Balada Corbilor

Prin anii 70, cand ascultam Radio Romania la difuzor atunci cand eram la serviciu, fiind eu convinsa ca toti cei care lucreaza acolo sunt niste profesionisti desavarsiti, am fost extrem de socata cand cineva a comentat cu nonsalanta ceva despre Balada Corbilor scrisa de George Cosbuc. Adevarul e ca e greu de crezut ca un poet plin de umor,(dar si idilic, a se vedea "Balade si idile"),considerat facil, ca Toparceanu a putut sa scrie o poezie atat de amara. O sa mai spun ca pozia mea preferata de Toparceanu e Balada Mortii.

Deci iata cum arata Balada Corbilor de George Toparceanu:

Posomorati, cu gheara lunga,
Cu pliscuri negre de otel,
Ne-am infruptat cat sa ne-ajunga
Din pranzul marelui Macel.
Cu patriotii la parada,
Amestecati printre eroi,
De-a valma coboram in strada,--
Dar nu ne ducem la razboi!

Cand geme-n vaier lung campia,
Cand stau intorsi spre bolta crunta
Cei logoditi cu vesnicia
Sub ploaia rece si marunta;
Cand moartea secera flamanda,
Facand mormane de eroi,--
In dosul frontului, la panda,
Noi nu ne ducem la razboi!

Tarziu, cu penele manjite
De sange negru--si satui,
In cuiburi calde si ferite
Ne-nparechem si scoatem pui
Ce s-or hrani, ca si parintii
Din hoituri slabe de eroi,==
Caci, soli voiosi ai suferintii,
Noi nu ne ducem la razboi!
Alteta, zvonul creste iarasi,
Aduna-ti ceata de eroi...
Cu moartea suntem buni tovarasi,
Dar nu ne ducem la razboi!

Si cand te gandesti ca poetul nici nu a apucat cel de-al doilea razboi mondial, el prapadindu-se in 1937.

As mai adauga la asta un refren de pe un disc cu muzica veche frantuzeasca de Serge Kerval: "Maudit soi les maitres de la guere"