vineri, 16 ianuarie 2009

Ce verde era valea mea Aivazovski


Al zecelea val

Marea Neagra

The Billow (Involburarea)


The Great Roads to Kronstadt
In drum spre Kronstadt

Apus la mare

Razboiul

Furtuna


Pe insula Creta


Noapte la Odessa

Curcubeul

Muntii Caucazului si marea



Marea


In toiul razboiului


Apus de soare


Flota Marii Negre

Eram copil, aveam poate 10 ani. In fiecare saptamana mergeam la film, la Caminul Cultural. Caminul era in fosta pravalie a unchiului meu, fratele lui tata-mare, prapadit de tanar. Nu stiu daca erau inchiriate camerele respective sau luate cu japca, e posibil sa fi fost inchiriate, pt ca in casa mamei mari au functionat multa vreme birourile cooperativei de consum, apoi a stat acolo un militian care ne-a procurat carne de porc sau miel de pasti contra benzina (la telefon vorbeam codat cu parintii care intermediau trocul: "actiunea B si C") , care militian platea chirie, pana si orele de scoala sau activitatile pionieresti s-au tinut un timp in casele "chiaburilor", pt ca scoala, de ex, avea numai doua sali de clasa. Ulterior s-au mai adaugat doua la constructia carora am contribuit si noi,elevii, prin "munca voluntara".

Inca imi amintesc ca filmele erau aduse intr-o vreme cu "caravana", o masina care transporta rolele de film dintr-o localitate in alta. Vizionarea unui film se asemana intrucatva cu cea de acum de la posturile comerciale, adica erau mereu intreruperi necesare pt incarcarea rolei in aparatul de proiectie.
"Caravana" venea cu propriul aparat de proiectie, ulterior comuna a capatat unul propriu.
Ca o paranteza: are criza si efectele ei bune, cand am vazut Kangooro Jack la ProTV n-au mai fost pauze atat de lungi si dese de publicitate ca pana nu de mult, cand uitam si la ce film ma uit pana se termina pauza.

Inca nu incepuse destalinizarea, desi Stalin crapase de vreun an, deci filmele erau, cred, toate rusesti. Am uitat cam de atunci despre ce era vorba in acele filme, cele mai multe erau de razboi,trecusera putini ani de lasfarsitul lui, (cinematografia rusa a creat cateva capodopere inegalabile, dar la noi veneau filme de tot felul) dar trei mi-au ramas in memorie. Unul era un fel de biografie a Maiei Plisetzkaia, o balerina cu un urias talent, meritul acelui film este ca a prezentat f multe scene din balete clasice, cum ar fi Giselle, si a si povestit "actiunea". Celalalt era o ecranizare a unor f frumoase povesti din Ural , "Floarea de piatra", mie mi-au placut dintotdeauna mineralele si pietrele, chiar semipretioase, am vrut chiar sa dau la geologie dar n-a fost sa fie.
Dar cel care m-a fascinat era despre un pictor cu un nume cam complicat, dar tablourile vazute pe acel ecran din acea sala cu banci lungi de lemn fara spatar mi-au fermecat sufletul. Cred ca atunci m-am indragostit pt totdeauna de mare, desi marea am vazut-o prima data cand eram studenta, intr-o excursie de doua zile organizata de IASul unde lucra tatal meu. Am mers in excursie cu autobuzul si, ca sa facem economie, am dormit in Mangalia langa plaja, sub niste tufe. Am facut atunci turul litoralului, cel mai mult mi-a placut Mamaia pt ca avea in fata hotelurilor niste petunii atat de frumoase, cum nu mai vazusem niciodata. Cel mai putin mi-a placut Eforie, nu stiu daca Nord sau Sud, pt ca plaja era ingusta si erau pietre in apa .
Anii au trecut, am devenit o persoana asezata (adica n-am mai stat cu chirie), aveam deja copii si ne faceam concediile pe litoral, obtinand cu mare greutate si stand la cozi infernale biletele prin ONT. Vizitam f des libraria Cretulescu, unde era un raion cu carti rusesti, mai accesibile la pret decat cele romanesti. Una din pasiunile mele era sa cumpar albume de reproduceri, care erau de o calitate ireprosabila. Intr-o zi s-a intamplat minunea: in raft se afla albumul de Aivazovski. Se aduceau putine exemplare si daca nu-l cumparam atunci riscam sa nu-l mai gasesc data viitoare. Problema era ca mai erau zile bune pana la leafa si mai aveam exact atatia bani cat costa albumul. Daca eram o fiinta inteleapta m-as fi gandit ca familia are nevoie de hrana si de alte lucruri si as fi renuntat. Numai ca eu n-am fost niciodata inteleapta si n-am stat pe ganduri: am cumparat albumul (sotul meu, prima data cand am fost la mare, a fost de acord sa cumpar un album cu reproduceri de pictura vestica, parca-l vad ce bucuros era pt ca era convins ca va fi ultimul album cumparat de familia noastra, dezamagirea i-a fost mare cand a vazut ca nu m-am lecuit, obisnuiam sa le ascund si cand le gasea spuneam: "o, era acolo de mult") si Dumnezeu dragutul nu m-a lasat pt ca am imprumutat ceva bani si ne-am descurcat cumva.
Cand m-am operat (era a cincea operatie, si cea mai grea) dupa chinuitoare sedinte de chimio si radioterapie, am stat in spital 6 saptamani. Am cerut sa mi se aduca de acasa Aivazovski. Intr-o zi ma uitam la marea pictata cu atata dragoste de parca era vie si am inceput sa plang. Colega de camera, pe care o imbarbatasem pana atunci mi-a smuls albumul din mana si mi-a promis ca-mi da cu el in cap daca nu incetez cu plansul. Ce era sa fac, mi-am sters lacrimile si am promis ca nu mai fac.
Am mai fost odata la mare (cu cortul), desi doctorii mi-au interzis sa stau la soare. Stateam mai mult la umbra dar in apa ma mai prindea soarele. Din fericire nu s-a intamplat nimic. Dar mi se mai face cateodata dor de mare si atunci salvarea e Aivazovski.

Un comentariu:

Camelia Cornea spunea...

Aveti idee unde pot cumpara un album cu picturile lui Aivazovski?

Multumes