Tristete la inceput de an

Scriu cu lacrimi in ochi. Tocmai am primit zilele astea telefon de la prietena mea cunoscuta in spital si ma bucuram ca suntem amandoua supravietuitoare. Am reintalnit, dupa mult timp, un vecin care s-a operat de cancer la creier cam in acelasi timp cu noi. Alt supravietuitor, mi-am spus cu bucurie.

Dar azi o vecina si prietena mi-a dat o veste trista: o alta vecina, pe care o stiu de multi, f multi ani, ca pe o femeie deosebit de blanda, o mama f iubitoare si o sotie atenta n-a reusit sa invinga cumplita boala.

Dupa prima operatie era f optimista si spera ca se va bucura si ea multi ani de nepoti, chiar daca fetele ei, apropiate ca varsta de ale mele (una a invatat la acelasi liceu, cu cealalta ma intalneam intr-o vreme zilnic in drumul spre serviciu si ne imprietenisem, in ciuda diferentei de varsta) sunt amandoua stabilite pe alte meleaguri, una din ele peste ocean.

Din pacate boala a recidivat si a trebuit sa faca alta operatie, peste granita. De catva timp paralizase si sotulei isi pierduse orice nadejde de mai bine.

Dumnezeu s-o odihneasca...