt marea cantitate de tevi laminate produse de noi. I s-a cam frecat ridichea secretarului nostru de partid pt ca aplauzele nu au fost destul de entuziaste. Eu personal am facut mult haz de zelul cu care una din subordonatele mele s-a dus in fata si a apludat frenetic. Ea s-a scuzat ca era curioasa cum arata de aproape la fata un conducator de partid si de stat si nu a inteles deloc de ce eu nu aveam asemenea curiozitati.
In acelasi mod se organizau si vizitele de lucru ale ministrilor. Se zice ca raposatul Angelo Miculescu (Dumnezeu sa-l odihneasca, pt ca nu era un om rau), Ministrul Agriculturii intr-o vreme, le dadea mari emotii subalternilor pt ca el chiar facea vizite incognito, nu respecta itinerariul dinainte stabilit.
In episodul de azi am aflat in sfarsit cine era misteriosul urmaritor al lui Song Yong, si anume fratele sau mai mic care a fost intr-o vreme vandut ca sclav (pesemne ca sa intelegem mai bine de ce era necesara reforma de abolire a sclaviei), dar inca nu am inteles ce rol a avut Ming, ministrul rapit de vaduva imparatului, in organizarea ambuscadei impotriva celor ce voiau sa rastoarne monarhia (un fel de Robespieri avant la lettre, sau mai degraba Comuna din Paris).
Si oricat de tristi au fost toti cei din palat la vestea mortii lui Won-bin (si iarasi nu m-am putut opri sa nu fiu revoltata de cat de nedreapta a fost acuzatia lui Hong-guk adusa imparatesei cum ca sora lui a fost parasita in necaz, desi scumpa de ea a vrut s-o viziteze, dar a fost intoarsa din drum de soacra) tot am sa remarc cat de confortabila pt desfasurarea actiunii a fost acesta moarte, oricat de cinica ar suna remarca mea.
Dar pt cei inca mai cinici decat mine am sa spun ca da, e posibil ca cineva sa moara de inima rea, s-au facut studii bine documentate de catre medici cercetatori din USA (am citit in New York Times) care arata ca se produc leziuni si chiar rupturi ale inimii din cauza supararii, asa se explica de ce unii nu supravietuiesc durerii produse de pierderea unei fiinte dragi. Chiar si mama-mare a mea, o femeie painea lui Dumnezeu, a murit la scurt timp dupa ce i s-a prapadit cea mai mica si cea mai draga dintre fiice, desi spera sa atinga suta de ani, asa cum ii doream noi. Spunea ea cu multa durere "Mi-a fript inima, mama".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu