marți, 6 octombrie 2009

Vermicelli














UPDATE Am avut curiozitatea sa caut pe Google.ro garteni si am aflat astfel ca supa de vaca avand garteni intre ingrediente e f apreciata in Ardeal. Ma intreb daca gartenii traditionali arata ca in imaginile de mai sus (cea cu pachetul inca nedeschis am "imprumutat-o " de pe situl Monte Banato, celelalte imi apartin). Am spus mai jos ca sunt gustosi (am folosit zeama de carne de vita :)

Textul initial:
Cand eram tanara si intram in criza de timp puneam repede niste apa la fiert pt supa la plic. Pe unele plicuri la lista de ingredientte se aflau si vermicelli.

Iata definitia din Merriam-Webster Dictionary:


Etymology: Italian, from plural of vermicello, diminutive of verme worm, from Latin vermis Date: 1669
: pasta made in long solid strings smaller in diameter than spaghetti


Cumnatul meu (RIP) radea:"iar ai facut supa cu viermisori". Si intr-adevar, cum se vede si din definitia de mai sus chiar despre asta e vorba: italienii, vazand aspectul acestor paste le-au numit vermicelli, lucru ce nu i-a impiedecat sa le consume cu pofta.


Pt cei care inca stramba din nas am sa le spun ca fideaua noastra, "parul de inger" (angel hair) american sau fideaua asiatica facuta din faina de orez desemneaza aceleasi paste numite vermicelli.


Una din durerile mele de diabetica si obeza este si aceea ca nu pot consuma atatea paste cate mi-as dori. Am constatat insa ca daca folosesc zeama de carne (sau apa, dar nu mai sunt chiar asa gustoase) si condimente cum ar fi busuioc (in special verde, dar uneori pun si putin busuioc mov), turmeric, praf de ginfer (ghimbir, am gasit la o macelarie "Halal"), un pic de praf de chili sau si mai simplu, boia iute de ardei, uneori oregano si maghiran uscat (mie imi place f mult maghiranul pt parfumul lui dulceag) sau salvie pot manca pastele chiar si fara sos de rosii, branza sau cascaval, fara sa iau nici un gram in greutate.


Imi mai place si cus-cusul (tot de la macelaria susamintita l-am gasit) cu ulei de masline extravergin (s-ar putea crede ca numai acest gen de ulei il folosesc, dar nu e adevarat, pt gatitul "de toate zilele" prefer ulei Winny, cel mai ieftin de la Cora, iar pt unele salate, in special de vinete sau varza, Floriol) si zeama de lamaie, plus turmeric (f folosit in bucataria indiana, se pare ca are proprietati bactericide) si patrunjel verde consumat alaturi de salata de castraveti si rosii (tabulehul marocan se face taind bucati mici castravetii si rosiile si adaugandu-le in cus-cus, mie imi place sa le mananc separat).


Pana sa gasesc cus-cus la macelarie am tot cautat zadarnic pe rafturile altor magazine acest preparat. Am gasit in schimb ceva care se cheama cus-cus, produs de Monte Banato, dar nu e instant precum cel de import, ci e vorba pur si simplu de niste paste ceva mai grosute decat fideaua (apropo, fideau se cheama un fel spaniol sau portughez care se face si in tava de paella, neaparat cu fructe de mare si paste) granulate marunt, marunt si care se fierb precum pastele obisnuite (cus-cusul se prepara extrem de simplu, adaugand apa clocotita peste un volum egal de cus-cus, lasat sa stea cam 5 minute se adauga ulei si se rasfira --fluffing-- cu o furculita)


Am fost curioasa sa vad daca e vreo diferenta intre cus-cusul MB si pastele numite de ei Garteni (dupa cum se vede in poza ambalajului) si am gatit un pachetel. Pastele sunt f gustoase (zeama de carne, busuioc din belsug, turmeric, un praf de chili si un pic de ulei de masline extravergin) dar aspectul... Judecati privind poza. Sotul meu crede ca sunt bune ca momeala pt pesti in locul viermilor clasici. Ma intreb daca cei ce au avut ideea de a le pune pe piata au vazut cum arata fierte si daca da, cat de mult le-a placut.


Eu am o banuiala: ca in filmele horror mai mult sau mai putin Sf, ca si in unele reality showuri de gust f indoielnic in care se cerea sa se manance viemi se foloseau aceste paste fierte.

Niciun comentariu: