Pasta de raci.

In acest weekend abia trecut sotul meu a profitat iar de timpul atat de frumos si a iesit pe malul "lacului de sub fereastra",  Lacul Morii. In timpul acesta fiica mea m-a dus sa vizitez o expozitie de publicitatiune veche, despre care voi vorbi alta data, si la Kilipirim.

Cand am ajuns acasa dupa aceste actiuni de culturalizare l-am gasit pe sotul meu f bucuros ca a reusit sa prinda raci. Captura din prima zi a fost mai redusa, abia vreo 15 exemplare, cam micute, insa dumininca a fost f multumit de cele vreo 60 de crustacee care isi agitau amenintatoare clestii destul de mari, parca stiind ce le asteapta.

A mai prins el raci si alta data, m-am documentat atunci din vasta mea bibiloteca de carti de bucate, dar de data asta m-am dus repede la Google intreband cat se fierb racii. Am gasit mai multe raspunsuri, incepand cu 5 minute si sfarsind cu jumatate de ora. Stiind ca unele alimente devin cam cauciucoase daca sunt prelucrate termic mai mult timp (oare cata lume stie ca ficatul se intareste si devine necomestibil daca e prajit sau fiert prea mult, ca ciupercile sunt gata in cel mult 20 de minute sau ca scoicile au deasemenea nevoie de putin timp ca sa fie gata) am renuntat la reteta cu jumatatea de ora si am decis sa-i fierb, dupa ce au fost spalati cat de bine a reusit sotul meu, cam vreo 10 minute.  Mi-a fost cam mila ca a trebuit sa-i arunc de vii in apa clocotita dar n-am avut ce face, e singurul mod in care se poate preveni toxinfectia alimentara.

Am adaugat in prima si a doua zi si niste otet de la muraturi, piper zdrobit in piulita (se poate folosi si o morisca speciala) si putin praf de chili (se poate folosi cu succes boiaua iute) iar in ziua doua m-am infipt in raftul cu condimente si am inceput sa tot pun,  pe langa cele de mai sus, si alte mirodenii, nici nu sunt sigura ca mi le amintesc pe toate: boabe de ienupar, praf de enibahar, cumin (a nu se confunda cu chimenul, are cu totul alta aroma), rozmarin, bete de maghiran si un praf obtinut din niste boabe rosii cumparate dintr-un magazin cu produse din Extremul Orient, nu stiu ce sunt, scria ceva cu hieroglife, stiu insa ca au o aroma placuta.

Dupa 10 minute i-am scos si dupa ce s-au racorit f putin le-am sucit cozile (unii le spun gaturi) separandu-le de corp, precum si clestii. Uitandu-ma la gura lor am remarcat sa "fata" pare a fi fost folosita ca model pt invadatorul din "Predator" iar cozile pt tot felul de gandaci din alte filme horrror.

Apoi am muncit amandoi la decorticarea acestor bucati punand separat carnea (reputata ca avand mare continut de fosfor) de la cozi si cea rezultata din clesti. Am trecut prin presa o capatana de usturoi, am amestecat-o cu cateva linguri de maioneza Hamker (e recomandata pt diabetici pt ca nu contine zahar, ca alte maioneze din comert, ci indulcitori--nu fac maioneza in casa pt ca de f multe ori mi se taie, se pare ca proasta functionare a tiroidei ar fi de vina) si un praf de piper alb (piperul negru ar dauna aspectului) si am adaugat acest sos la carnea din clesti, bine zdrobita si amestecata cu o furculita. Apoi am pus si cozile, am mai amestecat putin si am mancat cu multa pofta.