Antioxidantii Partea IV-a

Asa cum am precizat si la partea III-a, voi publica drept Motto un comentariu anonim al unui medic, deasemenea vreau sa spun noilor veniti pe aceasta pagina ca materialul de mai jos nu-mi apartine, l-am primit sub forma de pps.

Motto:

Totusi, nu trebuie demonizati radicalii liberi. De exemplu macrofagele (un tip de celule albe imunitare) folosesc radicalii liberi pentru potentialul lor distructiv.

Macrofagele "curata" interiorul corpului nostru, ingloband unii microbi si resturi celulare nefolositoare in niste vezicule numite lizozomi, in care concentreaza si radicali liberi - astfel ca tot ceea ce este in acesti lizozomi este distrus.

Daca se introduc in corp emorm de multi antioxidanti, NU PRIN ALIMENTATIE, ci prin medicatie (de ex se iau cu nemiluita pastile de vitamina C si alti antioxidanti), macrofagele intra in ceea ce se numeste "stres reductiv" (opusul stresului oxidativ) si nu mai pot forma bine acesti lizozomi atat de utili. Rezultatul este ca de fapt, daca se inghit foarte foarte multi antioxidanti sintetici sistemul imunitar incepe sa functioneze mai prost, nu mai bine.

Ca de obicei, calea buna e cea a moderatiei: antioxidantii din alimentatie sunt sanatosi, cei din pastile pot fi excesivi de daunatori.

In plus, daca se iau multi antioxidanti prin suplimente (nu din alimentatie), pot aparea probleme legate de prelucrarea lor.

De ex. vitamina C:
doza zilnica necesara este de 50-60 mg/zi.
Exista insa persoane care ajung sa inghita si 500 mg - 1000 mg (adica 5 comprimate de vitamina C200 pe zi) pe motiv "ca e buna la raceala".

Peste 500 mg pe zi, creeaza un stress extraordinar pe rinichi, care sa straduieste sa o elimine, iar daca se continua mai multe zile, se poate ajunge chiar la depuneri de nisip sau formarea de calculi renali (pietre la rinichi).

Sunt medic, ceea ce am scris mai sus se preda in orice curs de farmacologie si imunologie. 

Acum urmeaza materialul despre antioxidanti:

Principalii antioxidanţii naturali (exogeni)  Partea III-a

  LUTEINA

•    Este un alt membru al familiei carotinoizilor (“lutheus” = galben)
•    Surse de luteină : loboda, salata, spanacul, dovleacul galben, rebarbarum, praz, mazăre, vegetale verzi şi orice fruct sau legumă care are culori intense
•    Se fixează în mod special la nivelul retinei, în special a maculei (pata galbenă) şi la nivelul cristalinului
•    Cercetările privind degenerarea maculei la vârste înaintate au dovedit rolul protector important al luteinei (6 mg/zi luteină timp de 6 luni, scade incidenţa degenerării maculei cu 43%)
•    Există posibilitatea prevenirii cataractei prin utilizarea de AO, dar mai ales prin luteină (scăzând la o 1/3 riscul apariţiei acesteia)
•    La diabetici şi hipertensivi protecţia prin luteină este excepţională la nivelul arterelor retiniene
•    Efectul antioxidant al luteinei se manifestă nu numai la nivelul aparatului vizual, dar şi la nivelul altor organe, precum şi în cadrul unor lanţuri metabolice putând fi utilizată cu rezultate bune de         către toţi cei cărora li s-a recomandat consumul de AO (pentru prevenirea bolilor cardiovasculare, cancerului prostatic etc.)
•    Oxidarea grăsimilor este inhibată în cea mai mare măsură de luteină, cu consecinţe deosebite în serul sangvin şi la nivelul ochiului ; scade colesterolul sangvin
•    Efectul luteinei este amplificat de licopen
•    Alţi carotenoizi mai puţin cunoscuţi

Zeaxantina

•    Are culoarea galbenă
•    Surse : boabele de porumb, ardeii roşii, mango, portocale, spanac, gălbenuşul de ou (şi-n general acolo unde există şi b-carotenul)
•    Previne degenerescenţa maculară a retinei alături de luteină (în special datorită capacităţii de a filtra lumina ultravioletă şi cea albastră) şi cataracta

Cantaxantina

•    Are o culoare roşie intensă
•    Surse : ciupercile comestibile, păstrav de mare, creveţi de buna calitate şi crustacee
•    Este un colorant alimentar, cu termostabilitate ridicată şi nu este fotosensibilă

Apocarotenul

•    Imprimă culoarea portocalie spre roşu a alimentelor
•    Surse : citrice (în special in mandarine), legume verzi (în special în spanac) şi ţesutul animal
•    Este o provitamină A, ca şi b-carotenul. Are jumatate din activitatea vitaminei A şi a b-carotenului

  (Acidul-)b-apo-8-carotenal

•    Nuanţele de culoare obţinute de esterul acidului apocarotenal din alimente variază de la galben-lămâie până la galben-orange
•    Surse : este larg răspândit în natură, în special în plante, cum ar fi citricele, legumele verzi, iarba, lucerna, dar şi-n gălbenuşul de ou
•    În organismul uman este parţial convertit în vitamina A prin oxidare, contribuind la furnizarea de vitamina A 

Picnogenolii

•    “Picnogenolii” este o denumire generică mai corectă decât “picnogenolul”, deoarece defineşte un grup de substanţe înrudite (şi nu una singură), cu efecte sinergice, înmănunchiate
•    Aparţin familiei chimice a polifenolilor, clasei flavonoidelor. Este un complex de substanţe (proantocianine), printre care se menţionează : acidul cafeic, ferulic, fenolic, catechina, epicatechina, etc.
•    Surse : seminţele de struguri, extractul de pin maritim, scoarţa de salcie, aloe vera, ceai verde, viţa nobilă, unele fructe şi verdeţuri
•    Picnogenolii au demonstrat o putere de peste 30 de ori superioară vitaminelor A, C şi E la un loc în combaterea radicalilor liberi, în menţinerea integrităţii membranelor celulare, a ADN-ului,     împiedicând peroxidarea lipidică
•    Au efect antioxidant excepţional faţă de ionul superoxid, inhibând şi enzima generatoare a acestui RL (xantin-oxidaza)
•    Picnogenolii împreună cu vitaminele A,C şi E conduc la o puternică acţiune antioxidantă
•    Contribuie la reglarea tonusului muscular al arterelor, combătând vaso-spasmul
•    Participă la sinteza lichidului biliar şi la eliminarea bilei din vezica biliară (efect coleretic-colecistokinetic)
•    Reduc formarea nitrozaminelor
•    Efect hepatoprotector în caz de intoxicaţie prin expunere la substanţe toxice (solvenţi organici)
•    Inhibă formarea leucotrienelor, care sunt printre mediatorii cei mai importanţi ai reacţiilor alergice, astmului bronşic şi ai inflamaţiilor acute
•    Întăresc peretele capilar, menţinându-i supleţea (elasticitatea) şi integritatea
•    Posedă o activitate anti-mutagenă, de protejare a materialului genetic, dar şi anti-tumorală directă
•    Imunostimulator de excepţie
•    Efectele sale benefice au fost studiate în bolile degenerative cardio-vasculare, fragilitatea capilară, insuficienţa venoasă periferică
•    Nu prezintă efecte adverse pe termen lung, fiind lipsit de toxicitate
•    Protejează împotriva căderii părului
•    Previne şi combate retinopatia (microangiopatia retiniană) diabetică şi non-diabetică
•    Acţiune antienzimatică (în vitro) împotriva : elastazei, hialuronidazei, colagenazei, a1-antitripsinei, xantinoxidazei, b-glucuronidazei