Leapsha cu povestea: prima leapsha din viata mea de bloggeritza

A fost odata ca nicodata un imparat care avea doi baieti gemeni. Se intelegeau atat de bine printii incat de multe ori nici nu aveau nevoie sa deschida gura pt a ghici ce voia celalalt. Erau nedespartiti si oricand gata sa faca ghidusii, dar aveau grija sa nu-si supere prea tare parintii. Profesorii palatului le iertau toate micile necazuri pe care le faceau pt ca erau isteti nevoie mare si atat de deschisi la suflet si de veseli incat nu se puteau supara pe ei.

Ei, si au crescut printisorii si s-au facut niste flacai chipesi de-ti era mai mare dragul sa privesti la ei. Iar cand le-a venit randul sa se indragosteasca au ales doua fete pe care le cunosteau de mici. una era de o frumusete rapitoare dar proasta si infumurata, cealalta nu era prea frumoasa insa era nespus de inteleapta si avea o inima ca o paine calda. Au facut cei doi frati nunta in aceeasi zi dar in scurt timp zilele senine ale imparatiei au fost tulburate de zvonuri de razboi.

Pasamite atat de mari erau bogatiile din acea tara incat multi dintre imparatii din tarile vecine s-au aliat sa cotropeascatara si sa o prade. S-au luptat vitejeste si imparatul si fii lui, dar soarta a fost nemiloasa cu ei si au cazut cu totii in lupta. Cele doua cumnate au hotarat sa ia in mainile lor firave soarta imparatiei si sa guverneze impreuna. Si pt ca frumoasa era casatorita cu fiul mai mare cu doua minute cea inteleapta a fost de acord ca ea sa ramana doar sfetnica in timp ce in ochii poporului singura care domnea sa fie cea frumoasa. Au facut insa un legamant pe care daca il calcau urmau sa fie ucise: anume nici una din ele sa nu se recasatoreasca. Legamantul l-au dat in grija unui vrajitor care cunostea multime de potiuni si care n-ar fi pregetat sa pedepseasca pe cea care ar fi indraznit sa-si calce cuvantul.

Inteleapta a invatat-o pe cumnata ei sa faca aliante separate cu imparatii vecini si sa spuna fiecaruia din ei ca ceilalti au tradat. Imparatii vrajmasi se uitau ca vrajiti in ochii frumoasei si credeau tot ce le indruga ea. Curand au inceput sa se lupte intre ei si astfel armatele lor au trebuit sa se retraga din imparatie. Poporul a fost atat de fericit ca a scapat de impilarea strainilor incat a inceput sa-i cante imparatesei imnuri de slava, dar cumnata ei a fost destul de inteleapta ca sa nu devina invidioas asi sa continuie sa o ajute la treburile imparatiei, desi imparateasa isi aroga toate meritele.

Si au domnit cele doua cumnate multi ani, fiind ajutate si de invataturile vrajitorului care vindeca folosindu-se de cunostintele lui tot felul de boli. Poporul o venera din ce ince mai mult pe frumoasa lui imparateasa, dar aceasta avea o singura nemultumire: nu reusise sa ramana grea cu printul ei in timp ce inteleapta a adus pe lume o fata frumoasa precum tatal ei si inteleapta precum mama ei (ce vreti, e poveste, stiu ca in viata de toate zilele nu se intampla asa, uitati-va la Irina Columbeannu, care mie mi se pare ca seamana cu tatal ei).

Si pe masura ce printesa cea mica crestea si incepea sa se duca vestea in tara despre frumusetea si desteptaciunea ei imparateasa vedea cum, in ciuda potiunilor vrajitorului frumusetea ei incepe sa paleasca, si in sufletul imparatesei s-a adunat veninul invidiei. Atat de tare i s-a intunecat sufletul incat a hotarat sa o dea de nevasta celui mai rau, mai aprig si mai urat dintre printii vecini, fara sa-i pese ca astfel chiar si tara ei ar fi avutde suferit daca pe tron s-ar fi urcat la un moment dat acel print, ca sot al printesei celei mici.

Printesa cea mica se indragostise insa de un alt print, care domnea peste un regat mai mititel si care era tot atat de frumos si destept ca si ea. Cei doi indragostiti au hotarat sa se casatoreasca in secret dar imparateasa a prins de veste si a inchis-o pe printesa in palat, surda la rugamintile cumnatei sale. Printul cel indragostit stia ca printul cel rau isi necajea toti vecinii prin incursiunile de prada din ce in ce mai dese si a reusit sa incheie cu ei (vecinii) pacte de neagresiune si de alianta contra celui rau.

Si cand printul cel rau a pornit din nou razboi cu gand de jaf s-a trezit ca armatele reunite ale micilor regate pe care pana atunci le impila l-au invins in batalie. Imparateasa nu amai avut ce face si i-a dat voie printesei celei mici sa faca o nunta mare impreuna cu alesul inimii ei. Am fost si eu invitata la nunta aceea. Macar ca n-am avut voie sa gust din tortul miresei din motive de diabet atat de mult am dantuit incat am rupt doua perechide pantofi si de-ar mai fi tinut nunta mult as fi rupt-o si pe a treia si n-as mai fi avut cu ce ma incalta ca sa ajung acasa, sa ma asez in fata calculatorului si sa astern pe tastatura aceasta poveste, ca raspuns la leapsha lui Belle, pe care o dau mai departe Cristinei, Disei , Inah si lui Volent. Sa va vad dragele mele ce poveste veti spune si voi.