Yi San=Furtuna la palat Lectia de incredere

De cateva zile tot formulez si reformulez in gand ce as vrea sa scriu despre povestile de dragoste si operele de arta (adica romane, filme si seriale) istorice dar nu ma hotarasc inca ce forma sa dau subiectului.

In schimb ultimul episod vizionat pe TVR1 (care se pare ca a inteles in sfarsit ca are mare audienta acest serial si l-a programat si reprogramat la ore mai accesibile multor doritori) mi-a dat emotii. Deja cu o zi inainte comentam impreuna cu sotul meu ca Hong-guk se afla in deepest shit posible si eram tare curioasa cum vor evolua lucrurile. Adica voiam sa stiu cum a decis scenarista sa il scoata pe Hong basma curata pt ca deja Andreea --multumesc, draga -- ma avertizase demult ca acesta va juca un rol f important in desfasurarea serialului si ca actorul joaca extraordinar de bine, deci nu era cazul sa fie scos din castul serialului, pt ca probabil adevarul istoric nu permitea asta)

Mai voiam sa stiu pana unde merge puterea de a indura a scumpei sotii a imparatului, a carei blandete este deadreptul ingereasca. Cred ca sunt in asentimentul multor privitori care s-au revoltat ca tocmai pe ea s-a gasit clanul Hong (din care de altfel cred ca face parte si mama imparatului, lucru ce ar explica preferinta ei pt Won-bin) sa dea vina pt avortul inchipuit. Si cine alta decat Song -yeung putea sa ajute la descurcarea itelor?

Se vede de aici viziunea de stanga a scenaristei care subliniaza faptul ca adesea persoanele de conditie mai modesta sunt mai inteligente, mai dotate si mai de incredere decat cele situate mai sus pe scara sociala. In plus atunci cand SY pretinde in fata maestrului pornograf ca pt ea cariera e mai importanta decat orice in viata scenarista pare sa sublinieze ca numai asa femeile (indiferent de conditie) pot sa-si castige respectul intr-o lume dominata de barbati (si cand te gandesti ca in zorii civilizatiei societatea umana, daca o putem numi astfel, era matriarhala--si mai este inca in unele comunitati tibetane--, au trebuit sa vina marile religii, avand barbati ca figuri proeminente ca sa schimbe total statutul femeii intr-o fiinta care aproape ca nu are drepturi in fata barbatilor).

Marturisesc ca am avut mari emotii atunci cand imparatul l-a intrebat pe Hong-guk daca stia adevarul despre sora sa si acesta a recapitulat tot ce-l sfatuise sora, adica sa o lase pe ea sa-si asume intreaga vina pt incercarea de a-l insela pe imparat pt binele clanului (desi in acest serial deja partidul e mai important decat clanul, dovada unchiul mamei imparatului, care desi facea parte din clanul Hong a participat la conspiratia impotriva printului Lee San pt ca era membru al partidului Noron). Ma asteptam sa fie in continuare imbatat de putere (doar ii spusese deja lordul Jang ca puterea schimba oamenii si ca incep sa se comporte altfel, crezand ca isi pot permite f multe, dar ca pana la urma ajung sa faca abuzuri care ii duc la pieire) dar m-am simtit usurata cand a marturisit ca stia de inselatorie (chiar daca nu adus recunoasterea pana la capat, si anume ca nici nu existase o sarcina)

Am remarcat ca, desi se traduce cel mai adesea domnule, formulele de adresare difera: Daori e pt domnii de rang mai mic, cei cu titlu de ofiteri superiori, cum ar fi Hong-guk sunt Yong-ga, cei de rang mai inalt, cum ar fi lordul Jang, sunt Te-ga, scris probabil Dae-ga, adica mare domn, iar Choi e Yi Pan (formula care imi aduce aminte de romanul lui James Clavell, Tai Pan, adica Supreme Leader).

O alta problema greu de rezolvat pt scenarista a fost puterea de a ierta a blandei imparatese. Desi aceasta era painea lui Dumnezeu cautand mereu sa fie altora de folos nu putea sa adopte atitudinea lui Song-yeung in fata tupeului lui Won-bin (de fapt nici nu stia ca WB o palmuise ci doar ca o sicanase mereu pe SY , iar SY a trecut f usor peste acea palma nemeritata, poate pt ca era constienta de superioritatea ei morala si intelectuala fata de WB) si sa-i ierte acesteia nu numai prefacatoria, dar si incercarea de a o indeparta de la curte.

Am aflat astfel ca sotia imparatului avea deplina autoritate asupra tuturor femeilor de la curte, desi atat in acest serial cat si in Giuvaer (apropo, TVMania ne anunta ca TVR1 reia Giuvaerul..., dar de fapt se reia tot Yi San, nu e prima data cand TVM o da in bara cu programele afisate, asa ca nu ma mai mir nici ca nu da atentie serialelor sud coreene preferand tot felul de seriale cu vampiri si crime) mama imparatului se tot amesteca in treburile ei si ia tot felul de hotarari prost inspirate, indreptate de regula impotriva slujnicelor care, prin merite deosebite, castiga aprecierea, admiratia si chiar dragostea imparatului.

Rezolvarea a venit printr-o alta dovada de iertare surprinzatoare venita de la imparat (ma si enerveaza cat de multe inghite imparatul asta si cat de marinimos se arata el cu toti serpii incalziti la san, parca e prea de tot ca un singur om, adica fiul adoptiv al lui Hwa-wa sa plateasca cu viata pt toate incercarile de asasinat indreptate impotriva lui Lee San). Bine macar ca ne-a aratat ca si-a pierdut proverbiala indemanare la tragerea cu arcul sub povara gandurilor, ca sa nu para de tot supraom, Budha incarnat si mai multe nu.

Si bineinteles ca cel mai convenabil lucru care se putea intampla era ca Won-bin sa se imbolnaveasca stand in ploaie (doar si printesa Hwa-wa s-a imbolnavit, dar ea s-a si vindecat, ciudat e ca doamnele de companie si de mare incredere, care stateau deasemenea in ploaie alaturi de stapanele lor scapau bine mersi, fara macar un guturai) si sa moara, scutind astfel pe toti cei implicati de urmarile faptelor lor.

Am sa mai spun doar ca scenele destinate sa ne destinda, in care apar comicii vestiti ai ecranului sud-coreean, trioul pictorilor decisi sa faca avere din desene deocheate (deocamdata doar maestrul, jucat de acelasi actor din Giuvaer...care era comicul tata vitreg al lui Dae Jang geum, a reusit, inselandu-ip e ceilaltidoi, iar SY se arata in mod surprinzator oarecum complice cu el) mi se par cam ingrosate, cam prea grotesti, dar poate asa o fi umorul la ei.