duminică, 3 ianuarie 2010

Tristete la inceput de an

Scriu cu lacrimi in ochi. Tocmai am primit zilele astea telefon de la prietena mea cunoscuta in spital si ma bucuram ca suntem amandoua supravietuitoare. Am reintalnit, dupa mult timp, un vecin care s-a operat de cancer la creier cam in acelasi timp cu noi. Alt supravietuitor, mi-am spus cu bucurie.

Dar azi o vecina si prietena mi-a dat o veste trista: o alta vecina, pe care o stiu de multi, f multi ani, ca pe o femeie deosebit de blanda, o mama f iubitoare si o sotie atenta n-a reusit sa invinga cumplita boala.

Dupa prima operatie era f optimista si spera ca se va bucura si ea multi ani de nepoti, chiar daca fetele ei, apropiate ca varsta de ale mele (una a invatat la acelasi liceu, cu cealalta ma intalneam intr-o vreme zilnic in drumul spre serviciu si ne imprietenisem, in ciuda diferentei de varsta) sunt amandoua stabilite pe alte meleaguri, una din ele peste ocean.

Din pacate boala a recidivat si a trebuit sa faca alta operatie, peste granita. De catva timp paralizase si sotulei isi pierduse orice nadejde de mai bine.

Dumnezeu s-o odihneasca...

7 comentarii:

disa spunea...

Condoleante!
Dumnezeu s-o odihneasca!
Din pacate, Doamna cu coasa pandeste...

Belle de Jour spunea...

Dumnezeu sa o oihneasca

Viorica spunea...

Multumesc ca sunteti alaturi de mine. Ce mi s-aparut ciudat a fost poezia ta, Disa, din comentariul de la Gala...in care tocmai vorbeai de cei ce nu mai sunt...
Parca era o presimtire...

b.d. spunea...

Trist...
Cunosc aceasta senzatie de gol, afland de disparitia cuiva apropiat, suferind de aceasta boala.
Nu de mult, un vecin a carui fiica a crescut impreuna cu fiica mea.

Dar, cred eu, optimismul este unul din cele mai bune medicamente. Am dovada o buna prietena, operata in urma cu 12 ani, care slava Domnului, se simte minunat. Si sotul ei, caruia i s-a descoperit leucemie in urma cu 3 ani, deasemenea se simte bine.
La amandoi insa, optimismul joaca un rol important. Nici in cele mai grele momente prin care-au trecut, nu si-au pierdut zambetul si simtul umorului...

Asa cum am mai spus, trebuie sa ne gandim intotdeauna ca,...putea fi si mai rau...
Si eu ma consider o supravietuitoare, salvata in ultimul moment de o operatie pe cord deschis, 3 by-pass.
Pai, nu putea fi si mai rau ?

Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei plecati dintre noi, iar noua, sa ne dea puterea de a continua...

Sa ne bucuram de fiecare moment, viata este frumoasa !

Viorica spunea...

Multumesc,b.d. pt vorbele bune.
Am citit maide mult ca starea psihica nu joaca nici un rol in supravietuirea celor ce se lupta cu cancerul si n-am vrut sa cred.
Chiar doctorita care m-a operat spunea ca e important sa ai un moral bun.
Dar sotia unui var si vecina care tocmai s-au prapadit erau f optimiste, si acum nu mai sunt pe lume, in timp ce prietena operata deodata cu mine si sora mea sunt atat de depresive, incat uneori imi face rau sa le ascult. Poate sunt asa doar declarativ si in adancul sufletului sunt totusi optimiste...
Ma bucur ca ai reusit sa supravietuiesti fara operatie.Cum ai reusit?

b.d. spunea...

Posibil ca nu m-am exprimat corect.
Operatia m-a salvat in ultimul moment. Altfel,...

Viorica spunea...

Cred ca n-am inteles eu cum trebuie. Oricum, e omare bucurie ca ai supravietuit, si astfel mi-am imbogatit sufletul cu o noua prietena.