joi, 15 octombrie 2009

Pere Iozefina

Cred ca era in toamna lui 1980 (poate chiar octombrie, sigur inainte de 82) cand imi faceam piata, in drum spre casa, in Piata Matache. Cautam fructe pt copii si am zarit pe o taraba niste pere verzi, nu prea aspectuoase. Inainte de a pleca spre alta taraba vanzatoarea m-a imbiat: "Luati macar cateva. Sunt un soi special, pere Iozefina, cu miros si aroma de zambila". Am ascultat-o si nu mi-a parut rau, in ciuda aspectului aroma ramasa in gura dupa consumare era deosebita de tot ce gustasem pana atunci.

Ani dupa ani am cautat in piete si aprozare minunile acelea. Eu nu ma prea dau in vant dupa pere, imi plac mai mult fructele tip berry: zmeura=raspberry (daca ar dispare toate fructele de pe lume si ar ramane numai zmeura n-ar fi nici o nenorocire), capsunile=strawberry, fragii=wild raspberry, murele=blackberry, afinele=blueberry, pana si dudele=mullberry le consumam cu placere in copilarie.

Anul trecut, cand am fost in Irlanda am mancat cu multa pofta pere autohtone irlandeze, nu prea mari si cam tarutze (dar mie asa imi plac, nu zemoase sau malaiete) dar cu o aroma tare placuta, diferita insa de Iozefinele mult cautate.

Zilele trecute n-am mai mers in piata sa cumpar pere "jambon" romanesti (unde anume e situata Romania tarabagiilor pe harta Europei e greu de precizat, de multe ori e prin Orient) ci, avand treaba la Cora, m-am oprit si la standul de pere. Am luat cateva pere "jambon" de Olanda, parca, si cateva pere mai verzi si mai globuloase din Grecia.

Abia acasa am simtit mirosul si mi-am desfatat papilele gustative cu aroma mult cautata de zambile. Mi-am programat sa ma duc a doua zi sa mai caut dar am avut alta treaba si s-a facut tarziu. Marti 13 am asteptat sa vad care e scorul meciului parlamentar si abia dupa aceea am plecat spre Cora, cam sceptica, m-am gandit ca se vor fi terminat minunile.

La stand mai erau doar cateva pere "jambon", semn ca lumea le cunoaste si le pretuieste, si multe, multe pere din Grecia, soiul Santa Maria, adica perele mult cautate atatia ani. Lacoma cum ma stiu le-as fi cumparat pe toate, a trebuit sa ma multumesc cu o cantitate rezonabila, din care deja am devorat cateva. Sper ca faptul ca nu se prea vand n-o sa descurajeze importatorii si voi mai gasi si alta data aceste pere atat de parfumate.

Si acum o invatatura (si pt mine insami): adesea lucrurile cele mai bune se ascund sub o infatisare modesta.

Niciun comentariu: