Am observat in multe filme coreene ca se pune f mare accent pe loialitate, mergand pana la suprimarea dorintelor proprii pt a fi loial unei persoane. In episodul de ieri insa regele in-spe, printul Daesong nu a dat dovada nici de loialitate fata de tatal sau, nici de patriotism. As zice ca a actionat mai degraba ca multi oameni politici de la noi de dupa 90 care au dat de inteles tuturor ca din partea lor poate sa piara tara, numai afacerile sau ambitiile lor de putere sa aiba succes.
Sigur, istoria nu poate da alte solutii decat cele care au fost aplicate la vremea lor, iar faptul ca printul Jumong a fost nevoit sa plece din Buyeo din cauza invidiei fratilor sai este un fapt care nu poate fi contestat si astfel scenaristele nu mai puteau intinde mult pelteaua cu faptele sale de vitejie aduse pe altarul loialitatii fata de cel care l-a crescut ca pe un fiu si l-a iubit chiar mai mult decat daca ar fi fost sange din sangele lui, regele Geum Wa.
Totusi nu putem sa nu remarcam ca Jumong a facut o greseala grava plecand manat de ura si ambitie in urmarirea guvernatorului, lasandu-si de izbeliste armata.
In ce priveste suspansul; "traieste sau nu traieste" trebuie sa fi copil ca sa nu-ti dai seama ca serialul nu i-ar fi purtat numele si nu s-ar fi intins pe 63 de episoade daca scenaristele l-ar fi scos deja din cadru.
Marturisesc ca pt mine mult mai interesant e Coffee Prince cu problemele sale de reusita in afaceri si dragoste decat acest al n-lea serial istoric transmis de TVR, desi nu odata am admirat cat de bun e actorul care interpreteaza rolul principal. Mi-ar fi placut sa vad serialul cu Imparateasa Chun-chu, care e un personaj cat se poate de negativ in istoria zbuciumata a Coreei. M-am cam saturat de eroi carora rivali intriganti le baga bete in roate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu