Ce simplu e sa gasesti ceva pe net! Azi voiam sa copiez ceva de Rabindranth Tagore, dar nu de pe net, ci din una din bibliotecile aflate in locuinta. Stiu sigur ca e pe undeva, numai ca au trecut cam multi ani de cand n-am pus mana pe carte si n-am mai avut rabdare sa caut. In schimb am decis sa recitesc cateva din catrenele lui Omar Khayyam. Si cum ma tot uit la seriale sud-coreene in care protagonistii dau cu mult drag peste cap pahare pline de vin (de orez) cred ca vreo cateva din catrenele acestui poet care a iubit atat de mult vinul (de struguri) sunt cat se poate de binevenite. Catrenele au aparut in Editura Univers, colectia Poesis, in 1979, traducerea ii apartine lui George Popa.
Viata se grabeste, rapida caravana.
Opreste-te si-ncearca sa-ti faci intensa clipa.
Nu ma-ntrista si astazi, faptura diafana!
Mai toarna-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa...
*
Noi nu vom sti vreodata ce ne asteapta maine.
Tu bucura-te astazi! Atata iti ramane.
Ia cupa si te-aseaza sub luna de clestar,
Caci maine poate luna te va cata-n zadar.
*
In asta seara vinul ma-nvata-un sens mai pur:
Cu sange cald, de roze, paharele ni-s pline,
Iar cupa-i modelata din inchegat azur.
Si noaptea-i pleoapa unei launtrice lumine...
*
Ivirea mea n-aduse nici un adaus lumii,
Iar moartea n-o sa-i scada rotundul si splendoarea.
Si nimeni nu-i sa-mi spuna ascunsul talc al spumii:
Ce rost avu venirea? Si-acum ce rost plecarea?
*
Nu judeca pe nimeni, ci cata sa-ntelegi.
Eu beau, dar aminteste-ti ca ai si tu pacate.
De vrei s-ajungi la pace si la seninatate,
Apleaca-te asupra durerii lumii-ntregi.
*
Ni-i vinul si prieten si aur si noroc.
De cer nu ne e frica, nu-i cerem indurare.
Caci suflete si inimi si cupe si ulcioare
N-au teama de tarana, de apa si de foc.
*
Sa-ti faci putini prieteni. Din tine nu iesi,
Caci prea des falsitatea credinta ne-o infrange.
Cand ti se-ntinde-o mana, 'nainte de-a o strange,
Gandeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.
*
Cat de sarac e-acela ce nu poate sa spuna:
"Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii"
Cum poate el sa simta in zori uimirea firii
Si noaptea, vraja sfanta a clarului de luna?
*
Am intrebat Savantul si-am intrebat si Sfantul,
Sperand c-au sa ma-nvete suprema-ntelepciune.
Si dupa-atata ravna atat se poate spune:
Ca am venit ca apa si-o sa plecam ca vantul.
*
De ce incertul maine te tulbura mereu?
Caci nu-ti sta in putere sa-i schimbi de astazi fata.
Traieste-adanc prezentul! Iar maini? Nici Dumnezeu
Nu ar putea sa-ti spuna ce taina-ascunde ceata.
*
Dincolo de pamant si infinit
Cautam sa aflu cerul care vine.
Si-un glas solemn atunci s-a auzit:
"Si cerul si infernul sunt in tine"
*
Cel ce-a cules in viata al cunostintei Mar
Pe-adevarata cale purta-va pasii sai.
Numai acela stie ca zi e ca si ieri
Si maini va fi asemeni ca Ziua cea Dintai.
*
Un joc de sah e viata. Destinul singur joaca.
Iar noi suntem pionii. Vrand de urat sa-i treaca,
Ne muta, ne opreste, un timp ne muta inca
Si apoi, in cutia nentului ne-arunca.
*
Cand briza diminetii desface-a rozei haina
Soptindu-i: "Toporasul s-a desfacut in lunca"
Demn sa traiasa-i numai cel ce contempla-n taina
Iubita care doarme, bea cupa, si-o arunca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu