luni, 5 octombrie 2009

Presedintele Ideal

Disa a comentat astfel la articolul Ipocrizia salveaza Romania:

mi-ar placea sa stiu cum ar trebui sa fie, pentru noi, romanii, presedintele ideal...

Departe de mine de a crede ca detin adevaruri infailibile. Am sa incerc insa sa rememorez cam ce gandeam cu aproape doua decenii in urma, cand toceam asfaltul din Piata Universitatii si-mi raceam gura de pomana in discutii nesfarsite cu trecatorii incercand sa le raspund la intrebarea "ce caut eu acolo si ce vreau?"

Imediat dupa ce Ion Ilescu a anuntat ca FSNul, care era initial o structura administrativa, de stat, destinata sa mentina ordinea si functionalitatea in toate domeniile, dar mai ales in cel economic, prin comitetele create in toate intreprinderile si institutiile, si-a anuntat participarea la primul vot democratic din tara noastra ca entitate separata de multimea de partide si partidulete studentii si-au dat seama ca acesta este un grav atentat la democratie si au inceput sa marsaluiasca pe strazi. Nu stiu ce s-a intamplat cu altii, dar unul pe care il cunosteam bine se afla deja de multi ani in USA, si nu cred ca se grabeste sa revina.

Si mie imi era clar ca se incearca revenirea la partidul-stat, care sa duca mai departe idealurile socialiste, intinate de tovarasul NC, cum ne spusese la TVR Libera (cica) Ion Iliescu. De aceea cand a doua zi dupa mitingul din Piata Aviatorilor (Charles de Gaule) organizat de opozitie, adica PNL, PNTcd si PSR (continuatorul partidului condus de Titel Constantinescu si desfiintat de comunistii lui Gh Dej), continuat cu marsul pana in Piata Universitatii si ocuparea carosabilului am vazut trupele de militieni insirate pe trotuar exact ca in 22 decembrie am decis sa iau si eu parte la manifestatii.

Despre asta am mai vorbit in alta parte. Cred ca nu mai e nevoie sa spun de ce il consideram eu pe Iliescu la ani-lumina departare de un presedinte ideal. Unul din motivele principale era acela ca a incurajat, pe langa faramitarea celor care voiau sa se implice in politica in multe partidulete si infiintarea unor partidulete satelit ale FSN.

Eu eram de parere ca e necesara o diversitate de partide in Parlament, astfel incat sa se poata controla unele pe altele si sa nu existe unul care sa acapareze toata puterea. Din nenorocire lucrul acesta s-a intamplat cand era prea tarziu, in 1996, prin crearea CDRului si admiterea in cadrul conventiei a celor care erau supranumiti "lupii tineri" din cauza nemilozitatii prin care isi urmareau numai si numai interesele lor personale, de a acumula repede mari averi, si care se desprinsesera de FSN alcatuind ceea ce au denumit ei Partidul Democrat.

Cat de nefast a fost rolul jucat de PD in cadrul CDR (dar nu absolv de vina nici pe taranisti care s-au imbatat de bucuria guvernarii si au facut greseli peste greseli, iesind astfel de pe scena politica) nu mai e nevoie sa subliniez eu, e de ajuns sa amintesc ca rezultatul a fost necesitatea de a alege ca presedinte din doua rele si toti s-au bucurat cand s-a ales dupa turul doi raul mai mic.

Pedistii au fost promotorii capitalismului salbatic, spre deosebire de o parte din vechii activisti PCR (pe care aplicarea punctului 8 din Proclamatia de la Timisoara, care constituia baza ideologica a manifestatiei PU, i-ar fi indepartat, cel putin un timp, de fraiele puterii) care inca isi mai doreau un "socialism cu fata umana", un socialism in care ei sa detina doar privilegii, nu neaparat averi care trebuie pastrate si administrate, nu numai achizitionate, si care au ramas in ce s-a numit un timp PSDR.

Cu timpul si o parte din cei din PSDR au inteles ca nu mai e posibil acel gen de socialism drag lui Iliescu si mentorului sau Gorbaciov, mai ales ca in Rusia a venit la conducere Eltyn care a decis desfiintarea URSS. Astfel au aparut "baronii" PSDisti.

Bun, acum ca am incercat sa lamuresc toate astea, am sa revin la parerea mea despre presedintele ideal, parere pe care mi-o mentin si care e intarita de experienta nenorocita a ultimelor noua luni in care presedintele actual si-a vazut implinit visul de a deveni presedinte-jucator. S-ar putea spune ca are circumstante atenuante prin aceea ca e operioada f grea, de criza globala.

Am sa spun ca nu are asemenea circumstante, ca intr-o democratie autentica un presedinte-jucator, care excede drepturile si obligatiile care ii revin prin Constitutie (buna, rea cum e ea) nu are ce cauta. Eu cred ca, judecand prin experienta Germaniei, care a trecut printr-una din cele mai crunte dictaturi posibile, este bine ca in tara noastra (care pe langa "Dictatura Proletariatului"a avut si ea parte de dictaturi recente, carlista si antonesciana) ar fi bine ca presedintele sa aiba, precum Regina Marii Britanii (suverana pe cel mai intins regat actual, in compozitia acestui Regat Unit al Marii Britanii intrand, printre altele, Canada si Australia) un rol mai mult decorativ si reprezentativ.

In acest fel, cred eu, puterea nemaifiind concentrata excesiv in mainile unui om (si a camarilei sale, daca e cazul) poate n-ar fi linistea (de mormant) dorita de adeptii unei dictaturi, dar am avea mai multe drepturi si libertati.

Tinerii de azi, putin trecuti peste 20 de ani, care poate stiu din auzite ce inseamna lipsa de libertati nu-si pot imagina ce inseamna sa te simti sufocat de faptul ca existenta ti se reduce la implinirea cu multa ingeniozitate si greutate a necesitatii de baza pt supravietuire, procurarea hranei. Se mira poate unii ca cei mai multi oameni in varsta se plang ca nu le ajung banii pt medicamente. Pai de ce au ei nevoie de medicamente daca, asa cum sustin unii, au dus-o asa de bine pe vremea lui Ceausescu? Credeti ca deteriorarea sanatatii din cauza stressului negativ (pt ca exista si unul pozitiv) e o simpla poveste?

Ca o concluzie a acestui lung raspuns la intrebarea Disei o sa spun ca eu cred ca ar fi necesar un referendum pt limitarea atributiilor prezidentiale si pt reducerea numarului de parlamentari, dar in nici un caz revenirea la Parlamentul unicameral, de pe vremea comunistilor. Ar mai trebui delimitate mai bine rolurile celor doua camere ca sa nu se suprapuna in luarea deciziilor.

Concret habar nu am care din actualii candidati la presedentie ar fi cel mai aproape de ideal,dar as inclina catre cel liberal. Am insa o strangere de inima sa nu se intample ca si cu Emil Constantinescu, pe care eu, spre deosebire de multi concetateni, il respect.

3 comentarii:

disa spunea...

Viorica, sunt incantata ca comentariul meu te-a inspirat in scrierea acestui post detaliat, si iti multumesc pentru rememorarea evenimentelor legate de presedinti.
Chiar daca sunt un pic de alta parte a baricadei, totusi iti respect parerile, si chiar sunt in dilema in legatura cu alegerea pe care va trebui s-o fac peste putin timp...

Viorica spunea...

Eu iti multumesc pt ca te ostenesti nu numai sa citesti ce scriu, ci si sa comentezi.

"Chiar daca sunt un pic de alta parte a baricadei, totusi iti respect parerile"
Pai asta e esenta democratiei, sa ne respectam parerile si sa ne intelegem ca oamenii.

Viorica spunea...

Sper ca fiecare dintre noi sa faca nu numai alegerea corecta, ci si pe cea mai buna pt tara.
Sigur ca nu pot sa urez succes amandurora :)