Asa cum am precizat si la partea II-a, voi publica drept Motto un comentariu anonim al unui medic, deasemenea vreau sa spun noilor veniti pe aceasta pagina ca materialul de mai jos nu-mi apartine, l-am primit sub forma de pps.
Motto:
Totusi, nu trebuie demonizati radicalii liberi. De exemplu macrofagele (un tip de celule albe imunitare) folosesc radicalii liberi pentru potentialul lor distructiv.
Macrofagele "curata" interiorul corpului nostru, ingloband unii microbi si resturi celulare nefolositoare in niste vezicule numite lizozomi, in care concentreaza si radicali liberi - astfel ca tot ceea ce este in acesti lizozomi este distrus.
Daca se introduc in corp emorm de multi antioxidanti, NU PRIN ALIMENTATIE, ci prin medicatie (de ex se iau cu nemiluita pastile de vitamina C si alti antioxidanti), macrofagele intra in ceea ce se numeste "stres reductiv" (opusul stresului oxidativ) si nu mai pot forma bine acesti lizozomi atat de utili. Rezultatul este ca de fapt, daca se inghit foarte foarte multi antioxidanti sintetici sistemul imunitar incepe sa functioneze mai prost, nu mai bine.
Ca de obicei, calea buna e cea a moderatiei: antioxidantii din alimentatie sunt sanatosi, cei din pastile pot fi excesivi de daunatori.
In plus, daca se iau multi antioxidanti prin suplimente (nu din alimentatie), pot aparea probleme legate de prelucrarea lor.
De ex. vitamina C:
doza zilnica necesara este de 50-60 mg/zi.
Exista insa persoane care ajung sa inghita si 500 mg - 1000 mg (adica 5 comprimate de vitamina C200 pe zi) pe motiv "ca e buna la raceala".
Peste 500 mg pe zi, creeaza un stress extraordinar pe rinichi, care sa straduieste sa o elimine, iar daca se continua mai multe zile, se poate ajunge chiar la depuneri de nisip sau formarea de calculi renali (pietre la rinichi).
Sunt medic, ceea ce am scris mai sus se preda in orice curs de farmacologie si imunologie.
Macrofagele "curata" interiorul corpului nostru, ingloband unii microbi si resturi celulare nefolositoare in niste vezicule numite lizozomi, in care concentreaza si radicali liberi - astfel ca tot ceea ce este in acesti lizozomi este distrus.
Daca se introduc in corp emorm de multi antioxidanti, NU PRIN ALIMENTATIE, ci prin medicatie (de ex se iau cu nemiluita pastile de vitamina C si alti antioxidanti), macrofagele intra in ceea ce se numeste "stres reductiv" (opusul stresului oxidativ) si nu mai pot forma bine acesti lizozomi atat de utili. Rezultatul este ca de fapt, daca se inghit foarte foarte multi antioxidanti sintetici sistemul imunitar incepe sa functioneze mai prost, nu mai bine.
Ca de obicei, calea buna e cea a moderatiei: antioxidantii din alimentatie sunt sanatosi, cei din pastile pot fi excesivi de daunatori.
In plus, daca se iau multi antioxidanti prin suplimente (nu din alimentatie), pot aparea probleme legate de prelucrarea lor.
De ex. vitamina C:
doza zilnica necesara este de 50-60 mg/zi.
Exista insa persoane care ajung sa inghita si 500 mg - 1000 mg (adica 5 comprimate de vitamina C200 pe zi) pe motiv "ca e buna la raceala".
Peste 500 mg pe zi, creeaza un stress extraordinar pe rinichi, care sa straduieste sa o elimine, iar daca se continua mai multe zile, se poate ajunge chiar la depuneri de nisip sau formarea de calculi renali (pietre la rinichi).
Sunt medic, ceea ce am scris mai sus se preda in orice curs de farmacologie si imunologie.
Acum urmeaza materialul despre antioxidanti:
• LICOPENUL – uimitorul colorant roşu
• (Alte denumiri : licopena, licopina)
• Este cel mai important reprezentant al familiei carotenoizilor
• Este singurul anti-oxidant a cărui cantitate sporeşte de circa 4-6 ori prin fierbere !!! (bulionul / pasta de roşii de ex.)
• Licopen întâlnim în aproape orice aliment de culoare roşie : tomate, căpşuni, grape-fruit roşu, ardei iute şi capia, gogoşari, guava, papaya, ulei de cătină, dar şi-n struguri
• Cea mai mare cantitate de licopen se găseşte în tomate (300-400 mg/kg) ; pentru calităţile cromatice, gustative şi medicinale ale tomatelor, italienii le-au denumit „pomo d’oro“ (măr de aur), iar germanii „paradiesapfel“ (măr al paradisului)
• Datorită înapoierii culturale, cât şi a conservatorismului prost înţeles şi aplicat, tomatele au fost introduse şi cultivate la noi în ţară pe scară largă abia în urmă cu un secol !!!
• Uleiul de măsline amplifică substanţial absorbţia licopenului ; prezintă biodisponibilitate şi efect antioxidant scăzut în medii apoase, în timp ce mediile lipidice îl fac puternic reactiv şi biodisponibil
• Licopenul modifică profilul acizilor graşi din plasma umană
• La concentraţii relativ scăzute de licopen, acesta are efecte antioxidante în protecţia celulelor, a membranelor celulare şi ADN
• Are o capacitate anti-oxidantă de 10 ori mai puternică comparativ cu vitamina E
• Este o substanţă cu efecte anti-tumorale marcate în general, şi specific în cancerul de prostată, sân, vezică urinară, pancreas, cervical, ovarian, uterin, intestinal, plămâni, piele
• Unii cercetători merg până acolo încât afirmă că forţa licopenului este aşa de mare încât ajunge o singură roşie de dimensiuni medii consumată zilnic, pentru a ne da o protecţie sigură şi totală anti-tumorală pentru tot restul vieţii
• Reduce semnificativ riscul aterosclerozei (incidenta infarctului miocardic scade cu 20-50% la persoanele ce consumă frecvent fructe şi legume bogate în licopen) şi procesele de îmbătrânire celulară
• Alături de vitaminele C şi E, previne degenerescenţa maculară a retinei şi diminuează riscul de cataractă cu 50%
• În consumul de licopen se pun speranţe mari pentru prevenirea bolilor neoplazice, degenerative şi a maladiei Alzheimer
b-CAROTENUL, sau minunea de culoare galbenă
• b-carotenul aparţine familiei carotenoidelor
• (apocarotenalul şi nu b-carotenul este responsabil de colorarea în galben-portocaliu a alimentelor care-i conţin !)
• A fost asociat decenii întregi cu vitamina A deoarece în organism este transformat rapid în aceasta. Deşi este o coincidenţă de denumire, nu cred că este greşit ca această vitamină să se bucure de o consideraţie deosebită din partea noastră, ca fiind vitamina…A !
• Astfel s-a purces la utilizarea b-carotenului ca supliment, iar astăzi este de departe cea mai cunoscută şi cea mai cercetată carotenoidă, dar toate suplimentele studiate nu au avut acţiunea b-carotenului, din pdv teoretic
• Este posibil ca, indiferent de conţinutul suplimentelor, acestea să interacţioneze cu absorbţia b-carotenului natural şi cu carotenoidele conţinute în dietă. Este de asemenea posibil ca, în loc de a avea loc un efect antioxidant, să existe unul pro-oxidant
• Vitamina A luată constant perioade îndelungate la doze mari prezintă riscuri notabile, însă precursorul său, b-carotenul se pare că nu prezintă nici un risc, chiar la doze mamut (x 100 doza zilnică) ; majoritatea fructelor şi legumelor conţin cantităţi mult mai mari de b-caroten decât de vitamină A
• Carotenoizii au efecte identice cu ale vitaminei A, dar riscul dezvoltării unei intoxicaţii este aproape nul la doze enorme
• Necesar : 5000-8000 UI = 2-3 mg/zi (un morcov mediu conţine ceva mai mult de 10.000 UI)
Funcţii :
• Antiinfecţioasă
• Substanţă anti-oxidantă redutabilă
• Atenuează mult simptomele şi efectele secundare ale curelor citostatice şi / sau radioterapice
• Reglementează somnul şi tensiunea arterială
• Creşte numărul şi stimulează activitatea limfocitelor T „ajutătoare” (LTh)
• Frenator folicular în sindromul premenstrual
• Stimulează şi creşte sinteza progesteronului
• Ajută la formarea smalţului dentar
• Utilă în tratamentul retinitei pigmentare
• Asigură vederea normală (participă la sinteza rodopsinei, pigment fotosensibil din ochi) şi protecţia epiteliilor. Determină inducţia, diferenţierea şi creşterea ţesuturilor epiteliale, le menţine integritatea şi previne keratinizarea
• Rol important în reproducere
• Stabilizează membranele celulare
• Stimulează ARN-ul mesager, cât şi sinteza unor proteine şi glicoproteine
• Determină secreţia lizozimului salivar
• Stimulează creşterea osoasă şi dentară
• Este un antagonist tiroidian
• Protector împotriva radiaţiilor de orice fel
• Împreună cu vitamina C, reduce mult secreţia de mucus bronşic la astmatici şi la bronşiticii cronici (BPCO)
• I s-a demonstrat eficienţa şi-n SIDA, studiile fiind încă în curs
• Utilă în tratamentul calviţiei androgenice, a ridurilor şi a acneei juvenile
• Îmbunătăţeşte toleranţa corpului la grefe
• Scade riscul dezvoltării unor boli cardio-vasculare la persoanele care asociază şi un stil de viaţă sănătos ; reduce semnificativ frecvenţa infarctului miocardic, iar recuperarea post-infarct este de mai scurtă durată, iar riscul recidivelor este mai mic. Acelaşi efect îl prezintă şi Coenzima Q10
• Este vitamina longevităţii întârziind mult apariţia senilităţii
• Protejează ADN-ul celular de acţiunea nocivă a toxinelor
• Surse (mg / 100 g produs) : lucernă (4,818), morcov (3-9), migdale (5-6), salată (4-8), măceşe (5), alune (4,4), arahide (3,6), spanac (2,5), varză (2), sfeclă roşie (1,78), mango (1,454), papaya (1,25), pătrunjel, nucă (1,2), pepene galben (1,03) caisă (0,606), măsline (0,2), tomate (0,133), ulei de cătină, germeni de grâu, leguminoase, rădăcinoase, citrice, prune, usturoi, ceapă, fasole verde, tot ce-i verde, zmeură, pere, mere, smochine, creson, mazăre, bostan, dude, gutui, avocado, castane, cireşe, banane, nap, castravete, ananas, coacăze, mei, ovăz, orez, păpădie, struguri, ţelină, aloe...
• Diareea cronică, medicaţia de scădere a colesterolului, uleiul mineral, contraceptivele orale, alcoolul, fumatul, stresul, sarcina şi alăptarea, hepatitele şi ciroza hepatică generează deficite semnificative de vitamină A
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu