Genoveva de Brabant

Mie mi-a placut Sadoveanu (desi unii aveau despre proza lui aceeasi parere ca despre limba rusa --si limba rusa mi-a placut-- unei fete care arata ca o ciuma i se spunea "esti frumoasa ca limba rusa"). E drept ca am citit din scoarta in scoarta ce a scris pana in 1941, era o editie cartonata cu opere alese, poate continua si cu productii mai noi, nu stiu. Din ce a scris dupa 1941 am reusit sa citesc doar volumul intai din "Fratii Jderi" si posibil "Neamul Soimarestilor". Dupa odiosul "Mitrea Cocor" (care descria f apreciativ colectivizarea, unele din rudele mele s-au ascuns in padure sau in cine stie ce alte cotloane ca sa scape de intrarea in gospodaria agicola colectiva, pana la urma au fost "convinse" cu mijloacele specifice) s-a facut un film, semana f bine cu productiile de duzina sovietice aduse la Caminul Cultural, cred ca l-am uitat imediat ce am iesit din sala, oricum nu m-a impresionat in niciun fel, poate eram prea copil (totusi Aivazovski, filmul cu Maia Plisetskaia, cel cu arta chineza, vazute tot in copilarie la Caminul Cultural, m-au impresionat).

Maria Sa Puiul Padurii e o poveste pt copii, dar are farmec si pt oamenii mari. Se bazeaza pe legenda Genovevei de Brabant, si are conotatii din Alba ca Zapada (contele a ordonat uciderea ei, dar a fost numai abandonata in padure), Othello (intrigile unui curtean l-au facut pe conte sa ia aceasta hotarare) si din Cartile Junglei (Genoveva si pruncul ei au trebuit sa se adapteze la viata in salbaticie)

Mie mi-au placut f mult mottourile capitolelor, le consider adevarate bijuterii literare, le-am copiat atunci si o sa le transcriu aici. Si in timp ce le citesc parca aud vorba domoala a romancierului recitand din Eminescu "Sara pe deal, buciumul suna cu jale"

I. Mergeau incet, ca sa ajunga departe.
Radeau, cantau, beau si mancau
Se duceau
Spre acelasi sfarsit al tuturora.

III. Spune-mi, batranule, cum de-ai ajuns tanar in ani asa de tarzii?
Nu m-am suparat niciodata pe viata.

IV. A batut un vant si a sosit o veste. M-am bucurat.
-Vanturile si vestile sa nu te bucure niciodata.

V. Numai Dumnezeul meu e bun, numai eu cunosc adevarul. Toti cei care cred altfel sa piara. Nu sunt oameni si nu-mi sunt frati;
nu se trag din Adam.

VI. Spune-mi o poveste
ca sa-mi aduc aminte de cand eram copil
si inca nu cunosteam suferinta.

VI. Stiam ca minciuna scoate pui.
Cu toate acestea am adapostit-o la mine
Si mi-a umplut casa, zilele si noptile
de serpi.

IX. Dreptatea e o vorba: interesul
meu e totul.
Mori tu, ca sa traiesc eu.
Cine-mi spune ca ma insel? Ha, ha!
-Biruitorule, de ce razi cu atata tristetza?

X. Raspuns-a Iisus si i-a zis lui Nicodim
Adevarul adevarat iti spun:
De nu se va naste cineva din nou
nu va putea sa vada imparatia
lui Dumnezeu.

XI. A in umbra mortii
si s-a desteptat in lumina minunii.
Suferinta inflorea
Si grauntele bucuriei isi astepta vremea.

XII. Era o floare de intuneric,
Un glas din alte lumi, dinalte vremuri
A vorbit: nimeni nu-l intelege.
A lasat semn: nimeni nu-l vede.

XIII> Cine a spus ca timpul fuge?
Vremea cea mai adanca sta de fata
Cu umbrele mortilor care se intorc
Cand noi trecem.

XIV. A venit un poet intelept.
Mi-a cantat bucuria luminii.
Sufletul meu s-a imbracat in raze,
Comunicand cu acel pe care
in alt chip nu il pot cunoaste.

XV. Prin tine, copile, merg
Spre Dumnezeu
Si spre vesnicie.

XVI. Mama, hai sa vorbim de rau oamenii,
Caci noi suntem altceva.

XVII. Se zice ca si lupii s-ar fi
dusmanind
ca si oamenii.
nu ti se pare ciudat?

XVIII. Fratele meu orb mi-a dovedit,
Cu drept cuvant,
Ca nu exista soarele.
E o inventie a celor care vad.

XIX. Am cazut zdrobit;
Am blastamat viata si lumea,
Am plans si m-am adapat cu fiere
ca sa ma pot bucura pe urma.

XX. Revederi neasteptate, bucurii
aprige!
Cata otrava de melancolie
E in fundul cupei voastre!

Stiu ca Sadoveanu a fost unul dintre oamenii de cultura care au devenit "tovarasi de drum" pt comunisti dupa 23 August. Stiu ca are multe pacate si ca a reusit sa nu se puna cu totul in slujba acestor nemilosi stapani doar reluand si refacand romanele istorice scrise inainte de 1941. Mai stiu si ca multora nu le plac descrierile lui f amanuntite, dar mie mi-au placut. Nu mai vorbesc ca avea si simtul umorului ("Ta-va pustia privighetori" ofta "Mosh Nechifor Cotzcariul" cu ochii la juna apetisanta de langa el, sau ce scandal s-a produs cand unul din eroii din "Un ciudat caz de otravire" a baut laptele muls de tanara mamica pt a-i fi dat pruncului cat se distreaza ea la bal). Iar "Creanga de aur" orice ar zice cei ce-l critica, e o carte de referinta in literatura noastra.

Numai ca trebuie sa amintesc ca nu am reusit sa citesc unul din volumele lui de Opere nicicum. Eram in anul intai de facultate si nu stiu prin ce minune am prins un bilet in tabara la Predeal in vacanta de iarna. Desi mie nu-mi place iarna din cauza ca am avut mereu o proasta circulatie a sangelui in maini si picioare (am descoperit abia dupa 40 de ani ca nu-mi functioneaza bine tiroida) si-mi inghetau, in special picoarele, de plangeam de durere langa soba cand intram in casa (dar si mainile, pt ca mereu pierdeam manusile mamitza a refuzat sa-mi mai cumpere altele intr-o iarna, si pe atunci iernile erau aprige, mi le-a dat mama mare pe ale ei, dar am pierdut una si am dus-o toata iarna cu o singura manusa, eram in clasa noua cred, printr-a zecea am fost diagnosticata cu reumatism poliarticular acut, si acum sufar la orice schimbare de vreme) in acea vacanta am avut o activitate f intensa, dar seara deschideam totusi volumul lui Sadoveanu si, dupa o pagina, cel mult, adormeam bustean. Ciudat e ca efectul soporific a continuat si dupa ce m-am intors in Bucuresti, acel volum o fi mai asteptand si acum prin raftul bibliotecii sa-l termin eu de citit.