Yi San=Furtuna la palat Povestea de dragoste

Pt cititorul de romane istorice sau pt cel care vede un film istoric exista un inconvenient: cunoaste deja deznodamantul. Si atunci autorul recurge la un artificiu: introduce personaje fictive, si nu uita sa atraga cititorul printr-o poveste de dragoste.As aminti aici "Potopul" lui Sienkiewich, "Camasa lui Christos" a lui Loyd C Dougllas, "Faraonul" lui Boleslaw Prus, "Fratii Jderi" a lui Mihail Sadoveanu, si lista ar putea continua.

Acum povestea de dragoste, oricat de complicata ar fi si oricate piedici si intrigi ar apare in calea cuplului (atunci cand e un cuplu, si nu e o iubire unilaterala ca in Papusa aceluiasi Prus, Doamne, cat m-a putut enerva eroul acelei carti!) e de obicei simpla: "un baiat iubea o fata si vitza-vercea"

Cred ca inca din zorii umanitatii aceasta poveste a ramas neschimbata, ba chiar si rudele noastre apropiate, cimpanzeii, o cunosc, desi uneori ia forme mai scandaloase, deadreptul nerusinate, cum se intampla cu Flo din "In umbra omului"a lui Jane Goodall.

Ei, si cum putea sa rateze o asemenea ocazie tocmai echipa care a facut Yi San? Am citit in alta parte niste comentarii care spuneau ca se acorda prea putin spatiu acestei povesti, uitand ca imparatul avea de rezolvat omultime de probleme f complicate de stat, ca sa nu mai vorbim de faptul ca avea deja o nevasta.

Mi s-a parut interesant ca pana acum doua episoade decorul in care se petrece actiunea e cam intunecat, ca intr-o vreme, daca nu era zapadape jos totusi actorilor le ieseau aburi din gura cand vorbeau, ca sa nu mai vorbim de ploile torentiale cu care au fost "gratulate" atat Hwa-wa cat si Win-bin in vreme ca faceau penitenta.

Ei, dar acum alta e atmosfera in serial. Am remarcat frumusetea florilor din gradina in care Song-Yeon l-a dus pe fratiorul sau ranit, dar n-am reusit sa identific nici florile roz, nici pe cele galbene. Pana si sotul meu a remarcat multitudinea de flori roz si s-a gandit ca trebuie sa simbolizeze ceva.

Avand in vedere ca abia acum imparatul, care e cam neexperimentat in ce priveste psihologia feminina (dovada ca atunci cand a aflat ca Song-Yeon apara pe cineva invinuit de tradare a cam dat semne evidente de gelozie), a aflat ca scorpia de mama-sa s-a tot pus in calea fericirii sale cu aleasa inimii (si din nou intervin vederile de stanga ale scenaristei cand imparatul isi arata grija fata de napastuitii soartei dandu-le o lectie de responsabilitate--si compasiune, as adauga eu--infumuratilor confucianisti) pe motiv ca e de joasa conditie cred ca florile cele roz nu apar in mod intamplator, ci ele simbolizeaza iubirea care incepe sa fie impartasita (roza, si nu rosie, pt ca ei sunt mai rezervati, mai pudici, desi "King and the Clown" , care se petrece in vremea imparatului care l-a precedat pe cel din Dae Jang Geum, numai rezervat nu e) .

Iata ca acest serial are nenumarate straturi de interpretare, de aceea cred ca inteleg de ce unii vor sa-l revada. Mie nu-mi place sa revad un film sau sa recitesc o carte imediat ce se termina, prefer sa treca un timp ca sa mai uit cate ceva, insa am remarcat ca totdeauna la revizionare descopar noi valente. Exceptie de la cele expuse mai inainte au facut doua filme; "Raidul Vargat", o comedie de productie sovietica, si "Un barbat si o femeie" a lui Claude Leloush, cred ca pe ultimul l-am vazut de minimum patru ori. Ei, dar ce poveste de dragoste, si in ce mod magistral povestita...