vineri, 30 octombrie 2009

Hokusai One hundred Poems 31-40

Am sa continui cu publicarea celor scrise de Hannes Kellers in introducerea la cele 100 de poeme:

This is the last monument of Hokusais work. He started in 1840 and made 27 colour woodblocks and 62 drawings and drafts. Some were first published by Peter Morse.

Acesta este ultimul monunment al operei lui Hokusai. L-a inceput in 1840 si a facut 27 placi de lemn colorate si 62 desene si schite. Unele au fost publicate prima data de Peter Morse.

Hokusai is afraid that his own life might have already passed beyond late autumn. He has seen behind the veils, the secrets, the customs and the wildest passions. He was no longer afraid of anything. Hokusai did not illustrate the poems. He created new visual situations and tales which were inspired by the poems. The pictures tell their own story in the cultural context of the old Japan from 800 to 1849.

Hokusai se temea ca propria lui viata deja a trecut dincolo de toamna tarzie. El a vazut (ce se ascunde) in spatele valurilor, secretele, obiceiurile si pasiunile cele mai violente. Nu-i mai era frica de nimic. Hokusai nu a ilustrat poemele. El a creat noi situatii vizuale (multe poeme sunt insotite de "poeme situationale" scrise de HK, pe acelea nu le-am publicat) si povestiri care erau inspirate de poeme. Picturile isi spun propria lor istorie in contextul cultural al batranei Japonii din 800 pana in 1849.

Even if a poem was written by the Emperor himself and all about the rain and his imperial tears – it is Hokusai who decides if Emperor, rain and tears have a place on the woodblock or not. It was a monumental NO in the very first picture of the series. Do you think this might have been lazyness or some sort of a demo? Certainly not oversight.

Chiar daca un poem a fost scris de insusi Imparatul si este vorba doar de ploaie si de lacrimile lui imperiale--Hokusai e cel care decide daca Imparatul, ploaia si lacrimile isi gasesc sau nu locul pe placa sa de lemn. A fost un monumental NU in chiar prima pictura din aceasta serie. Credeti ca ar fi putut fi vorba de lenevie sau vreun soi de demo? Sigur nu a fost o scapare din vedere.

Hokusai was a popular artist. His works sold extremly well to “everybody on the street”. He never cared for academy and nobility. Nothing could be less obliging to Hokusai than ancient Emperor court etiquette.

Hokusai a fost un artist popular. Operele sale se vindeau extrem de bine "oricarui trecator". Nu i-a pasat niciodata de academicieni sau de nobilime. Nimic nu putea fi mai putin obligatoriu pt Hokusai decat eticheta curtii ancestrale Imperiale.


Poem number 30
Mibu no Tadamine 867-965, famous writer

Like the morning moon,
Cold, unpitying was my love.
Since that parting hour,
Nothing I dislike so much
As the breaking light of day.

Poem number 31
Sakanoue no Korenori 10th century, poet

At the break of day,
Just as though the morning moon
Lightened the dim scene,
Yoshino's fair hamlet lay
In a haze of falling snow.

Poem number 32
Harumichi no Tsuraki, in 920 he became governor of Ichi

In a mountain stream,
Builded by the busy wind,
Is a wattled-barrier drawn.
Yet 'tis only maple leaves
Powerless to flow away.

Pt ca atunci cand am vazut tabloul nu am priceput nimic am sa public aici si poemul situational al lui HK, urmand traducerea.

Maple leaves flow pleasantly with the river. They are powerless and any child can stop them like nothing. But when they pile up to a barrier, anything can happen and a bridge may suddenly be washed away.

Frunzele de artar curg in mod placut odata cu raul. Dar cand se aduna intr-un baraj se poate intampla orice si un pod poate fi brusc maturat de ape.

In tablou se vede cum o mama duce un copil de mana peste un podet subred (in dreapta), cum cineva incearca sa scoata frunzele din rau si alti oameni lucreaza la constructia unui pod nou. Acesta este tabloul meu preferat.

Poem number 33
Ki no Tomonori 850-905, famous writer
In the cheerful light
Of the ever-shining Sun,
In the days of spring;
Why, with ceaseless, restless haste
Falls the cherry's new-blown bloom?
Poem number 34
Fujiwara no Okikaze 10th century, poet and politician
Whom then are there now,
In my age so far advanced
I can hold as friends?
Even Takasago's pines
Are not friends of former days.
Poem number 35
Ki no Tsurayuki 868-946, very famous poet
No! no! As for man,
How his heart is none can tell,
But the plum's sweet flower
In my birthplace, as of yore,
Still emits the same perfume.
Poem number 36
Kiyowara no Fukayabu 10th century poet
In the summer night,
While the evening still seems here,
Lo! the dawn has come.
In what region of the clouds
Has the wandering moon found place?
Poem number 37
Bunya no Asayasu (Fumiya no Asayasu) 10th century poet
In the autumn fields,
When the heedless wind blows by
O'er the pure-white dew,
How the myriad unstrung gems
Everywhere are scattered round!
Poem number 38
Lady Ukon daughter of a general, eventuall wife of Emperor Daigo
Though forgotten now,
For myself I do not care:
He, by oath, was pledged;--
And his life, who is forsworn,
That is, ah! so pitiful.
Acesta este unul din tablourile care nu are nici o legatura cu poemul.
Poem number 39
Sanji Hitoshi (Minamoto no Hitoshi) 880-951 court counselor
Bamboo-growing plain,
With a small-field bearing reeds!
Though I bear my lot,
Why is it too much to bear?
Why do I still love her so?

Poem number 40
Taira no Kanemori died in 990, governor of Echigo province
Though I would conceal,
In my face it yet appears,--
My fond, secret love:--
So much that he asks of me,"
Does not something trouble you?"

Saracie, haine grele?

Glumeam eu in articolul de ieri dar azi sunt serioasa. Am gasit in ziarul Lumina un articol interesant care contine un fragment dintr-o scriere a lui Petru Damaschinul. O sa public si eu un fragment din acest fragment. Mi s-a parut interesant prin faptul ca explica, intre altele de ce arhicunoscutul avertisment "excesul de...dauneaza grav sanatatii" e bine sa fie urmat. Nah, ca n-am rezistat sa nu o dau putin pe gluma. Deci, sa purcedem la copy/paste:


„Nu ca să furăm şi să ne ridicăm cu răutate unii asupra altora ni s-au dat mâinile şi picioarele“

Ionuţ BURSUC
Duminică, 20 Septembrie 2009


Lumea înconjurătoare poate fi o treaptă spre ceruri, pentru cine a învăţat a descifra în ea prezenţa Creatorului. În acelaşi timp, pentru cine se raportează la lume ca la o realitate ultimă, aceasta poate fi o piedică în drumul către Dumnezeu. O astfel de formulare paradoxală pare a sintetiza atitudinea spiritualităţii răsăritene cu privire la bunurile care ne înconjură. Nu faptul că acestea există, nici utilizarea lor chibzuită nu dăunează în vreun fel, ci abuzul şi folosirea lor fără a ţine seama de Cel Care le-a creat şi ni le-a oferit în dar. Unul dintre autorii filocalici, Petru Damaschinul, atrage atenţia într-una din scrierile sale cu privire la importanţa dobândirii unei percepţii corecte asupra creaţiei. Frumuseţea şi utilitatea acesteia pot fi just apreciate doar de cei care s-au deprins în arta sfântă a discernământului. Iar învăţarea şi stăpânirea acestei arte o primeşte în dar numai cine îşi oferă în schimb întreaga viaţă, după cum vom afla din fragmentul ce urmează.

Nici un lucru care se face după Dumnezeu, cu smerenie, nu este rău. Cu toate acestea sunt deosebiri între lucruri şi îndeletniciri. Tot ce este în afară de trebuinţa neapărată, adică tot ce nu ajută la mântuirea sufletului sau la viaţa trupului, i se face piedică celui ce vrea să se mântuiască. Fiindcă nu mâncărurile, ci lăcomia pântecelui este rea; nu banii, ci împătimirea; nu grăirea, ci grăirea în deşert; nu cele dulci ale lumii, ci neînfrânarea; nu dragostea către ai tăi, ci lenevirea de la cele bine-plăcute lui Dumnezeu, ce se naşte de aci; nu hainele trebuitoare pentru acoperire şi ferire de frig sau de arşiţă, ci cele de prisos şi de mult preţ; nu casele pentru a te apăra cu ai tăi de fiare şi de oamenii răi, ci cele cu două şi cu trei caturi mari şi mult costisitoare; nu a avea un lucru, ci a nu-l avea spre trebuinţă neapărată; nu a avea prieteni, ci a avea pe cei ce nu sunt spre folosul sufletului; nu femeia este un rău, ci desfrânarea; nu bogăţia, ci iubirea de argint; nu vinul, ci beţia; nu mânia firească dată spre osândirea păcatului, ci întrebuinţarea ei împotriva semenilor noştri; nu a stăpâni e rău, ci a fi iubitor de stăpânire; nu slava, ci iubirea de slavă şi slava deşartă care e şi mai rea decât acestea; nu a avea virtute, ci a-ţi închipui că o ai; nu cunoştinţa, ci părerea că ai cunoştinţă şi, ceea ce e mai rău decât aceasta, necunoaşterea neştiinţei tale; nu cunoştinţa adevărată, ci cunoştinţa mincinoasă; nu lumea e rea, ci patimile; nu firea, ci cele contrare firii; nu unirea în cuget, ci unirea pentru a face rău şi nu pentru mântuirea sufletului; nu mădularele trupului, ci reaua lor folosire.

Văzând făpturile, să slăvim prin ele pe Făcătorul

Căci nu ni s-a dat vederea ca să poftim cele ce nu trebuie, ci ca văzând făpturile, să slăvim prin ele pe Făcătorul şi să umblăm bine spre cele de folos sufletului şi trupului nostru; nici urechile spre a auzi bârfirea şi vorbirea netrebnică, ci pentru a auzi cuvântul lui Dumnezeu şi toată vorbirea pe care o auzim de la oameni, de la păsări şi de la celelalte, şi din aceasta să slăvim pe Făcător; nici mirosul spre a ne moleşi sufletul şi a slăbi tăria lui prin mirosuri plăcute, ci pentru a răsufla şi a primi aerul dăruit nouă de Dumnezeu şi a-L slăvi pe El pentru acesta, fără de Care nimeni nu poate trăi trupeşte, nici om, nici dobitoc.

Mă minunez de înţelepciunea Făcătorului de bine, cum lucrurile cele mai trebuincioase pot fi aflate uşor de toţi, ca aerul, focul, apa şi pământul. Dar nu numai acestea, ci şi cele care pot să mântuiască sufletul le-a făcut mai uşor de dobândit decât celelalte lucruri. Iar cele ce-i aduc pieire, mai greu. Astfel, sărăcia mântuieşte mai multe suflete, iar bogăţia se face piedică celor mulţi; şi cea dintâi o poate afla oricine, cealaltă însă nu ne este la îndemână. Pe urmă ocara, smerenia, răbdarea, ascultarea, supunerea, înfrânarea, postul, privegherea, tăierea voii proprii, neputinţa trupească, mulţumirea pentru toate acestea, ispitele, păgubirile, lipsa celor trebuincioase, lipsa celor dulci, golătatea, îndelunga-răbdare, şi, simplu, toate lucrurile care se fac pentru Dumnezeu sunt fără piedică şi nimeni nu se luptă pentru ele, ci mai degrabă le lasă celor ce le aleg să le aibă, fie că vin asupră-le cu voia sau fără voia lor.

Iar cele ce duc spre pieire sunt greu de aflat, ca bogăţia, slava, fala, semeţia, stăpânirea, puterea, neînfrânarea, multa mâncare, somnul mult, împlinirea voii proprii, sănătatea şi tăria trupului, viaţa fără necazuri, câştigurile, împlinirea tuturor poftelor după cele plăcute, hainele şi acoperămintele multe şi de mare preţ şi cele asemenea, pentru care e mare lupta, şi anevoie se află, şi trecător le e folosul, şi mult e necazul, şi puţină bucuria. Fiindcă celor ce le au şi celor ce nu le au, dar poftesc să le aibă, le pricinuiesc tot felul de necazuri, cu toate că nu este nici una rea, ci e rea numai folosirea lor, cum s-a zis.

Căci nu ca să furăm, să răpim şi să ne ridicăm mâinile cu răutate unii asupra altora ni s-au dat mâinile şi picioarele, ci ca să le folosim spre toată lucrarea cea după Dumnezeu: cei mai slabi cu sufletul, spre miluirea săracilor şi ajutorarea celor ce au lipsă, în vederea desăvârşirii; iar cei mai tari cu sufletul şi cu trupul, spre a slăvi prin neavere şi urmarea lui Hristos şi a sfinţilor Lui ucenici pe Dumnezeu şi a se minuna de înţelepciunea Lui cea ascunsă în mădularele noastre; cum mâinile acestea şi micile degete sunt gata spre toată ştiinţa, lucrarea, scrierea şi îndeletnicirea, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Pere Iozefina Update= Pere Josephine de Malines


Asa-mi trebuie daca nu ma documentez! Abia azi mi-a venit ideea sa caut pe Google Images "pears josephine". Perele cumparate de la Cora arata cam ca cele de mai sus (imaginile sunt luate de pe web), dar mai verzi. Si da, sunt pere Iozefina, (adica Josephine de Malines), cum mi-a spus atunci demult vanzatoarea din Piata Matache. Ma bucur ca nu m-a inselat memoria si mirosul, doar eticheta de la hypermarket. Perele Santa Maria arata ca cele de mai jos. Am cumparat si din acelea, sunt f bune, dar nu atat de aromate.

joi, 29 octombrie 2009

Marigolds

Mai devreme sau mai tarziu reusesc sa aflu raspunsuri la orice intrebare existentiala ma macina. Astfel am aflat de ce nu am nici o sansa sa devin milionara (in euro sau dolari, pt ca in lei vechi suntem cam toti milionari): pentru ca am alergie la mirosul de craitze, adica marigolds in engleza. (si nu glumesc, mi se face greata)

Inainte de a va intreba ce are marigoalda cu prefectura lasati-ma sa fac copy/paste pe sfatul de Feng Shui primit in emailul de azi (si sa-l traduc, of course)

Marigolds mean money in Feng Shui, especially if you enjoy them during the month of October! Place a big basket of brilliant marigolds on any spare space in the kitchen, long considered to be THE room of abundance according to this ancient philosophy, and watch as your own bottom line sprouts some positive and productive 'green shoots.' And while you're manifesting your next million, why not double that pleasure and financial fun by placing a mirror under the basket to bring in twice the energies while multiplying the marigold earning power by two, too!

Craitele inseamna bani in Feng Shui, in special daca te bucuri de ele in luna lui octombrie. Puneti un cos mare cu craite stralucitoare in oricare loc liber in bucatarie, care este de multa vreme considerata CAMERA abundentei in concordanta cu aceasta filozofie extrem de veche, si priviti cum rasar "lastari" de abundenta pozitivi si productivi. Si in timp ce te bucuri de binefacerile primului milion, ce-ar fi sa dublezi aceasta placere si distractie financiara plasand o oglinda sub cos ca sa multiplici cu doi energia si puterile craitelor!
Am aflat acum si de ce nu-mi place mirosul, cica aceste plante ar emana un insecticid natural (probabil piretru) fiind f recomandate si in gradinile de zarzavat, printre straturile cu legume (halal ecologista mai sunt daca am alergie la insecticide naturale, oi fi fost insecta intr-o viata anterioara ? :D, normal ca daca se aplica aceste sfaturi horticulo-legumistice se obtin produse numite "organice" in tarile anglo-saxone si "biologice" la noi).
Ei, daca nu-ti plac craitzele bea Viorico aghiazma ca a ta va fi Imparatia Cerului, conform invataturilor din Evanghelie ca mai repede trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in Imparatia Cerului, deci cu cat esti mai sarac, cu atat mai fericit vei fi pe lumea cealalta.
Deocamdata, pe lumea si in viata asta mi-am pus in camera de zi, unde e spatiu (in bucataria mea cu greu poti gasi un loc sa-ti pui cana de cafea, cel mai important sfat Feng Shuie e "declutter" adica sa scap de mai toate ustensilele care mi se pare mie ca-mi fac traiul mai usor dar imi invadeaza fiecare spatiu liber din bucatarie si camara, poate in alta viata) un mare buchet de crizanteme albe si galbene si un ghiveci cu o gramada uriasa de crizanteme grena, pe care le puteti admira in pozele de mai jos.


Ramane sa aflu ce proprietati minunate au crizantemele (considerate cu proprietati magice in multe culturi din Orientul indepartat si Asia, in "Furtuna la Palat" i se ofera unui personaj un ceai de crizanteme pt a se simti mai bine, mai linistit )

A, si poate ar fi o idee sa sfatuim guvernul ca in loc de ajutoare de incalzire sa ofere tuturor locuitorilor mari cosuri cu craite si oglinzi, si daca guvernul nu are bani pt ca nu ii da FMIul poate suntem mituiti electoral in acest fel de catre candidatii la presedintie, pt ca ei au bani, cel putin unul din ei sigur are, cum se poate constata cu ochiul liber admirand bannerele (in Sectorul 6, unde stau si unde primarul e portocaliu, abunda) .



Hokusai One hundred Poems 21-30


Cei Sase Poeti Nemuritori (despre unul dintre ei e vorba in poemul nr 22)
Inainte de a publica alte poeme din cele ilustrate de Hokusai o sa mai fac un copy/paste din textul scris de Visipix (aka Hannes Kellers) si o sa-l traduc (mai multe data viitoare):

Katsushika Hokusai illustrated 89 of the 100 poems.
The very short poems (tanka) were mostly written by noble members (Emperors, princesses) and high functionaries at the Imperial courts between 800 and 1200 AC. 20 poems were written by women.

Katsushika Hokusai a ilustrat 89 din cele 100 poeme.
Poemele f scurte (tanka) au fost scrise mai ales de membrii nobilimii (Imparati,printese) si inalti functionari la Curtea imperiala intre 800 si 1200. 20 de poeme au fost scrise de femei.


The anthology was compiled by Fujiwara no Sadaie, more commonly known as Fujiwara Teika (1162-1241) and published in the year 1235 AC century. The poems are about love, forbidden affairs, young age and old age (related to spring and autumn) and death. The Fujiwara family has always been very important in the history of Japan.

Antologia a fost compilata de Fujiwara no Sadaie, cunoscut mai ales ca Fujiwara Teika (1162-1241) si au fostpublicate in 1235. Poemele sunt despre dragoste, iubiri interzise, tinerete si batranete (cu referire la primavara si toamna) si moarte. Familia Fujiwara a avut totdeauna un rol important in istoria Japoniei (de altfel unele dintre poeme sunt compuse de membrii acestei familii).

Let us be practical. This anthology represents the centre of the culture of Japan. Trying to understand the heart of Japan begins here.

Hai sa fim practici. Aceasta antologie reprezinta centrul culturii japoneze. De aici incepe incercarea de a intelege inima Japoniei.

Let us be impractical. We can be certain that the ancient masters were teaching this:

Hai sa fim nepractici. Putem fi siguri ca vechii maestri ne invatau aceasta:

Treat the smallest poem as if it were a matter of life and death

Trateaza cel mai mic poem ca si cum ar fi o problema de viata si de moarte.

Your life and death

Viata si moartea ta.

Present every poem as if the stability of the macrocosm were depending on the perfect order within this microcosm at your hands

Prezinta fiecare poem ca si cum stabilitatea macrocosmosului ar depinde de ordinea perfecta a acestui microcosmos aflat in mainnile tale.

Every child in Japan knows these poems. They learn them at school while they learn to write. They are 31-syllable poems, like extended haiku. Now they become popular in mobile phones – as rhythms and icons.The Uta Karuta ("poem cards"), the "100-poet cards" with the tanka ("short songs") are a very popular game especially for New Year's Day.

Fiecare copildin Japonia cunoaste aceste poeme (ce rau imi pare ca n-am stiut de ele atunci cand am stat de vorba in SLC cu prietenii japonezi ai copiilor nostri sau cand am laudat-o pe soprana de opera japoneza ca a avut un accent perfect in aria cantata in rusa, as fi putut sa aflu ce parere au ei despre aceste poeme). Le invata la scoala atunci cand invata sa scrie (probabil ca e important si aspectul semnelor care transcriu poemele). Sunt poeme de 31 de silabe,ca un haiku extins (Impricinatul a publicat si el o f frumoasa gravura de Hokusai cu titlul Mizu no kokoro si a invitat comentatorii sa produca si ei haiki-uri, pacat ca a cam abandonat blogul)Acum au devenit populare la telefoanele mobile ca recitari(?) si imagini. Uta Karuta ("carti de joc cu poeme"), "carti dejoc cu 100 de poeti" cu tanka ("cantece scurte") este un joc f popular, in special pt ziua de Anul Nou.

Din pacate despre obiceiurile japoneze de Anul nou n-am aflat nimic in SLC. In schimb prietenii din Taiwan ne-au adus daruri cu ocazia Anului Nou chinezesc: niste zdranganele aurii cu snur rosu care se pun pe usa pt a chema norocul, seminte de dovleac vopsite in rosu, deasemenea pt prosperitate si noroc, si multe dulciuri specifice.

Poem number 21

Sosei Hoshi (Yoshimine no Harutoshi) born nca. 845 was an officer of the palace guards and became a priest

Just because she said,"
In a moment I will come,"
I've awaited her
E'en until the moon of dawn,
In the long month, hath appeared
Poem number 22

Bunya no Yasuhide (Fumiya no Yasuhide) 9th century, member of the Emperors family, one of the six greatest poets

Since 'tis by its breath
Autumn's leaves of grass and trees
Riven are and waste,--
Men may to the mountain wind
Fitly given the name, "The Wild."

Poem number 23
Oe no Chisato 9th century, eventually a tutor of Emperor Seiwa
Gaze I at the moon,
Myriad things arise in thought,
And my thoughts are sad;--
Yet, 'tis not for me alone,
That the autumn time has come
Poem number 24
Kan Ke (Sugawara no Michizane) 844-903, minister
At the present time,
Since no offering I could bring,
See, Mount Tamuke!
Here are brocades of red leaves,
At the pleasure of the god.
Se pare ca rosul frunzelor de artar japonez sunt tot atat de iubite de japonezi pe cat sunt de iubite in Canada frunzele artarilor toamna (in fata feresttrei din SLC erau doi artari, canadieni, of course, si cand au inceput sa se inroseasca in toamna erau atat de frumosi ca ma durea inima la gandul ca aceasta frumusete e atat de pieritoare)
Poem number 25
Sanjo Udaijin (Fujiwara no Sadakata) 873-932, minister
If thy name be true,
Trailing vine of "Meeting Hill,"
Is there not some way
Whereby, without ken of men,
I can draw thee to my side?
De admirat minutiozitatea cu care au fost desenate personajele. HK a remarcat asta la poemul nr 22

Poem number 26
Teishin Ko (Fujiwara no Tadahira) 880-949, prime minister
If the maple leaves
On the ridge of Ogura
Have the gift of mind,
They will longingly await
One more august pilgrimage.

Poem number 27
Chunagon Kanesuke (Fujiwara no Kanesuke) 877-933, important politician
Over Mika's plain,
Gushing forth and flowing free,
Is Izumi's stream.
I know not if we have met:
Why, then, do I long for her?

Poem number 28
Minamoto no Muneyuki Ason died 939, grandson of Emperor Koko
Winter loneliness
In a mountain hamlet grows
Only deeper, when
Guests are gone, and leaves and grass
Withered are;--so runs my thought.
Poem number 30
Mibu no Tadamine 867-965, famous writer
Like the morning moon,
Cold, unpitying was my love.
Since that parting hour,
Nothing I dislike so much
As the breaking light of day.

miercuri, 28 octombrie 2009

Gura Pacatosului

Azi l-am auzit pe Gelu Vishan, un f vocal pedelist, vajnic aparator al presupusei penale madam Ridzi & familia (presupusa pt ca pana cand, vorba impuscatei, nu vedem dovada este nevinovata, chiar daca a fost prinsa "cu rata-n gura", pt ca "Furtuna la Palat" tocmai ne-a aratat cum poate sa cada un om perfect nevinovat in plasa intrigilor tesute de oameni f inteligenti, dar rauvoitori) exprimand ceea ce gandesc cred toti portocalii, indiferent daca sunt sau nu membri de partid.

Anume se discuta despre protestele mai mult decat iritate ale crescatorilor de animale (care pareau extrem de dornici sa iasa din tarcul in care au fost inchisi de fortele de ordine in Piata Constitutiei, probabil pt ca se doreste de sefii acestor forte, dupa modelul "e ceatza in piata" sa se induca privitorilor TV din toata tara ideeea ca ei protesteaza violent impotriva Parlamentului (or mai fi multi oameni dispusi sa inghita asemenea manipulari?) si pedelistul in cestiune a gasit explicatia cea mai potrivita logicii portocalii: "De vina sunt Mircea Geoana si Crin Antonescu ca vor sa candideze la Presedintie"

Aha! Deci nimeni in afara de Marele Carmaci nu are voie sa candideze pt Presedinte (nu i-a numit si pe ceilalti candidati la fotoliul mult dorit pt ca sumele cheltuite cu ei sunt, probabil, neglijabile, in schimb cei doi care ameninta suprematia "partidului cu cel mai mare numar de parlamentari" ar salva agricultura daca s-ar retrage din cursa).

Am citit intr-un blog portocaliu (pt comentatorii infocati aflati la unison cu proprietarul blogului toti cei care nu sunt de acord cu ei sunt, citez "kknii", nu mai vorbesc ce limbaj de mahala sau de usa cortului folosesc unii dintre ei, desi par a se fi coborat deja din copacul din padure) ca guvernul propus de "Croitorasul cel Viteaz"e o dovada a inteligentei deosebite a mandrului lor conducator, ca l-a ales special asa ca sa nu treaca de parlament. Asta da gandire constructiva, benefica pt tara!

In sfarsit azi am aflat ce vrea PDLul de la mine cand imi da telefon (dela nr 021 746 03 19). Am avut rabdare sa ascult si am fost intrebata daca sunt de acord cu intrebarea din Referendum (un fel de sondaj, dupa parerea mea total irelevant, dar daca s-ar limita doar la sondaje si ar renunta la Referendum, poate o parte din banii cheltutiti ar ajunge si in buzunarele crescatorilor de animale, pt ca se pare ca aceasta initiativa electorala a marinelului e inutila) .

I-am raspus duduii (si apreciez ca a dat dovada de multa rabdare si bunacuviinta, ascultandu-mi parerile pana la capat, desi ar fi putut inchide imediat dupa NU-ul categoric de la inceput). ca sunt de acord cu reducerea nr de parlamentari dar doresc un parlament bicameral in care fiecare camera sa aiba atributii bine definite.

Si am mai rugat-o sa ii transmita D-lui Presedinte (desi ma indoiesc ca o va face vreodata, probabil nu poate accede la acel nivel) ca in USA sunt tot atatea parlamente cate state numara tara si deci numarul de parlamentari trebuie inmultit cu numarul statelor. Aici trebuie sa spun ca am simplificat intrucatva pt ca fiecare stat are atatia deputati si senatori cat rezulta din Census (recensamant) care se aduce periodic la zi (astfel in Utah sunt controverse daca multii lor misionari trebuie sau nu sa fie inclusi in census).

Nu i-am spus deasemenea duduii ca parlamentul fiecarui stat din USA voteaza legile pe care le crede de cuviinta, legile federale prevaland. Asa se face ca unele drepturi (in afara celor fundamentale) cum ar fi condamnarea la moarte, casatoria intre gay, predarea conceptiei creationiste in scoli sau folosirea exclusiva a limbii engleze in administratie, sunt la latitudinea fiecarui stat.

Hokusai One hundred Poems 11-20

Asa cum am spus si in primul si vastul articol dedicat lui Hokusai, nu toate cele 100 de poeme au fost ilustrate de artist iar ilustratia nu respecta totdeauna spiritul si semnificatia poemului. In Visipix Hannes Kellers face niste comentarii f interesante, care ajuta mult la intelegerea atat a poemelor, cat si a ilustratiilor lui Hokusai, dar nu am puterea sa le traduc aici. Cunoscatorii de engleza cred ca ar simti aceeasi implinire ca si mine citindu-le.


Poem number 11
Sangi Takamura (Ono no Takamura) 802-852, counselor to the Emperor

O'er the wide, wide sea,
Towards its many distant isles,
Rowing I set forth.
This, to all the world proclaim,
O ye boats of fisher-folk!

Poem number 12
Sojo Henjo (Yoshimine no Munesada) 816-890, cousin of Emperor Nimmyo

O ye Winds of Heaven!
In the paths among the clouds
Blow, and close the ways,
That we may these virgin forms
Yet a little while detain.

Poem number 13
Yozei In 868-949, Emperor

From Tsukuba's peak,
Falling waters have become
Mina's still, full flow:
So my love has grown to be;
Like the river's quiet deeps.

Poem number 14
Kawara no Sadaijin (Minamoto no Toru) 822-895, son of Emperor Saga

Michinoku print
Of Shinobu's tangled leaves!
For whose sake have I,
Like confused, begun to be?
Only yours! I can not change!

Poem number 17
Ariwara no Narihira Ason 825-880, famous as a poet and a lover, probably exiled because of an affair with the Empress

I have never heard
That, e'en when the gods held sway
In the ancient days,
E'er was water bound with red
Such as here in Tatta's stream

Aici am sa spun totusi ca in comentariul sau HK aminteste o anecdota despre Hokusai. Se spune ca Shogunul dorea ca artistul sa-i picteze ceva. KH a venit cu un sul alb, vopsea rosie si albastra si un pui viu. Intai a pictat un rau albastru pe sul. Apoi a vopsit picoarele puiului cu rosu si l-a pus sa alerge pe sul. "Uite, astea sunt frunze de artar pe rau" a zis el (frunzele de artar japonez sunt mai ascutite decat cele europene sau canadiene, in Gradina Botanica din Bucuresti sunt cativa artari japonezi f frumosi, care au frunzele mereu rosii)

Poem number 18
Fujiwara no Toshiyuki Ason 880-907, prominent member of the Imperial Guard

Lo! the gathered waves
On the shore of Sumi's bay!
E'en in gathered night,
When in dreams I go to thee,
I must shun the eyes of men.

Poem number 19
Lady Ise 870-935, influental daughter of a province governor

Even for a space
Short as joint of tiny reed
From Naniwa's marsh,
We must never meet again
In this life? This, do you ask?

Poem number 20 Motoyoshi Shinno 890-943, eldest son of Emperor Yozei (poet 13)

Now, in dire distress,
It is all the same to me!
So, then, let us meet
Even though it costs my life
In the Bay of Naniwa.

Ce verde era valea mea Bombardamentul aliat

Despre acest episod din viata mea nu am amintiri directe si e lesne de inteles de ce: aveam doar 10 zile pe 4 aprilie 1944, cand Bucurestiul a fost tinta atacului aerian aliat.

Tot ce s-a intamplat atunci si-a reamintit mama mea de curand (deh, de la o anumita varsta iti amintesti mai degraba ce s-a petrecut cu mai bine de 65 de ani in urma decat ce s-a intamplat acum o ora).

Tatal meu era inca militar, in concediu medical in urma unei boli contractate in timpul razboiului (ca vaduva de veteran de razboi, si inca decorat pe frontul de est, mama mea primeste pensie, tatal meu a avut niste avantaje un timp de pe urma faptului ca era invalid de razboi avand dreptul de a avea un debit de tutun, dupa aceea a trebuit sa-si caute serviciu, familia se marise si nu ne mai ajungeau banii, Tatitzu renuntase sa-i mai astepte pe americani, la un moment dat a dorit sa i se recunoasca statutul de invalid de razboi---a trait 42 de ani cu un singur plaman functional--dar cei de la Institutul de Recuperarea si Expertiza Capacitatii de munca au fost de parere ca daca nu a crapat pana atunci nu merita sa primeasca si pensie de invalid--deh, saracea statul socialist daca se intampla una ca asta), mama mea abia iesise cu mine din maternitate.

Nu stiu exact din ce motive, mama mea nu m-a lamurit, probabil ca nu-si mai permiteau sa plateasca chirie in Bucuresti, se hotarasera sa plece la bunicii mei. Tatal meu obtinuse aprobarea sa foloseasca un camion al armatei pentru transportarea bagajelor. Casa in care locuiau era undeva pe langa podul Basarab, deci nu departe de Gara de Nord, tinta bombardamentului aliat.

Cand au inceput sa cada bombele camionul era deja incarcat, gata de plecare. Mamitza era cu mine in casa, soferul pe langa masina, Tatitzu lafel, Mama-mare era si ea pe acolo, plus un fin. Deodata s-a aauzit o bubuitura f puternica in spatele casei si din tavan a inceput sa curga moloz, acoperind fata subsemnatei.

Mamitza a iesit urland in curte "A murit fata!". Tatitzu nu s-a pierdut cu firea, mi-a scuturat molozul de pe fata si eu am stranutat. Atunci si-a linistit nevasta disperata: "Taci ca nu a murit, ca a stranutat" Mama-mare, care mai avea patru fete acasa, mai mici decat Mamitza, isi frangea mainile : "Ce-am cautat eu sa mor pe aici, sa-mi ramana fetele fara mama" (Mama-mare a trait pana la 91 de ani si poate ar fi atins suta daca nu murea cu trei luni inainte cea mai mica dintre fetele ei)

Soferul a luat cu mana o schija de langa camion si s-a fript, era fierbinte. A spus "Noroc ca nu a taiat cauciucul, ca nu mai puteam pleca". Au pornit spre iesirea dinspre est a orasului dar pana la casa bunicilor au mers pe campuri, de teama avioanelor care ar fi putut sa-i atace, vaznd un camion militar incarcat pe sosea. Au ajuns cu bine la bunici mei, unde au locuit fie cu ei, fie stand cu chirie in alta parte (desi destul de mare, casa bunicilor nu era suficient de incapatoare pentru doua familii, a bunicilor destul de numeroasa).

Nu se punea problema sa mergem in satul de bastina al tatalui meu, el era deja orfan atunci cand s-a casatorit (poate de aceea Mamitza nu a fost in stare sa inteleaga niciodata cum de nu se inteleg nurorile cu soacrele), bunicii mei au fost mult timp ca si parintii lui, desi Tata-mare s-a prapadit si el relativ tanar, la 59 de ani (sa nu radeti voi, cei cu adevarat tineri, asteptati sa mai avansati in varsta).

Cand am implinit doi ani, dupa un proces cu unul din mostenitorii strabunicului, care nu voia sa vanda partea lui, parintii mei au cumparat casa strabunicului. Casa avea o incapere destinata carciumei, iar in fata ei era un sopron. Pe grinzile sopronului strabunicul scrisese cu creta diverse insemnari, mai ales despre fenomene meteorologice deosebite, un fel de almanah.

Dupa un timp sopronul (de pe acoperisul caruia ne dadeam cu sania in iarna lui 1954, cand nametii erau literalmente cat casa-- m-a distrat o reporterita de la Realitatea, parca, ce relata f alarmata despre nametii de 35 de cm de zapada cazuta in octombrie anul acesta prin Ardeal) a fost daramat, acum nici casa strabunicului nu mai e, a fost inlocuita cu alta moderna, unde n-am reusit niciodata sa ma simt "acasa".

Parintii povesteau amuzati ca atunci cand ne-am mutat in casa le spuneam tuturor "Ne-am mutat si noi la casa voastra", probabil auzisem bunicii spunand "Bine ca v-ati mutat si voi la casa voastra". Isi mai aminteau parintii ca m-au cautat intr-o zi disperati peste tot, pana si in fantana care avea ghizdurile cam prea joase (mai cazuse cineva in ea, un barbat beat, dar a fost salvat), vedeau de spaima ceva rosu si credeau ca e rochita mea.

M-au gasit intr-un tarziu in "camera din fund", o camera mai izolata de restul casei, unde nu se asteptau sa fiu pt ca nu intrasem, se pare, nicodata acolo, privindu-ma extaziata in oglinda si spunand "Nu-i asa ca sunt frumusica?" Nu se stie exact pe care din fetele Mamei-mari o maimutaream atunci. M-au certat ca nu am raspuns cand m-au strigat. Nu si-au dat seama ca deja aveam probleme, desi nu f mari, cu auzul.

Ma visez adesea in acea casa veche dar f interesanta. Mamitza s-a bucurat ca nu mai trebuie sa alerge cu ligheanele prin casa cand ploua ca sa culeaga apa ce patrundea prin acoperis iar eu m-am bucurat ca nu mai exista geamlacul cu infamele geamuri nenumarate pe care le stergeam mai ales eu. Am facut o adevarata fobie la ideea de spalat si sters geamuri.

Eram gata sa inchei cand mi-am amintit ca despre bombardamentul aliat citisem in Radu Tudoran (mare inventie Wikipedia asta, habar n-am avut ca RT se numea Nicolae Bogza si era fratele lui Geo Bogza) intr-unul din cele mai bune romane ale sale (si poate din literatura interbelica), "Fiul Risipitor" (colega care mi l-a imprumutat spunea ca ea il citise intr-o editie mai veche si ca sigur acum fusese cenzurat, pt ca era mult redus ca dimensiuni) cand eroul, Secatura, isi ia ramas bun pe peronul Garii de Nord exact in momentul atacului, ca si in ciudata "Strada Mantuleasa" (ciudata din cauza obsesiei exprimate magistral in povestirile cu fantome, cea mai cunoscuta e "La tiganci") a lui Eliade.

luni, 26 octombrie 2009

Katsushika Hokusai One Hundred Poems 1-10

Multumita dragei de Belle si minunatului balet "Riturile primaverii", creatie a lui Stravinsky, interpretat magistral de Nijinski in 1913 folosind decoruri si costume de Nicholas Roerich si recreat de The Joffrey Ballet am ajuns la blogul lui Gabi unde, admirand un pictor sovietic despre care nici nu stiam ca exista, Konstantin Yuon, am gasit apoi cu incantare un articol dedicat lui Hokusai,pe care il recomand cu caldura.

Hokusai nu e un nume strain pt mine, arta sa a influientat destul de mult arta moderna din secolele 19 si 20. A fost un artist prolific (a si avut o viata lunga: 1760-1849) peste 16000 de opere, majoritatea gravuri pe lemn. Impresioneaza prin minutiozitatea cu care trateaza subiectele, culorile vii (atunci cand le foloseste), costumatia specifica japoneza (are si niste naturi moarte remarcabile) si chiar, uneori, prin simtul umorului. A creat mai multe serii de desene si picturi, cele mai cunoscute fiinde cele 36 de reprezentari ale Muntelui Fuji (Marele Val e extrem de popular, il reproduce si Gabi), dar sunt interesante si cascadele, ca si ilustratiile celor 100 (de fapt el a ilustrat 89) de poeme. Interesant este ca aceste ilustratii nu tin totdeauna seama de sensul poemului, ba chiar uneori intra in contradictie cu el.

Cand mergeam prin expozitii si muzee imi amintesc ca la Muzeul de Arta de la Palatul Regal erau si creatii ale lui Hokusai. Inainte de a copia primele 10 poeme in traducere engleza (nu ma incumet sa le traduc in romana, mi-e teama sa nu ma indepartez prea mult de varianta originala japoneza) am sa transcriu, pt ca m-au amuzat, numele pe care le-a folosit Hokusai dealungul timpului, asa cum apar ele pe artelino.com, unde se afla un amplu si interesant articol dedicat lui Hokusai, (dar recomand si articolul lui Andreas, mai ales pt comentariile la ilustrate ):

1779: Shunro
1781-1782: Zewaisai
1785-1794: Gumbatei
1795-1798: Sori
1797-1798: Hokusai Sori
1798-1819: Hokusai
1798-1811: Kako
1799: Fasenkyo Hokusai
1799: Tatsumasa Shinsei
1803: Senkozan
1805-1809: Kintaisha
1800-1808: Gakyojin
1805: Kyukyushin
1805-1806 and 1834-1849: Gakyo-rojin
1807-1824: Katsushika
1811-1820: Taito
1812: Kyorian Bainen
1812-1815: Raishin
1814: Tengudo Nettetsu
1820-1834: Iitsu
1821-1833: Zen saki no Hokusai Iitsu
1822: Fesenkyo Iitsu
1831-1849: Manji
1834: Tsuchimochi Nisaburo
1834-1846: Hyakusho Hachemon
1847-1849: Fujiwara Iitsu
Lista alcatuita de Dieter Wanczura (May 2001, updated April 2009)


Tot cu rol de amuzament, pt ca maestrul micutei eroine Song Yeon in ale picturii, Lee Cheon, din "Furtuna la Palat" se indeletnicea si cu picturi mai putin ascetice, ca sa ma exprim delicat, am gasit pe net niste reproduceri Shunga (arta erotica japoneza) atribuite lui Hokusai. Am insa dubii ca toate reproducerile atribuite lui ii apartin, pt ca nu au un stil unitar.

Si pt ca am pomenit de acest al doilea serial sud-coreean am sa fac observatia ca exista mare diferenta intre DJG si "Furtuna..." in sensul ca in timp ce DJG a cucerit, cum e normal, inimile multor tinere si chiar mai putin tinere (doar telenovelele au fost create in special pt partea feminina a planetei, cea masculina agreind serialele mai dure, de actiune) se pare ca "Furtuna...", in ciuda neverosimilei povesti de prietenie si apoi dragoste se adreseaza mai ales masculilor, eroul ales fiind stiut pt f agitata sa domnie.

Poemele le-am copiat dupa un site care are f multe reproduceri de Hokusai, visipix, multe din ele fiind sortate pe teme. Am observat ca exista un soi Wiki Pictura ale carei situri se cheama The Complete Works, si care invita pe cei doritori sa incarce reproduceri care apoi capata un adaos "courtesy of.......numele pictorului.org Si Hokusai are un asemenea site dedicat. Din pacate uneori aceeasi reproducere se incarca de mai multe ori cu denumiri diferite.

The poems are very short, very polite, very Japanese – that means expressing things indirectly and using words which, when spoken, had 2,3 … 5 different meanings.

Poemele sunt f scurte, f politicoase, f japoneze--asta inseamna ca lucrurile sunt exprimate indirect folosind cuvinte cu mai multe intelesuri in limba vorbita.

Misunderstandings were honest fun under thoses circumstances.
Se produceau neintelegeri (incurcaturi) adesea amuzante.

Emperors, pricesses, ministers, noblemen – all had to prove that they have poetic hearts.

Imparati, printese, ministri, nobili--toti trebuiau sa dovedeasca faptul ca poezia lor venea din inima.

Not all were intelligent, not all had a heart, let alone a poetic one.
Nu toti erau inteligenti, nu toti aveau inima (buna) ca sa nu mai vorbim de talent poetic.

There was a lot of deception.

Era multa prefacatorie.

All knew the "Jargon" and how to pick words from the "lyric box of the 500 most emotional keywords".

Toti stiau "Jargonul" si cum sa culeaga cuvinte din "cutia lirica a celor 500 de cuvinte-cheie pline de emotie"


Poem number 1
By Tenchi Tenno (628-681), Emperor

Coarse the rush-mat roof
Sheltering the harvest-hut
Of the autumn rice-field;--
And my sleeves are growing wet
With the moisture dripping through

Poem number 2
By Lady Jito Tenno, Empress reign 690-698

Spring, it seems, has passed,
And the summer come again;
For the silk-white robes,
So 'tis said, are spread to dry
On the "Mount of Heaven's Perfume."

Poem number 3
By Kakinomoto no Hitomaro 660-739, together with poet 4 worshipped as a Shinto God

Ah! the foot-drawn trail
Of the mountain-pheasant's tail
Drooped like down-curved branch!--
Through this long, long-dragging night
Must I keep my couch alone?

Poem number 4
Yamabe no Akahito, active 724-736, together with poet 3 worshipped as a Shinto God

When to Tago's coast
I the way have gone, and see
Perfect whiteness laid
On Mount Fuji's lofty peak
By the drift of falling snow.

Poem number 5
Sarumaru Dayu, poet active 708-715

In the mountain depths,
Treading through the crimson leaves,
Cries the wandering stag.
When I hear the lonely cry,
Sad,--how sad--the autumn is!

Poem number 6
Chunagon Yakamochi (Otomo no Yakamochi) 718-785, general of the Eastern Army, compiled the first great anthology of poems

If the "Magpie Bridge"
Bridge by flight of magpies spanned,--
White with frost I see:--
With a deep-laid frost made white:--
Late, I know, has grown the night

Poem number 7
Abe no Nakamaro 710-790, poet and envoyee of the Emperor

When I look abroad
O'er the wide-stretched "Plain of Heaven,"
Is the moon the same
That on Mount Mikasa rose,
In the land of Kasuga?

Poem number 8
Kisen Hoshi, 9th century. Priest, eventually he was the former Emperor Seiwa

Lowly hut is mine
South-east from the capital:--
Thus I choose to dwell;--
And the world in which I live
Men have named a "Mount of Gloom."

Poem number 9
Lady Ono no Komachi 834-880, famous poet

Color of the flower
Has already passed away
While on trivial things
Vainly I have set my gaze,
In my journey through the world.

Poem number 10
Semimaru 10th century, son of Emperor Uda

Truly, this is where
Travelers who go or come
Over parting ways,--
Friends or strangers, all must meet;
'Tis the gate of "Meeting Hill."

About Shinto Gods:
Legendary persons especially from the concervative imperialist wing get into the list of Shinto Gods. The Western word would be “Saints”. While Christian saints have the the function of a conventient lobby close to the ears of God, the Shinto Gods represent exemplary moral standards, especially the Samurai warrior honors. Examples: 4 of the poets. The Kamikaze pilots of the Second World War because they symbolise that the imperial Japanese nation is more important than the individual life.

Despre Zeii Shinto:
Pe lista Zeilor Shinto apar in special persoane legendare din aripa conservativa Imperiala. In Occident s-ar numi "Sfinti". Dar in timp ce Sfintii Crestini au rolul de a interveni pe langa Dumnezeu ZS reprezinta standarde morale exemplare, in special Samuraii -razboinici de onoare. Ex: 4 dintre poeti. Si pilotii kamikaze din WWII erau considerati ZS pt ca simbolizau ca natiunea Japoneza e mai importanta decat viata individului.

Adevarata Sanda Marin


Prima carte de bucate din viata mea e cartea de bucate a Sandei Marin, editia prefatata de Pastorel Teodoreanu. Tatal meu i-a daruit-o sotiei si a fost salvata din bombardamentul aliat, fiind carte de capatai pt mama mea. Cand am ajuns gospodina la casa mea i-am cerut-o, dar (acum inteleg de ce) m-a refuzat. Intre timp o colega (RIP), acum aflata pe plaiuri mai verzi si mai linistite mi-a daruit exemplarul ei, cu dedicatie.


Cartea a fosr republicata de multe ori asa ca am avut ocazia sa o cumpar si sa o daruiesc fetelor mele. Pt ca vremurile s-au schimbat nu stiu exact cat de mult le-a folosit. Am remarcat insa ca editiile contemporane difereau destulde mult de cea pe care o avea mamita. De ex exista o plansa ce continea calendarul produselor ce se pot cumpara din piata. Cum tendinta comunista era de a desfiinta piata libera, de a descuraja taranii sa-si aduca surplusul de legume la oras, aceasta plansa a disparut, ca si cele care aratau cum se transeaza carnea de porc sau vita, precum si denumirile diferitelor parti ale carcasei.

Multe sfaturi practice (de ex ca sarea intareste ficatul daca se pune inainte de prajire, dar nu de acolo am aflat ca ciupercile, in special pleurotus, nu se fierb niciodata mai mult de 20 de minute pt ca se intaresc si devin cauciucoase, ci de la ocolega de "reciclare") mi s-au intiparit pt totdeauna in memorie.

Acum am nenumarate carti si carticele de bucate, de la noi si din alte parti ale lumii (prietena din Taiwan, de ex, mi-a daruit o carte de bucatarie asiatica, si doar lipsa ingredientelor m-a facut sa o pastrez mai mult ca amintire) dar Sanda Marin isi pastreaza locul de cinste.

M-am hotarat sa scriu despre asta pt ca ziarul Lumina a publicat un articol dedicat acestei doamne (multa vreme a circulat legenda ca ar fi barbat) si am constatat ca am cam uitat ce continea. Pt ca initial blogul s-a vrut un fel de aide-memoire am sa copiez mai jos articolul.


Sanda Marin, un nume de referinţă în gastronomia românească


Raluca BRODNER


Joi, 08 Octombrie 2009


De şapte decenii, are un loc aparte în biblioteca de bucătărie a gospodinelor din întreaga ţară. Generaţii de bunici, mame şi tinere femei i-au dezlegat secretele culinare şi au delectat, fiecare după priceperea sa, cele mai rafinate gusturi ale membrilor familiei, prietenilor sau oaspeţilor poftiţi la masă. Chiar şi astăzi, la târgurile de carte sau în librării, cartea de bucate a Sandei Marin atrage atenţia doamnelor, însoţite de propriile fiice, nurori sau nepoate. Ca într-un soi de iniţiere în arta gastronomică, cele mai în vârstă le oferă ucenicelor cartea cu pricina şi odată cu ea urările unui început bun în viaţă.

O doamnă veritabilă, autoarea unei cărţi de bucate

„O cunosc pe Sanda de când am deschis ochii, pentru că era prietenă foarte bună cu părinţii mei. Mama mea a fost colegă în şcoala generală cu dânsa şi prietenia a continuat până în anul 1961, când a murit, la nici 60 de ani“, astfel îşi începe evocarea Irina Mihaela Patrulius despre autoarea cărţii de bucate mult preţuită.

Născută într-o familie de intelectuali ieşeni, tatăl ei, profesorul Ion Simionescu, a fost naturalist, paleontolog şi geograf. În 1944, chiar în anul morţii sale, acesta a fost numit preşedinte al Academiei Române.

Născută Cecilia Maria Simionescu, în urma mariajului cu doctorul chimist Mihai Zapan, devine Cecilia Maria Zapan. Acesta era numele adevărat al autoarei, Sanda Marin fiind pseudonimul ales de ea la întâmplare.

„Nu a vrut să-i apară numele adevărat, pentru că nu a ştiut cum o să fie primită de public cartea pe care a scris-o într-o joacă. Astfel şi-a ales un pseudonim oarecare, neştiind dacă va avea succes sau nu“, continuă prietena Patrulius.

Spre uimirea autoarei, cartea s-a vândut foarte bine. Acest succes i-a adus o mare bucurie acestei femei care nu a avut niciodată o slujbă, dar care era foarte instruită. Cecilia Maria Zapan, cunoscută de marele public ca Sanda Marin, stăpânea la perfecţie germana, franceza şi engleza, a studiat pianul la Paris şi apoi în ţară cu renumita Florica Muzicescu, profesoara lui Dinu Lipatti şi a lui Dan Grigore. Mai mult, a avut prilejul să asiste la discuţiile celor mai luminaţi oameni ai vremii, care erau invitaţi constanţi în casa familiei sale.

Irina Patrulius îşi aminteşte de momentele petrecute în familia Zapan, la ferma de lângă Pipera, unde Sanda Marin îşi răsfăţa invitaţii cu produse proaspete, gătite după propriile reţete: „Aveau o mică fermă lângă Bucureşti, unde cultivau tot ce era necesar pentru nevoile familiei. Îngrijeau chiar şi o vacă, pe Steluţa. Ori de câte ori mergeam la ei, eram trataţi cu mămăliguţă cu brânză şi smântână. O parte din reţete, mai ales cele ardeleneşti, provin şi de la tatăl meu, de meserie inginer de căi ferate, dar care, în timpul liber, gătea cu mare plăcere“.

„Sandamarinul“ de ieri şi de azi

Oana Bârnă, redactor cărţi de bucate, care de mulţi ani îngrijeşte fiecare ediţie a acestui volum, semnat Sanda Marin, într-o discuţie despre gastronomie, în cadrul unui eveniment organizat la Muzeul Satului, remarca: „Am văzut toate ediţiile care s-au publicat din Sanda Marin până acum. Au fost 12 ediţii la «Editura Cartea Românească» şi 7 ediţii la «Editura Tehnică», după anii ’50. Din aceste ediţii le-am ales pe cele care mi s-au părut mai interesante, le-am coroborat în aşa fel încât, în clipa de faţă, există peste 1.500 de reţete. Tot uitându-mă la aceste ediţii, am văzut ce se întâmplase cu Sanda Marin de-a lungul timpului. Înainte de toate ediţiile din 45, se spunea: «Iei o găină grasă, o jumuleşti de pene…»; în ediţiile de după 45 aceeaşi reţetă, cu acelaşi titlu, începea «Iei jumătate de pui…». De vină era penuria de alimente din comunism, ascetismul de atunci. Toate reţetele Sandei Marin fuseseră reduse în cantităţi, dar nu numai atât. O mulţime de preparate care sunau foarte frumos, exotic la ora aia, fuseseră ori suprimate ori cu numele schimbate, pentru că erau prea cosmopolite. De pildă, sosul olandez devenise sos de unt, sosul franţuzesc era sos de făină cu unt, tortul Napoleon devenise tort marmorat. În decursul vremii, se vede oglindit în Sanda Marin ce s-a întâmplat, din punct de vedere istoric, în societatea românească.“

Cartea Sandei Marin a rezistat vremurilor. Astăzi, ea se vinde mai bine ca niciodată, ceea ce înseamnă că este o carte foarte preţuită, chiar şi de cei mai de seamă reprezentanţi ai intelectualilor din zilele noastre, precum Andrei Pleşu: „Am crescut sub semnul cărţii Sandei Marin. În copilărie, credeam că e un singur cuvânt, «sandamarinul», care denumeşte o ustensilă cu care poţi găti orice. Mai târziu, când am aflat că este vorba despre o carte scrisă de o doamnă, am răsfoit-o cu voluptate şi trebuie să recunosc cinstit că mi-a stârnit apetitul pentru problema feminismului...“

Sfaturi şi lămuriri

Orice mâncare cu sos este mai gustoasă dacă se ţine o jumătate de oră la cuptor înainte de a fi servită la masă.

Pentru a nu se întări, ficatul nu trebuie sărat înainte de a fi fript.

Pentru a înlesni frăgezirea unei cărni tari, fie de vită, fie de pasăre, se poate adăuga, la fiert sau la prăjit, puţin bicarbonat, în proporţie de o linguriţă la 5 l lichid, sau în sosul din cratiţă, la 1 kg de carne.

Înainte de a frige peşte, carne sau zarzavat, acestea trebuie bine zvântate cu o cârpă. Numai astfel se vor rumeni frumos.

Supele, sosurile, zarzavaturile capătă un gust mai fin dacă li se adaugă puţin unt proaspăt, după ce au fost luate de pe foc.

Untul se păstrează mai multă vreme proaspăt dacă se ţine în apă fiartă cu puţină sare, bine răcită.

Untul puţin iute sau care are vreun iz recapătă gustul bun dacă se spală în apă cu puţin bicarbonat. De exemplu, pentru 1/2 kg unt se pune într-un castron 1/2 l de apă şi o linguriţă rasă de bicarbonat. Se amestecă bine untul cu o lingură de lemn curată, se limpezeşte apoi în două, trei ape reci.

Înainte de a fi bătută, frişca se ţine două ore la gheaţă. Se bate pe gheaţă până se face spumă, dar nu mai mult, pentru a nu se face unt. Zahărul se pune numai la urmă, când este aproape bătută, în proporţie de o lingură la 1/4 kg de frişcă.

Frişca bătută cu zahăr, întrebuinţată la torturi şi la prăjituri, trebuie bine scursă înainte de a fi folosită, deoarece zerul pe care îl lasă strică atât gustul, cât şi forma prăjiturii.

Într-un borcan bine închis se pune zahăr pisat şi un baton de vanilie. Pe măsură ce se întrebuinţează, se adaugă alt zahăr în loc. Când vanilia nu mai dă parfum, se înlocuieşte cu alta proaspătă.

Dulceaţa nu se zahariseşte dacă se şterge marginea tingirii, în timpul fiertului, cu o cârpă curată, muiată în apă rece.

Nucile întrebuinţate la torturi şi prăjituri capătă un gust plăcut de alune când sunt prăjite puţin în cuptor, înainte de a fi folosite.

Magiunul, marmelada, peltelele se pun calde în borcane. Când acestea sunt de sticlă, se înfăşoară cu o cârpă udă ca să nu plesnească.

Pentru a obţine apă limpede de var, se stinge într-un vas curat 1/4 kg de var cu 2-3 l de apă. După ce varul a fiert, se lasă să se răcorească. Varul gros se depune la fund, iar în apa limpede de deasupra se ţin fructele pentru dulceaţă. Bicarbonatul poate să înlocuiască cu succes apa de var; la 2 l de apă se pune o lingură rasă de bicarbonat. (extrase din „Carte de bucate“, ediţie integrală, Sanda Marin, Editura Humanitas)

sâmbătă, 24 octombrie 2009

Magarpattacity Pride of Pune

India este la ora actuala una din marile puteri economice ale lumii. Contrastele care apar intre diverse paturi sociale se datoreaza nu numai impartirii rigide in caste, mostenita de secole, ci si faptului ca a cunoscut o crestere demografica atat de exploziva in ultima suta de ani incat se pare ca a depasit miliardul de locuitori. S-a incercat un control al populatiei prin vaso-tomie gratuita dar conditiile precare de igiena si saracia care duceau la infectarea si chiar decesul voluntarilor au facut sa se renunte la acesta.

Fiind o tara atat de intinsa (nu degeaba e denumita subcontinent) si cu traditii spirituale diverse, in special in directia celor cu tendinte comunitariste, cum ar fi cele din ashramuri, in aceasta tara si-au gasit adapost tot felul de experimente sociologice. Am vorbit despre ele in cateva articole, cele mai recente fiind despre Auroville. In New York Times am citit un articol despre Hamilton Court, un turn de 25 de etaje aflat in Gurgaon si care adaposteste o enclava in care locuitorii, indieni din clasa mijlocie, au un mod de viata calitativ superior celorlati locuitori ai orasului.Am scris deja despre asta aici.


Acest articol mi-a fost inspirat, la fel ca primul despre Auroville, de un documentar transmis de TVR1. E vorba despre "La drum prin India", un serial al carui autor este actorul englez de origina indiana Sanjeev Bhaskar, care a intreprins o calatorie pentru a-si vizita rudele ramase in tara de origine a parintilor lui, scriind si o carte.

Cu totul episodic, plecand din Mumbai (ani de zile am stiut doar numele sau anglicizat, Bombay) a trecut si prin ceea ce se doreste a fi un oras al viitorului, Magarpatta. Pe langa dorinta de a crea conditii optime, cat mai ecologice, de munca si viata pt locuitorii sai, care fac parte din clasa de mijloc a Indiei, cu ocupatii in domeniul IT, Magarpatta e o dovada a viziunii pe care a avut-o conducatorul clanului Magar, un fermier.

El a realizat ca pamantul pe care il prelucrau membrii clanului nu va rezista mult la presiunile expansioniste ale orasului vecin, Pune, si a convins pe ceilalti mebri ai clanului sa faca un fel de cooperativa care sa puna pamantul la dispozitia celor doritori de a crea acest oras special. Orasul este deosebit de Auroville prin faptul ca se insista mai mult pe tehnologie (locuintele sunt de fapt niste cartiere de blocuri, cum se poate vedea in poza cu Laburnum Park), si pe organizare.



Orasul are scoala proprie, locuri de munca in interior si, ce mis-a parut mai important, o adevarata armata de paznici. Acolo, spre deosebire de restul asezarilor Indiei, se pune mare baza pe pastrarea unei curatenii desavarsite si pe crearea unui mediu sigur de joaca pt copii. Exista chiar si un Pentagon dar nici vorba de tendinte belicoase acolo, e pur si simplu un centru comercial. Orasul este in constructie si dezvoltare, s-a implicat si guvernul indian prin investitii.


Pericolul este ca cei crescuti si educati in acest mediu elitist sa devina inadaptati la realitatile din restul Indiei. Mai multe despre acest experiment special (ar fi multe de spus despre faptul ca s-au tot facut orase experimentale, la noi e cunoscut "Falansterul de la Scaeni" care s-au dovedit, din pacate, esecuri ale unor utopii fermecatoare) se gasesc pe http://www.magarpattacity.com/.
Planul orasului
Intrarea in oras (Poarta 1)

Laburnum Park
Magarpatta CiberCity
Cibercity View
SEZ Tower

Pentagon Tower
SEZ (Special Economic Zones) Area