Hai sa-ti arat Bucurestiul noaptea

Duminica seara m-am hotarat sa-mi misc pretioasa persoana afara din cuibusorul cel caldut si, convingandu-mi jumatatea sa ma insoteasca, am pornit in cautare de luminite festive. Jumatatea, indatoritoare, a vanat luminitele de pe la case si blocuri, mai rare decat promisiunile onorate ale politicienilor.

Pe mine insa ma interesa sa fac o comparatie atat cu luminitele Videanului, cat si cu cele ale caror amintiri palesc, din de-acum din ce in ce mai indepartata calatorie pe meleaguri nord americane.

Se intelege ca nu exista comparatie intre bogatia de lumini care se revarsau in America inca nelovita de criza (am vizitat doua parcuri cu tema de Craciun, erau expuse animale alcatuite din luminite, care se si miscau in fel si chip-- din pacate nu avem poze--, exista chiar o strada care-si schimba numele in Christmas Street, cei care doreau sa cumpere o casa acolo erau obligati sa orneze f bogat casa cu tot felul de instalatii, nu mai vorbesc de Templul Mormon in curtea caruia fiecare ramurica a pomilor falnici era imbracata in luminite, apoi fiecare centru comercial avea copacei imbracati in lumini multicolore intre magazine) dar parca imi placea mai mult cum era ornamentat centrul orasului (ma refer aici la perimetrul cuprins intre Piata Unirii, Piata Universitatii, Splaiul Unirii si bulevardele care si-au schimbat de atatea ori numele, incat nu mai stiu cum se cheama) in anii trecuti (si nu sunt vreo fana Videanu sau PDL, dimpotriva).

Ce ne-a impresionat in mod neplacut a fost aspectul de paragina al multor cladiri aflate in acest perimetru, ca si faptul ca fostele magazine de lux s-au transformat in Pris Unic , un fel de KMart autohton. Despre KMart, fratele si mai sarac al Wall Martului, se spunea ca orice marfa ai cumpara de acolo se strica pana ajungi acasa, aluzie la preturile extrem de scazute care adesea se justificau printr-o calitate si mai scazuta.

Dar deh, ce pretentie sa avem, doar e criza (numai ca pt Mosi Craciuni, carnat si tort intrati in cartea recordurilor nu a fost criza) sa zicem mersi ca de bine de rau, cu tot gerul, inca nu inghetam in case ca pe vremea impuscatului, desi nu se stie daca nu vom suferi in curand, sa bat in lemn, de pe urma razboiului gazelor intre cele doua ramuri slave ale trunchiului fostei Uniuni Sovietice. Parca a luat-o cu totul razna lumea in care traim, de nu se mai intelege, vorba ceea, om cu cetatean. Iar razboaiele (cam in 80% dintre ele, cel putin, sunt implicati musulmani, fie ei din Africa sau Asia, ba nu de mult chiar si in Europa) par sa nu se mai sfarseasca.

Daca in secolul trecut regimurile comuniste obligau oamenii sa iasa in strada ca sa ceara pace, acum se pare ca nici un manifestant nu mai doreste pacea, parca au innebunit toti vrand sa se razboiasca cu orice pret (si tare mare mai e pretul platit pt razboaie!)

Dar sa ma intorc la luminite. in afara pozelor ce se pot vedea aici am mai publicat si altele intr-un album.

Ca de obicei calitatea pozelor lasa uneori de dorit (poate mai des decat sunt dispusa sa recunosc), pacatuind si prin numarul mare al lor (in special cele in care am incercat sa surprind cum se schimba culorile in, sa-i zicem, bradul de la Universitate). Dar poate e bine de stiut ca n-am publicat nici jumatate din pozele facute. Cui nu-i place sa nu se uite!