Auroville Update

Exact la data cand sufletele multora dintre noi, ale celor mai in varsta, erau cernite la amintirea ruinelor si a mortilor de pe urma celui mai puternic cutremur trait de generatia mea televiziunea romana difuza un film (helas, RDSul se pare ca a scos din grila TVR Cultural, acolo unde trebuia sa fie acest post e acum un dreptunghi negru) despre un oras construit in India, Auroville, un fel de imensa comuna (nu in sensul administrativ cunoscut la noi ci in sensul de comunitate ce dispretuieste proprietatea individuala, teoretic cel putin) ce se conduce dupa niste principii utopice. Am fost curioasa sa aflu mai multe despre acest proiect si din documentarea respectiva a aparut un articol pe blogul meu.

Urmarind un link de la draga de Disa (care m-a dus la o poveste fascinanta, ce mi-a amintit de "Vindecatorul" lui Sebastian A.Corn) am ajuns pe situl respectiv la un articol nesemnat despre Auroville, dupa toate aparentele o traducere a unui articol de propaganda pt acest oras, articol pe care il voi reproduce mai jos si din care provin si imaginile.

Ca orice oras care se respecta Auroville are si activitate comerciala, cum se poate constata de aici.

Bineinteles ca Wikipedia ofera mult mai multe date despre acest subiect.

Auroville

Cei 1.500 de locuitori ai orasului indian Auroville traiesc in casute bizare pe care le-au construit singuri, gatesc cu ajutorul energiei solare si incearca sa dea un nou inteles conceptului de comunitate. Asezarea lor este un laborator, iar ei sunt pionierii evolutiei umane. In Auroville nu exista un sistem de legi, politie sau primar, viata este in intregime ecologica, iar televiziunea si discotecile lipsesc cu desavarsire.

Auroville este locul din care, cred multi, va porni regenerarea umanitatii. "Simt", scria un filosof New-Age, "ca acest lucru va porni de jos, dintr-un loc mic, unde oamenii sunt capabili inca de coeziunea care sa-i faca sa aiba incredere unii in altii." Inteleptul si charismaticul Sri Aurobindo a fost intemeietorul unui curent filosofic ce imbina sinuos hinduis­mul, neoplatonismul si invataturile yoga. Discipolul si succesorul lui Aurobindo, numit Mama, a lansat vizionarul experiment al orasului-nepereche. El este cel care a avut revelatia faptului ca "lumea are nevoie de un loc unde oamenii sa poata trai departe de rivalitatile nationale, de conventiile sociale, de morala pervertita si de religiile vrajmase."

Ideea era aceea a unui oras-model, a unei comunitati internationale "unde instinctele agresive, specific umane, sa fie canalizate exclusiv pe fagasul eliminarii cauzelor nefericirii, al depasirii slabiciunii si ignorantei; un loc in care nevoile spirituale sa se situeze inaintea celor de satisfacere a pasiunilor." Astfel a luat fiinta Auroville - Orasul Rasaritului, al carui nume deriva din cuvantul francez aurore (aurora, zori de zi). La ceremonia inaugurala, din februarie 1968, au fost prezenti presedintele Indiei si reprezentanti din 121 de state, care, intr-un gest simbolic al aspiratiei spre o lume unita, au turnat pamant din tarile de provenienta intr-o urna amplasata acum chiar in centrul orasului.

In Auroville, spre deosebire de oricare alt loc din India, nu sunt cersetori. Orasul are un aer demn si o gratie neostentativa, iar accesul si purtarea sunt controlate strict - lucru ce reiese evident si din inscriptiile ce interzic fumatul, consumul de alcool, sexul si politica. Aerul este saturat de mirosul de tamaie arsa si de aroma florilor. In centru se afla un sanctuar din marmura alba, inconjurat de un sofisticat aranjament floral; este locul in care se odihnesc, spre a fi venerate, ramasitele lui Sri Aurobindo si ale Mamei.

In atelierele in aer liber, mestesugarii orasului, invesmantati in sari-uri pastelate, tes, brodeaza sau modeleaza figurine de ceara. Bharat Nivas, complexul de receptie al orasului, ce gazduieste un centru de informare, birourile administrative, o librarie, un restaurant, un auditoriu si un magazin de suveniruri, este o magnifica opera arhitecturala realizata din structuri de sticla si beton. Acesta este pavilionul indian, primul dintr-un proiect de pavilioane nationale care vor deveni centre culturale unde-si vor desavarsi educatia copiii tarilor ce le vor fi construit.

In 1990 a fost rezervata o zona pentru construirea unui pavilion dedicat culturii tibetane si se pare ca, la ora actuala, Franta ia foarte serios in calcul optiunea construirii unui pavilion propriu. Populatia curenta din Auroville este de aproximativ 1.500 de rezidenti permanenti, reprezentanti a peste 31 de nationalitati, majoritatea indieni (31%) si francezi (20%). Planul original al orasului a urmat conturul unei spirale, alternand zone rezidentiale, culturale si industriale, intinse pe o suprafata de 12 km patrati si pregatite sa gazduiasca 50.000 de oameni.

Auroville este si o marturie a eforturilor uimitoare depuse pentru transformarea pamanturilor salbatice in campii cu iarba unduitoare si livezi roditoare. S-au construit baraje, rezervoare de apa, terase si sisteme de irigatie. In cadrul celei mai mari ferme din zona, Aurogreen, sunt culturi - ecologice, fireste - de fasole, papaya, rosii, guava, lamai, nuci de cocos si alune. Diversitatea locuintelor e uimitoare: de la colibe din frunze de palmier sau din bambus, la cabane din lemn si la constructii futuriste din beton turnat.

Dintr-un total de 230 de case, peste 70 sunt dotate cu panouri fotovoltaice. Prin traditie, locuitorii din Auroville isi doneaza surplusurile de venit in contul unui fond de intrajutorare a comunitatii. In 1988, guvernul Indiei a creat Fundatia Auroville, iar astazi un comitet de sapte membri gestioneaza problemele administrative ale orasului, care a beneficiat, de-a lungul anilor, si de donatii UNESCO. In Auroville domneste peste tot autoritatea tacuta a sentimentelor si a sensibilitatii. Oamenii intra in legatura cu ei insisi pentru a se corecta, transforma si perfectiona, misiunea lor fiind aceea de a aduce omenirea intr-un nou stadiu al evolutiei. Poate parea o utopie, dar Auroville exista deja de 41 de ani.

Matrimandir
Planul orasului,opera arhitectului Lalit Bhati

Baha'i Lotus Temple in Delhi (n-am idee ce cauta aceasta poza in articolul din descopera.ro, noroc ca exista Google si ca am reusit sa localizez poza--o explicatie ar fi ca se gaseste pe aceeasi pagina cu detaliul Matrimandir de mai jos )

Matrimandir-Detaliu

Dupa toate aparentele acesta este Biroul Central al Ashramului Sri Aurobindo, unde a locuit o vreme "Mama"

Panouri solare

Am gasit si sursa acestei poze, o prezentare a ofertei turistice de vizitare a Auroville. Numai sursa articolului nu am gasit-o (inca) Faptul ca scrie despre "Mama"ca si cum ar fi vorba de un barbat ma face sa cred ca e vorba de o traducere extrem de defectuoasa.

Sri Aurobindo

Tot incercand sa gasesc sursa articolului de mai sus si a imaginilor publicate am aflat ca initial orasul trebuia sa aiba 50 000 de locuitoridar acum sunt cam 2000, ca fiecare locuitor isi construieste casa din resursele proprii, ca trebuie sa contribuie cu bani (desi teoretic in Auroville nu exista bani, dar pe internet se solicita donatii, deasemenea se solicita donatii de la vizitatori care trebuie sa achite costurile sederii acolo), ca in schimbul posibitatii de a-si trimite copiii sa invete la scoala din oras satenii Tamili din imprejurimi muncesc pe sume derizorii in oras.

Dupa ce "Mama" (Mirra Alfassa (Paris 21.2.1878 - Pondicherry 17.11.73) a murit orasul a fost preluat de Guvernul Indiei (lucru pe care ea s-a straduit sa-l evite) dar nu primeste decat ajutoare financiare mai mult simbolice.

Deci ce am inteles eu din lunga documentare e ca intentia fondatoarei acestui oras era de a crea o noua societate si chiar o noua specie, supraumana, care sa traiasca in pace si armonie, intr-un soi de comunism supraelitist (pt ca satenilor din imprejurimi nu le e ingaduit sa locuiasca in acest oras, probabil pt ca sunt prea saraci). Interesant e ca se pare ca au f mult de suferit, atat orasenii cat si satenii, din motive de criza globala.

Mama si Sri Aurobindo