„Un măr pe zi ţine doctorul departe de casă“

Cine nu a auzit zicala de mai sus? Prima forma de hrana solida pe care am dat-o copiilor mei, la recomandarea din cartea despre ingrijirea copilului a lui Razvan Prishcu, care pt mine a fost "biblia" de crescut copii, a fost marul ras (amestecat cu sirop de zahar si biscuiti zdrobiti). Si inca nu citisem articolul de mai jos, copiat de pe ziarul Lumina...

„Un măr pe zi ţine doctorul departe de casă“

prof. univ. dr. Constantin I. MILICĂ

Marţi, 22 Decembrie 2009

Mărul a fost unul dintre cele mai controversate fructe de-a lungul istoriei. Astăzi este unul dintre cele mai apreciate fructe, dar şi un aliment deosebit de valoros pentru toate vârstele şi un medicament eficace într-o gamă largă de afecţiuni.

Fructele mărului au un conţinut foarte complex prin cantităţi ridicate de zaharuri (7-16%), acizi organici, substanţe pectice (reduc colesterolul), polivitamine (C, A, B1, B2, PP, acid pantotenic) şi foarte multe săruri minerale (calciu, fier, potasiu, fosfor, siliciu, magneziu, zinc, cupru). Cantitatea de vitamine este dublă în coaja fructului faţă de cea existentă în pulpa fructului. Valoarea energetică este de 128 cal/100 g fruct. Fibrele din fruct sunt bine tolerate şi au efect calmant asupra tranzitului intestinal, iar aciditatea fructelor mai acre stimulează funcţiile creierului, ficatului, rinichilor şi intestinelor.

Proprietăţile terapeutice:

- stimulente şi decongestive hepatic, digestive, stomahice, laxative, protectoare gastrice şi intestinale;

- tonice asupra sistemului nervos şi muscular;

- depurative sanguin;

- hipocolesterolemiante, diuretice, urolitice;

- antireumatismale, vitaminizante, răcoritoare.

Acţiuni specifice

Mărul este considerat un medicament natural de excepţie. Un consum constant de mere, prin cure de scurtă sau lungă durată, diminuează drastic riscurile multor maladii, cu diferite grade de gravitate, inclusiv riscurile de cancere.

O zicală păstrată în concepţia populară spune: „un măr pe zi ţine doctorul departe de casă“.

Mâncând un măr dimineaţa se purifică respiraţia, se fortifică gingiile şi se curăţă dinţii, prin îndepărtarea tartrului dentar.

Un măr consumat după mesele principale are efecte digestive şi laxative şi absoarbe toxinele şi microorganismele de la nivelul intestinelor.

De asemenea, un măr mâncat seara are efect relaxant asupra sistemului nervos, fiind un bun somnifer.

Două mere pe zi ajută la întărirea muşchilor cardiaci, evită infarctul miocardic şi elimină excesul de apă din ţesuturi prin diureză.

O sistematizare a multiplelor acţiuni terapeutice relevă marea diversitate a efectelor, directe şi indirecte, în prevenirea şi combaterea diverselor afecţiuni.

Recomandări pentru uz intern

- combate gastrita, ulcerul gastric, bolile hepatice (steatoza hepatică, hepatita, calculoza biliară), indigestii, inflamaţii şi infecţii intestinale (colibaciloză), colite de fermentaţie, rectocolită, constipaţie, diaree acută şi cronică, dizenterie;

- previne şi combate asteniile fizice şi intelectuale, stările stresante, migrenele, surmenajul, oboseala, nervozitatea, insomniile, durerile de cap, convalescenţa, zona zoster;

- intervine în bolile cardiovasculare, ateroscleroză, hipertensiune arterială, infarct miocardic, congestie cerebrală, întărirea muşchilor cardiaci, reducerea edemelor cardio-renale, dereglări în circulaţia periferică, artrite, tromboze, varice;

- combate bronşitele, tusea convulsivă, gripele îndelungate, stările febrile, împrospătează respiraţia;

- scade colesterolul, glicemia şi neutralizează substanţele toxice din sânge;

- are efecte benefice în anemie şi în demineralizarea organismului;

- acţionează benefic în reumatism, artrite, gută, oligurie;

- contribuie la dizolvarea calculilor renali;

- are rol benefic în tulburări de vedere, laringite şi dureri de urechi;

- prezintă un rol central în toate dietele de slăbire prin stimularea arderilor din organism;

- întârzie procesul de îmbătrânire a organismului şi ajută la prevenirea cancerului, prin conţinutul ridicat în antioxidanţi (flavonoide, polifenoli).

În uz extern, combate herpesul, plăgile, bubele dulci, scabia, varicele şi mătreaţa, curăţă şi catifelează pielea şi reduce cearcănele şi pungile de sub ochi.

Formele de utilizare în terapia medicală

- fructe proaspete cu consum de 500-1.000 g pe zi, repartizate în 5 porţii, prin cure de durată, cu rol în gripe prelungite, catar pulmonar, răceli, tuse, amigdalite, reumatism, gută, litiază urică, insomnii, diaree la copii, astenie şi anemie;

- fructe rase, consumate câte două-trei pe zi sau amestecate cu nuci, brânză de vaci şi miere de albine, au efecte în litiaze (biliară şi renală) şi astenie; după o cură de 48 ore se mănâncă pesmeţi, pâine prăjită şi brânză de vaci;

- mere coapte (câte două-trei pe zi), pentru stimularea activităţii creierului prin creşterea conţinutului de fosfor;

- mere coapte şi umplute cu unt (margarină), zahăr şi scorţişoară, se servesc calde, având efecte în diabetul infantil, tratamentul constipaţiei şi al intestinelor leneşe;

- decoct din fructe proaspete (două-trei mere necurăţate şi tăiate felii) sau din fructe uscate, bine mărunţite (5 linguri fierte 10 minute într-un litru apă), din care se beau 3-4 căni pe zi, cu efecte în afecţiuni intestinale, reglarea digestiei, bronşite, reumatism, fluidizarea sângelui şi stimularea funcţiei creierului;
- infuzie sau macerat din coji uscate de mere (10 linguri coji la 1,5 litri apă rece); se lasă acoperit timp de 12 ore şi se beau trei căni pe zi, cu efecte în reumatism, gută, oligurie, catar bronşic, tuse, răceli, amigdalite;

- suc de mere, consumat în doze de 50 ml de 2-3 ori pe zi, în cure de primăvară şi toamnă, sau timp de două săptămâni consecutive, cu acţiuni benefice în gastrite, ulcere gastrice, enterocolite, dizenterie, diaree infantilă, astenie, anemie şi insuficienţă renală;

- sirop din suc de mere amestecat, în părţi egale, cu zahăr; se fierbe la foc domol până se ajunge la consistenţa siropoasă şi se consumă câte două linguri înainte de fiecare masă, pentru a combate afecţiunile respiratorii şi litiazele (biliare şi renale);

- orezul fiert cu mere curăţate, consumat zilnic câte 250-300 g pentru a preveni infarctul miocardic şi alte afecţiuni cardiovasculare.

Un remediu excelent: oţetul de mere

Oţetul de mere cu miere, cu o utilizare foarte largă în toată lumea, se prepară din 5 litri suc de mere în care se adaugă 700 g miere de albine şi 100 ml oţet de vin sau drojdie de vin. Se acoperă şi se lasă la fermentat timp de 40-60 de zile într-un loc călduros, ferit de lumina directă a soarelui. Se decantează în sticle care se astupă ermetic şi se păstrează în locuri răcoroase şi întunecoase. Se consumă, zilnic, prin doze fracţionate, câte două linguriţe în 200 ml apă, în cure de lungă durată, cu efecte multiple în prevenirea infarctului miocardic, hipertensiune arterială, ateroscleroză coronariană, gastrite hipoacide, enterite, enterocolite, diaree, intoxicaţii alimentare, bronşite, astm bronşic, inflamarea căilor respiratorii, cistite, nefrite, nevroze, insomnii, ameţeli, migrene, oboseală cronică, obezitate, reumatism, nevralgii faciale, spondiloză anchilozantă şi în prevenirea îmbătrânirii.

Mărul în tratamente externe

- Merele proaspete consumate zilnic albesc dinţii.

- Cataplasmele calde cu decoct concentrat de mere cu tărâţe de grâu sunt aplicate pe locul splinei dureroase şi în tratarea durerilor de zona zoster (se pun de 3 ori ziua şi de 2 ori noaptea);

- Cataplasme cu mere rase şi fierte în ulei de măsline pentru tratarea plăgilor atone şi a urechilor dureroase (otalgii);

- Masaje locale cu oţet de mere contra migrenelor, a reumatismului, tromboze şi varice la picioare;

- Masaje la picioare cu suc de mere pentru tonifierea şi catifelarea ţesuturilor şi tamponarea pielii (ten, gât, sâni, cap) şi a cearcănelor de sub ochi ;

- Băi cu apă rece în care s-a adăugat oţet de mere, pentru activarea circulaţiei sângelui.