Drumul Taberei 11 Noiembrie 2010

Ziua de 11 noiembrie nu a fost o zi prea frumoasa din pdv climateric dar a fost o zi importanta pt familia noastra. Numai ca evenimentul pe care l-am sarbatorit intr-un cadru f intim s-a petrecut cu atat de multi ani in urma incat din toata familia (nu mai vorbesc de prieteni) numai fiica noastra mai mare si-a amintit intr-un tarziu sa ne felicite cu ocazia aniversarii multor ani de cand am spus DA in fata ofiterului Starii Civile.


Pe langa sampania pusa din timp in frigider si bunatatile cumparate de la Cora (am decis sa nu petrec ziua in bucatarie doar pt noi doi, cred ca a fost o idee buna, ne-am simtit minunat asa) m-am hotarat sa-mi fac drept cadou o plimbare prin Drumul Taberei, ca raspuns la sugestia fiicei mele de a vedea cum a amenajat primaria spatiile verzi. Ar fi fost mai interesant sa fac aceasta plimbare primavara, cand sunt florile inflorite (mai ales ca acolo unde sunt tufe de trandafiri aspectul lor e cam neingrijit) dar cu toate astea am avut ce vedea.

Pe mijlocul largului drum (de fapt e un bulevard in toata regula) s-au plantat tot felul de arbori, cei mai spectaculosi fiind mestecenii cu coaja lor alba, dar si tuia, pini, brazi, si alti copaci carora acum le-au cazut frunzele. In fata blocurilor care alcatuiesc acest cartier dormitor al capitalei se pot vedea chiar si stejari, care amintesc de aspectul pitoresc tomnatic al padurilor ce marginesc Valea Prahovei (Mihaiela mi-a reamintit asta) cu frunzele lor aramii.

Ati putut admira frumosul parc aflat aproape de piata care si azi e cunoscuta de bucuresteni drept "Moghiorosh" si e vestita pt preturile convenabile de acolo, in special la branzeturile din hala special amenajata, dar ati vazut ca nici macar spatiul verde de pe mijlocul strazii nu e lipsit de eternii maidanezi. Din pacate atunci cand am ajuns la fostul Cinema Favorit, unde nu odata am vazut filme bune, pe langa moderna Policlinica impunatoare si interesanta prin scarile rulante care circula la vedere, atat de diferita de vechea si imbacsita policlinica de cartier, mi s-a strans inima cand am vazut ce a ramas din cinematograf: o ruina pe care grafittierii, mai mult sau mai putin talentati, si-au etalat operele. Amatorii de grafitti, dar si cei care vor sa vada mai multe imagini din acest cartier, pot sa mearga pe Picasa.

O impresie dezolanta ofera si parcul "de dupa blocuri", ramas si el in paragina pt ca nu e in fata. Asta imi aminteste de un roman al lui Graham Greene, Comediantii, (dupa care s-a facut si un film in 1967, avand ca protagonisti pe Elisabeth Taylor, Richard burton si Alec Guiness) a carui actiune se petrece in Haiti, pe vremea dictaturii lui Duvalier, cand pe marginea bulevardelor principale din Port au Prince se montasera panouri somptuoase ca sa ascunda privirilor eventualilor turisti mizeria care domnea "dupa blocuri".

In drumul spre intersectia de la Razoare am fotografiat si un frumos Castel de Apa, dar am ajuns tarziu in intersectie si n-am putut nici macar sa vad, nici vorba sa pozez, amenajarea din centrul intersectiei. Am pozat biserica (acareturile le puteti vedea pe Picasa) de pe trotuar si m-am intors sa incerc sa pozez cat mai e lumina o bisericuta draguta de lemn aflata in apropiere de Orizont. Am pozat-o, n-a iesit mare lucru asa ca nu mi-a parut rau cand a venit soldatul si mi-a cerut sa o sterg, aratandu-mi semnul de interzis fotografierea, pe care nu-l observasem. Mi-a spus ca o pot poza sambata si duminica in timpul zilei, nu i-am spus ca am alte planuri pt acele zile.