Torturi, sarbatori, prajituri

Nu-mi pot imagina o masa festiva fara tort sau sampanie. Pentru ca in copilarie parintii mei au avut rareori posibilitatea sa ne ofere asemenea tratatii (totusi, pt a respecta adevarul istoric trebuie sa spun ca mama mea facea niste prajituri extraordinare ---niciodata suficient de multe ca sa astampere pofta mea de dulciuri, a incercat o data tatal meu sa ma faca "sa mi se aplece", sa fac indigestie adica, intr-o calatorie la Calarasi dandu-mi voie sa mananc atatea sarailii cate a fost nevoie ca sa mi se faca rau si sa vomit, au fost cel putin 10, si dupa ce le-am eliminat m-a intrebat daca mai vreau iar la raspunsul meu afirmativ a exclamat doar "ceara ma-tii"--, voi dezvolta subiectul mai jos) am profitat de fiecare ocazie pt a organiza o masa festiva, chiar intr-un an cand eram cat pe ce sa imi exersez talentele culinare pe lumea cealalta din cauza unei hemoragii interne provocata de o supradoza de Piroxicam (recomandarea doctorului). Piroxicamul si-a facut efectul, am scapat in vreo 3 zile de durerea atroce de umar care imi paralizase miscarile incat nu puteam ridica mana mai sus de ureche dar eram cat pe ce sa scap si de viata.

Am citit undeva despre faptul ca intr-o vreme musafirii erau tratati cu o lingurita de serbet si apa rece. Mama mea facea niste dulceturi extraordinare de mure si nuci verzi, deasemenea un minunat serbet de trandafiri dar, din motive independente de vointa ei (urmarile razboiului, apoi greutatea de a intretine o familie de patru persoane dintr-un singur salariu pt ca dumneaei a refuzat sa mearga la munca la colectiv), in cantitati extrem de mici. Din aceste bunatati oaspetii primeau cate o lingurita cu varf, noi copiii doar cateva bobite. Cand am crescut am dobandit un adevarat talent in a descoperi borcanele ascunse (din motive lesne de banuit) si a devora continutul lor. dar despre asta am mai povestit.

Mama mea avea grija sa avem macar saptamanal ceva dulce, cornulete (le urasc acum), minciunele, gogosi (a facut odata o cantitate uriasa, tatitzu a cumparat o ladita de marmelada, imi amintesc si acum gustul gogosilor taiate in doua si facute sandvis cu marmelada, mmm, un adevarat festin), checuri cu nuci (le tinea intr-un dulap in sala de la intrare pe acelasi raft cu oala de lut cu lapte prins, alaturi era cutitul cu care taiam felii de chec si lingurita cu care luam smantana din oala si ungeam checul), rulada cu nuci (preferata mea, probabil iodul care imi lipsea e explicatia), lapte de pasare, crema cu zahar ars, bineinteles cozonaci cu nuca din care eu, ca un copil rau si mofturos ce eram, mancam doar umplutura.

Tortul facut de mama mea era din nuci cu glazura de serbet, gustos si aromat. Am incercat si eu sa fac dulceata de trandafiri, nu mi-a reusit. Atunci cumnatul meu, acum dus pe ceea lume, a avut ideea sa facem serbet din produsul rezultat. Am amestecat pe rand pana ne-au trecut sapte randuri de sudori si a rezultat ceva ce putea fi taiat cu toporul. Soacra mea a povestit mai tarziu experienta ei cu prima dulceata, oarecum asemanatoare cu a mea, lipsind doar ideea geniala cu serbetul, se pare ca am legat prea tare siropul. Ea a remediat ulterior si si-a imbogatit experienta in dulceturi, eu m-am limitat sa fac de cateva ori gemuri devorate de familie in decurs de cateva saptamani, bineinteles inainte de sfarsitul verii, si sirop de zmeura, ba chiar si sirop de muguri de pin. Dar la torturi nu am renuntat cu adevarat niciodata.

Am "produs" in viata mea nenumarate torturi, unele mai reusite, altele mai putin reusite (toate mancate cu pofta de comeseni) dar cand am aflat ca am diabet (diagnostic pus de dr oncolog, o persoana in care am mare incredere si pe care o respect, dr Mirica, n-am ajuns sa ma inrolez in armata de diabetici declarati, pt ca de la o vreme suport cu f mare greutate cozile la cabinetele medicale si mai ales sistemul de intrat peste rand) am fost teribil de deprimata la gandul ca aceasta placere imi e rapita pt totdeauna.

Se intelege ce mare bucurie am simtit cand am gasit Diabetiker Susse marca Diamant, un indulcitor care poate fi folosit si la aluaturi coapte in cuptor.

Dar vreau sa mai povestesc cate ceva despre experientele torturistice prediabetice. Cel mai simplu si mai rapid de facut tort necesita un blat de tort care poate fi cumparat sau preparat din aluat de pandispan (nr egal de oua, linguri de zahar si linguri de faina) un borcan mare de compot, preferabil de piersici dar poate fi si de caise, sau doua cutii de compot de ananas, si multa frisca, eu cumparam cam un kg. Se taie blatul pe orizontala, se insiropeaza cu zeama de compot, se aseaza fructele intre blaturi, se acopera cu frisca, se orneaza dupa gust si imaginatie si voila, tortul festiv e gata.

Cel mai reusit tort era tip buturuga, destul de complicat (doua feluri de crema, una cu nuci pralinate, alta cu cacao, plus o rulada cu nuca macinata) dar merita efortul, pe langa faptul ca era f gustos era si aspectuos cu crema aceea care imita coaja de copac si aranjatul pe platou incat sa para un bustean din care se ramifica un ciot.

Pe vremea cand ziua gazele abia palpaiau in timpul zilei iar noaptea erau ceva mai acceptabile trebuie sa fi sughitat tare profesoara de geografie a uneia din fiicele mele pt ca le-a dat la clasa o reteta de tort de mere (f gustos de altfel) si a trebuit s-o exersez facand marunt din buze.

In martie in familia noastra sunt multe aniversari, intre altele pt ca una din fiice s-a nascut chiar a doua zi dupa aniversarea zilei mele de nastere. Inainte de a ni se goli cuibul faceam doua torturi ocazia aniversarii, cate unul pt fiecare. Nu mai stiu in ce an, pe langa tortul de nuci (nu buturuga) comandat de fiica mea am tinut neaparat sa fac si un tort joffre, dar am gresit ceva la crema, care a ramas lichida, cred ca untul avea prea multa apa pe care nu am reusit s-o elimin. Am luat un castron de jena, am pus un blat pe fundul lui, am turnat siropul care ar fi trebuit sa fie crema si am acoperit cu celalalt blat. N-a ramas nici o bucatica nemancata, din ambele torturi.

Alt tort usor de preparat se face din mere intregi (li se scoate doar casuta cu samburi si se pune in loc unt amestecat cu nuci macinate), aluat ca de pandispan si frisca pt ornat (intr-un an nu am avut frisca si a fost f bun si aspectuos si asa).

De un revelion fiica mea mai mare a luat una din nenumaratele carti de bucate pe care le aveam in dotare, a deschis la tortul piramida si m-a intrebat daca pot sa-l fac. Nu a fost nici o problema, am facut o multime de gogosele de profiterol, le-am asezat in cercuri concentrice, le-am suprapus astfel incat sa formeze o piramida acoperita cu frisca si gata. Alta data am facut un om de zapada din crema de biscuiti (asemanatoare cu cea de la reteta de "salam de biscuiti"), tot la propunerea fetelor.

Pt primele torturi foloseam o crema cu faina (Sanda Marin era de baza), abia mai tarziu m-am "specializat" in torturi mai "sofisticate". Sotul meu mi-a dat o indicatie, care acum mi se pare nostima, atunci cand am facut prima data un tort din care a gustat si soacra mea (si ea era mare specialista in prajituri si dulceturi) "sa faci neaparat ceva bine experimentat ca sa nu gresesti facand ceva nou, nemaincercat". Problema era ca experienta necesara imi lipsea cu desavarsire.

Deci sa recapitulam: am facut torturi cu crema fiarta cu faina, torturi de biscuiti, torturi cu nuci, torturi cu frisca, torturi cu cacao, cu mere, etc.

De cand am diabet am facut doar doua feluri de torturi dietetice: de pandispan cu compot light de ananas si tort de ciocolata cu nuca de cocos, a carui fotografie poate fi admirata mai sus.

Reteta pt tortul de ciocolata e urmatoarea:

Ingrediente pt blat:

8 oua

200g diabetiker susse (se poate folosi zahar tos pt nediabetici)

200g unt (eu am folosit unt 80%, daca se foloseste unt 65% trebuie frecat sa iasa apa si se foloseste mai mult, cca 250g)

200g nuca de cocos rasa, neindulcita (in USA se gasea doar indulcita)

vanilina, esenta de rom

100g ciocolata amaruie (eu am folosit 6 linguri cu varf de cacao, intr-o vreme foloseam cacao de Zaan, acum folosesc una cu o corabie pe cutie)

Pt glazura

4 linguri cu varf de cacao (nu mai stiu cata ciocolata ar fi, cred ca 75g)

100g DS (sau zahat tos pt nediabetici)

4 linguri cu apa (mai multa daca se cere, dar atentie ca amestecul de cacao si zahar sa fie numai putin umezit. Uneori am folosit cu succes sucul lasat de zmeura decongelata sau visine decongelate.

Arome

Off topic: obisnuiam sa fac si ciocolata de casa cu nuci, era f buna, mai fac cateodata ciocolata diabetica dar de la o vreme prefer sa o cumpar de la super/hipermarket, nu e de mirare ca sunt supraponderala, eu dau vina pe problemele, reale de altfel, cu tiroida. Mai faceam si alte feluri de dulciuri, nici nu-mi mai amintesc cate, stiu doar ca crema de zahar ars facuta in Salt Lake City a fost f apreciata de prietenii nostri din Taiwan, de ex.

Sa ma intorc la reteta. Se separa galbenusurile de albusuri. Galbenusurile se amesteca cu restul ingredientelor, se adauga albusurile spuma si se coace intr-o cratita tapetata cu "carta a forno" ("hartie pt copt") unsa cu unt, la foc potrivit, cca 1/2 ora, pana cand o scobitoare infipta in blat iese curata. Se glazureaza cand s-a racit.

Pt glazura se fierbe amestecul de cacao, zahar (diabetic) si apa (anul acesta am folosit zeama deportocala) pana seface o crema groasa, se lasa sa se raceasca putin si se adauga untul treptat (anul acesta m-am grabit, am pus untul prea devreme si untul s-a separat, crema aratand "taiata", am pus crema afara sa se raceasca putin, am frecat cand s-a albit untul dar nu s-a intarit de tot si gata, glazura s-a reparat. Am ornat cu frisca dietetica (400g smantana Dorna 37% la cutie, tinuta la rece, 2 linguri DZ, arome) si felii de mandarina.

Dupa atata colesterol ingurgitat va trebui sa fac muuuulta miscare.

Mai jos sunt doua poze cu "salata de boeuf fara boeuf", salata a la russe adica, vegetariana. Ornamentul din cea de-a doua poza e facut din sfecla rosie.