Zapada in Galileea

Fotografiile mele cu imagini din iarna bucuresteana i-au prilejuit prietenei mele virtuale din Israel sa-si aminteasca despre tara ei natala, sa i se trezeasca dorul de iernile noastre frumoase. Ciudat e ca eu mi-am dorit toata viata sa traiesc intr-o tara subtropicala.


Mi-a trimis niste poze f frumoase, primite la randul lor de la o prietena de-a ei, din Galileea, acum doi ani. Dar am s-o las pe prietena mea sa comenteze pozele:


Cochetam cu ideia de a arata cum uneori, ''mama natura'', nu tine seama de geografie, o tufa de trandafiri (acoperita de zapada) din Romania, (tara cu patru anotimpuri), este aproape identica cu tufa de trandafiri inzapezita, crescuta in Israel, in clima subtropicala...
Sau, mai corect, invers. Cand natura ne trimite o mostra de adevarata iarna, nu doar cu numele, nu doar ploi - mult asteptate aici -, dar care, nu stiu eu sa fie o sursa de inspiratie pt poeti...:)

Ai vazut ? Planta din ghiveci a fost invinsa de greutatea zapezii dar trandafirii, au fost mai viteji :)
Pana si cutzu parea adaptat si se juca vesel...

E cu atat mai important faptul ca-mi scrie in romana cu cat a plecat din Romania acum 50 de ani. Ma emotioneaza faptul ca, vorbind de atatia ani zi de zi cu toti cei apropiati limba ebraica, nu a uitat limba tarii in care s-a nascut.

Ma simt mandra de faptul ca nepoata mea, nascuta in USA si vorbind si invatand la gradinita si scoala numai in limba engleza vorbeste acasa si citeste (ceva mai greudecat in engleza) in limba parintilor si bunicilor ei, adica romana. Meritul e integral al parintilor ei. Intr-o vacanta din anii trecuti fetele din parc se mirau de modul ciudat in care accentuiaza cuvintele, au inteles despre ce e vortba cand le-am explicat si au privit-o cu admiratie.

Cand aud ca unii din fotbalistii nostri par a fi uitat limba noastra cea dulce mi se face asa o rusineee...