In seara asta am avut chef sa vad un film la TV, si am inceput prin a viziona o parte dintr-un episod (rareori reusesc sa vad un film de la inceput, uneori mi se intampla sa deduc corect ce s-a intamplat pana in momentul in care imi pironesc ochii in ecran, alteori nu, si atunci imi intra in actiune imaginatia, incat filmul vazut de mine capata valente diferite de cele ale originalului) din "Star Gate", vizibil inspirat din evanghelii, dar cu f multa sare in continut. Apoi, cand s-a terminat SG, am butonat pana am ajuns la "TransAmerica". E un film interesant, modern, (si aici au aparut conotatii religioase, tot in registrul apropiat de blasfemie) Felicity Huffmann face un rol extraordinar, subiectul ataca multe clisee (familia e cea mai importanta, dragostea fata de copii e neconditionata, daca mergi la biserica esti o fiinta respectabila, etc) unele intamplari din lungul drum spre Los Angeles aveau ceva din amaraciunea si atmosfera unui alt mare film, brazilianul "Gara Centrala", dar mie imi pare bine ca am ramas in urma, ca sunt asa, mai demodata, si pot sa ma uit la un asemenea fim ca la ceva cu totul in afara mea, o lume despre care mi-ar placea sa cred ca e doar rodul unei imaginatii bolnave. Helas, nu este!
Filmul mi-a amintit de "Todo sobre mi madre" de Almodovar, desi acolo atmosfera era mai tenebroasa, iar "mama" transexuala nu avea nimic din pretentia de respectabilitate a lui Bree din TransAmerica, dimpotriva.
Episodul din "Star Gate" mi-a trezit o veche nostalgie, daca tot e vorba sa se trateze evangheliile ireverentios, macar sa o faca cu o tona de umor, cum au facut-o cei de la Monty Python in "Life of Brian" (scuze daca cineva, avand inca vie in minte intrecerea baietilor la de curand incheiatul CE de PA si-a inchipuit ca scriu o biografie romantata a lui Brian Joubert)
Filmul "Life of Brian" l-am vazut, partial de fiecare data, de doua ori, odata la bulgari si odata la Arte (inca regret ca RDSul nu-l mai are in grila). M-am ofticat nitel cand fix la mijlocul filmului si la miezul noptii s-a taiat firul la Arte (cred ca n-a fost vina lor ci a celor de la cablu) si asfel n-am mai avut ocazia sa reascult cantecul final: "Always look on the bright side of life", minunata lectie de gandire pozitiva.
Mi-a placut atat de mult incat inca imi mai amintesc scene intregi de un haz nebun din film, cum ar fi cea in care Brian scrie o lozinca pe perete "ROMANES EUNT DOMUS" ("Romans go home", echivalentul lozincilor din Vietnam "Yankyes go home") si soldatul roman il cearta ca a gresit si il obliga sa scrie varianta corecta, sau multimea care striga in cor "Trebuie sa fim independenti" "Trebuie sa fim diferiti unii de altii", etc, parodie a predicilor celor ce merg in alte tari sa faca prozelitism iar multimea striga extaziata rugi impreuna cu predicatorul, sau scena in care vine soldatul roman sa anunte ca Brian a fost gratiat si toti condamnatii striga in cor "Eu sunt Brian"etc.
Ei bine, asta seara, vrand sa ascult si eu melodia care o incanta atat de mult pe Claudia incat mi-a pus un link pe un comentariu ("I'mYours", cantata de Jason Mraz, melodia pe care a patinat Brian Joubert la Gala) am copiat gresit linkul si am descoperit, ati ghicit, scene din "Life of Brian"
Multumesc Claudia pt bucuria pe care mi-ai produs-o. Acum daca as gasi undeva tot filmul, ca sa-l vad cap-coada, as fi si mai multumita, dar nu le poti avea pe toate, nu-i asa?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
F tari toate filmele pe care le-ai menţionat, dar bucuria cea mai ce ami-ai făcut-o cu Life of Brian. Spuneam şi eu mai demult "Zilele trecute, am făcut mici bucle pe asfalt cu Frieda, legănându-ne super încântate de melodia pe care mi-o doresc şi la înmormântare: Always look on the bright side of life! Yes, Monty Python rămân de departe cea mai bună manifestare a umorului britanic, părerea mea. E, cu o asemenea melodie în cap, de la prima oră, ziua sigur e mult mai senină şi mai relaxată". :)
Bucuria ta e si bucuria mea.
:) am citit azi articolul tau. ce senzatie placuta ai cand stii ca ai facut cuiva o bucurie! si cand te gandesti ca totul a plecat pana la urma de la pasiunea noastra comuna pt patinaj (ce-i drept tu ai talentul sa si scrii f frumos despre asta)... http://isohunt.com/torrents/life+of+brian
Claudia, multumesc pt link.
Daca o sa continuie laudele o sa ajung sa si cred, pacat ca profesorii mei de romana nu cred ca mai au ocazia sa le vada (am terminat liceul in 1961!) s-ar minuna desigur, pt ca alte colege erau atunci responsabile cu talentul la scris.
Trimiteți un comentariu