Duminica trecuta am fost la Kilipirim. Nu-mi prea mai place sa merg in librarii. Parca intru in pestera lui Ali Baba plina de tot felul de comori si trebuie sa aleg doar cateva, prea putine pt cate as dori. Si plec mereu cu regretul ca las atatea comori pe rafturi. Iar odata ajunsa acasa nu reusesc sa-mi gasesc ragaz sa ma cufund in lumea atat de fascinanta a cartilor, citesc cate o pagina ici, alta dincolo, si sunt vesnic imbiata de alte si alte experiente, care de care mai interesante. Nu pot sa inteleg cum reusesc unii sa se plictiseasca.
Am plecat deci de la Sala Dalles cu cateva sacose pe care abia le taram (unele carti le-am luat pt a le oferi cadou) si tare as fi vrut sa ma duc intr-un parc, eventual in Tineretului, ca aveam metrou direct. Dar cartile erau atat de grele...Am coborat totusi in statia de metrou. Intai m-am plimbat un pic prin fata panourilor care aveau ca tema Solidaritate intre Natiuni, dar nu-mi prea ardea de istorie. M-am urcat in metrou si am decis: schimb la Unirii si ma duc acasa. Inca inainte de a ajunge la capatul pasajului de trecere am auzit muzica. Apoi am vazut o multime de oameni rezemati de balustrada.
Am gasit un loc cu vedere buna jos, pe peron si acolo se desfasura Spectacolul. Erau mai multe fiinte imbracate in alb care s-au miscat gratios pret de cateva minute bune pe ritmurile unei muzici placute. Erau actorii de la Teatrul Masca daruind trecatorilor mai putin grabiti un strop de bucurie, fara sa le ceara bani pe bilet. Am scos imediat camera foto si am inceput sa filmez. Pana atunci asociasem acest teatru cu un soi de circ si parca imi parea rau dupa cinematograful Pacea unde mai mergeam uneori sa vad cate un film. Dupa acest spectacol mi-am schimbat perceptia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu