miercuri, 21 ianuarie 2009

Campionatele europene de patinaj Artistic II

Inca o zi de delectare cu sportul meu favorit.
Dar mai intai trebuie sa spun ca am fost f uimita cand am citit comentariul postat de sportlocal http://www.sportlocal.ro/detaliu-stire-international/o-exceptionala-prezentare-a-primei-zile-de-la-campionatul-european, caruia ii multumesc pt recomandare, eu crezand ca postul dedicat patinajului va descuraja eventualii cititori prin lungimea lui.

Pt ca Eurosport transmite si Turneul de tenis de la Melbourne din programul scurt la baieti am vazut numai 6 concurenti, dar de prim rang. Samuel Contesti, care a fost marea surpriza de pana acum la baieti, clasandu-se pe locul 3, a evoluat mai inainte, dar am avut ocazia sa-l vad intr-o pauza ulterioara.

Intai trebuie sa reamintesc ca programul scurt cere sa se execute 8 elemente obligatorii, o combinatie de doua sarituri, un dublu sau triplu Axel si o alta saritura tripla, doua piruete dintre care una sarita , secvente de pasi in linie si cerc. Stiu ca nu am enumerat 8 dar am uitat care mai trebuia amintit. Acum mai multi ani raposata Doina Stanescu, Dumnezeu s-o odihneasca, spunea ca sariturile isi pierd din importanta. Biata de ea isi proba astfel putina cunoastere a acestui sport. Mai ales dupa noul sistem de acordare a notelor, (mult mai obiectiv decat cel cu notarea pana la 6 si apoi aprecierea locului pe care-l ocupa sportivul, plus faptul ca programele aveau pondere diferita in nota finala) sariturile au ajuns sa fie unul din elementele importante ale unui program (cu exceptia dansului unde sunt interzise, Ilya Averbuch a dat dovada de mare indrazneala executand aproape o saritura in timpul unui program,cred ca Jesus Christ Superstar, socand publicul si prin crucea cea mare de pe piept).

Sariturile triple au reprezentat pana in anii 80 culmea dificultatii, cea mai grea fiind triplu Axel, care se executa cu desprinderea in fata. Marturisesc cu rusine ca, dupa atatia ani, tot nu reusesc sa le deosebesc intre ele, cu exceptia Ridbergerului (Double Toe in engleza), care porneste cu picioarele incrucisate. In ordinea descrescatoare a dificultatii, deci si a notarii sunt: Axel, Lutz, Flip, Touloupe (sau Toe in engleza) Ridberger si Salkov.

In anii 80 Kurt Browning, din Canada, a exexutat primul cvadruplu (nu mai stiu daca in concurs) si de atunci am fost uimita cat de multi baieti executa sarituri cvaduple, cel mai vestit fiind Timothy Goebell care executa cel putin doua cvadruple in concurs, pacatuind insa prin slaba calitate a prezentarii artistice. El spunea ca are timp sa-si perfectioneze aspectul artistic, din pacate nu a reusit asta. Pliushcenko, pe care l-am remarcat si indragit inca de la prima aparitie, cand avea 15 ani, si cand nu se acorda prea multa atentie talentului sau actoricesc, pt ca era prea crud, desi Yagudin, nu mult mai mare, deja stralucea, s-a incapatanat in timpul unui concurs sa incerce cvadruplul pana a reusit, desi a cam pierdut puncte din cauza ratarilor.

Nu stiu daca voi mai avea ocazia sa vad doua talente atat de mari, uriase as putea spune, care sa evolueze cam in acelasi timp, cum au fost cei doi rusi. Pliushcenko mi-a placut mai mult pt ca, pe langa ambitie, avea si mare putere de munca, pt ca Yagudin era atat de daruit de Dumnezeu incat nu trebuia sa se oboseasca prea mult la antrenamente, in plus mai avea si o problema cu alcoolul. In schimb a dat uneori dovada de eroism, a evoluat si cu temperatura f mare, pierzand din cauza asta aurul, dar a devenit alta data campion fiind ranit la mana. Tot Yagudin mai avea si mare talent la engleza, as putea spune mai vulgar ca "avea papagal". Am urmarit, cand am fost in USA, un interviu pe care l-a dat impreuna cu Maria Butyrskaia, care nu stia engleza. Reporterul a intrebat ceva, Alexei i-a tradus Mariei, ea a raspuns folosind vreo 4-5 cuvinte in rusa iar el a tinut o intreaga conferinta pretinzand ca traduce raspunsul Mariei. Find familiarizata cu ambele limbi pot spune ca stiu ca "le-a inflorit".

Rivalitatea ulterioara, dintre Jubert si Lambiel mi s-a parut mai putin dramatica pt ca multa vreme l-am considerat pe Jubert o copie a lui Yagudin (francezul a recunoscut ca a fost puternic influientat de rus), Lambiel fiindu-mi simpatic nu numai pt ca nu avea nimic din aroganta lui Brian, dimpotriva, dar si dintr-un motiv personal, pt ca e chimist, si stiu din proprie experienta cat de grea e meseria asta..

Jubert n-a scapat de rivalitate, actualul campion al Europei, cehul Tomas Verner incercand sa-si apere titlul, dar fara succes de data aceasta, la programul scurt. Desi Verner, care a evoluat inaintea lui Brian a avut un program fara greseala, cu niste f reusite secvente de pasi, sarituri fara cusur si o excelenta prezenta artistica Brian "i-a dat clasa", executand intre altele in combinatie un cvadruplu si o tripla, in timp ce Verner a combinat doua triple, dar si prin inaltul nivel artistic al intregului program. Kevin van der Peren, in mare progres in ce priveste partea artistica, pt ca nu stiu sa fi avut vreodata probleme cu sariturile, nu a reusit sa-l depaseasca pe italian (care initial a evoluat pt Franta si a fost nevoit, conform regulamentului, sa stea pe tusa pana a primit cetatenia italiana), cel putin deocamdata.

Reprezentatul nostru, Zoltan Kelemen, care e de apreciat pt ca patineaza avand un ochi de sticla, s-a clasat pe locul 34 din 39, in finala calificandu-se numai 24, al 24-lea fiind o veche cunostinta, polonezul Gregor Urbas. Spunea Florin Gafencu comentand perechile (la baieti au comentat Yvonne Ghitza si Nicolae Bellu, tot arbitru, dar cred ca ceva mai in varsta, care imi place mai putin cand comenteaza pt ca e prea cumsecade si le gaseste prea multe calitati concurentilor, in timp ce eu as dori sa stiu si ce au gresit de nu capata note mai bune) ca si Romanai ar putea proceda ca alte tari si sa permita sportivilor proveniti din alta tara, mai ales ca sunt multi care au emigrat chiar din Romania, sa ne reprezinte la campionate. Poate se va intampla asta, oricum sportivii nostri se antrenau/antreneaza pe patinoare din strainatate, pt ca nu au unde la noi. Poate initiativa de a se crea patinoare in pietele din marile orase de la noi sa duca la aparitia unor viitori sportivi care sa ne reprezinte cu succes.

O promisiune pt viitor ar fi pt Franta Alban Preaubert,care m-a impresionat mai ales prin piruetele f bine centrate, desi bineinteles canuse comparacu cele executate de Lambiel (exista si o anecdota conform careia elvetienii au atat de putin loc in patinoarele lor din cauza aglomeratiei incat sunt nevoiti sa faca mereu piruete, de aceea sunt neintrecuti la piruete).

Despre triplu Axel vreau sa mai spun ca sunt baieti care nu-l reusesc sau au mereu probleme cand il executa, dar la Olimpiada de la Calgary japoneza Midori Ito a devenit campioana tocmai pt ca il executa fara cusur, imi amintesc si acum lacrimile ei de bucurie.

Asta seara a avut loc prima finala, cea de la perechi. Vreau sa aduc o rectificare postului de ieri, perechea din Grecia e Jessica Crenshaw, provenita din USA,/Chad Tsagris din Canada, antrenati si de Isabelle Brasseur, clasati pe locul 17 in finala.

Pt ca aminteam ieri de accidente azi am vazut unul f dramatic, desi nu partenerul a fost de vina, pur si simplu Sokolova, din Israel, s-a impiedecat si s-a taiat cu lama patinei deasupra genunchiului, pierzand mult sange si fiind scoasa din patinoar pe targa. Nu s-au aflat amanunte despre ce s-a intamplat dupa ce a ajuns la spital.

Ca observatii generale as vrea sa spun ca, pe langa "sangele proaspat", (nu e vorba de Sokolova) adica multe perechi aflate la prima evolutie in CE, am remarcat ca programele lungi, originale, au avut elemente de calitate mult mai buna decat programele obligatorii, unele ridicari fiind chiar spectaculoase, cum ar fi cele din programul rusilor Liubov Iliushechkina/Nodari Maisuradze, clasati pe locul 5.

O "pata de culoare" a reprezentat-o perechea Vanessa James/ Yannick Bonheur (ea a declarat ca scopul ei e sa-si afle fericirea; bonheur=fericire in franceza), prima perche de culoare din istoria campionatului european, care au reprezentat Franta si care mi s-a parut ca promit sa evolueze bine in viitor, clasandu-se deja in primii 10 (locul 10). Mi-au placut si polonezii Joanna Sulej/Mateusz Chruscinski, desi s-au clasat abia pe locul 15.

Am observat ca desi e element obligatoriu in programul scurt, sportivii nu au executat azi spirale (lunecarea pe gheata cu un picior ridicat fie in cumpana, fie in alte pozitii, nu vorbesc aici de spirala mortii) in schimb au fost mai putine cazaturi decat ieri, in ciuda lungimii programului si a faptului ca unele perechi aratau epuizate la sfarsitul programului, poate si pt ca perechile si-au ales elementele mai confortabile pt ele. Am vazut in schimb multe ridicari reusite si chiar f dificile, deasemena aruncari reusite, ba chiar si niste piruete remarcabile, cum ar fi cele ale rusilor de pe locul 5.

Perechea din Franta mi-a trezit nostalgii; desi n-au ajuns, cred, niciodata pe podium, Sarah Abitbol si Stephane Bernadis imi erau tare dragi, Adeline Canac/ Maximin (ciudat cati Maxim, Massimo sau Maximin patineaza) Coia neridicandu-se la valoarea lor.

Perechea italiana Nicole Della Monica/Yannick Kocon au executat, dupa parerea mea, cea mai buna spirala a mortii, ea fiind f aproape de gheata dar fara s-o atinga, de altfel au avut si o buna sincronizare la sarituri (f greu de obtinut, dupa cum am mai spus), alegandu-si muzica din filmul" Misiune imposibila" au reusit sa-si indeplineasca misiunea clasandu-se pe locul 6.

Bineinteles ca ultima grupa, in care au evoluat campionii en titre, germanii Aliona Savchenko/Robin Solkowi, rusii clasati pe 1 si 3 dupa programul scurt, precum si ucrainienii Tatiana Voloszojar/ Stanislav Morozov, a fost cea mai interesanta. Marturisesc ca eu tineam cu rusii, i-am vazut pe nemti evoluand dezastruos la unul din Prixuri (helas, n-am reusit sa urmaresc transmisiile de la diversele cupe, poate data viitoare), in schimb mi-au placut f mult programele scurte ale rusilor. Dar ce e al lor e al lor, dupa ce Maria Mukhortova a avut doua dezechilibrari si o cazatura iar Yuko Kawaguchi nu a reusit sa aterizeze corect la aruncarea cvadrupla a trebuit sa admit ca programul aproape fara greseala al nemtilor, desi nu atat de complex si complicat ca cel al perechii Yuko Kawaguchi/Alexander Smirnov, (clasati pe locul 2, practic dupa ratarea Mariei si evolutia nemtilor se bateau rusii pt locurile 2 si 3) merita aurul. Si in programul lor am vazut o ridicare originala si dificila, dar nu cred ca s-a comparat cu elementele executate de YK/AS, despre care, desi veneau de pe locul 3, la mare distanta de AS/RS, am avut din nou impresia ca au fost cumva nedreptatiti si depunctati, tinand cont de faptul ca notele de la impresia artistica au o doza de subiectivism. Sper ca la concursurile care vor urma sa imi ofere bucuria unei medalii de aur. Mai trebuie sa spun ca mi-a placut enorm rochita purtata de Yuko, mai mult decat cea de ieri, care deasemenea se potrivea f bine cu silueta ei.

2 comentarii:

mara spunea...

Sunt de parere ca notele acordate rusilor Yuko Kawaguchi/Alexander Smirnov, de la programul liber au fost mult prea mici in comparatie cu exercitiul prezentat!
Oricum raman la parerea ca dupa retragerea Tatianei Totmiania si a lui Maxim Marinin nu a mai aparut nicio pereche atat de "perfecta" ca a lor!

Viorica spunea...

Imi pare bine ca suntem de aceeasi parere.