joi, 30 septembrie 2010

Aniversare in bucatarie

Liei ii place sa gateasca. Am mai spus-o. Dar atunci a folosit ca inspiratie cartonasele ei. De data asta a tinut neaparat sa nu respecte nici o reteta. A luat cartea Sandei Marin si m-a invitat sa aleg ingredientele "bazice". Civilizatia engleza are ce are cu "basic" daca stii cateva date elementare poti sa dezvolti apoi acea tema pana obtii ceva nemaivazut sau macar comestibil.

Am ales ingredientele de la un tort, nu mai stiu care: 150g zahar, 100g faina, 6 oua. Le-am ales pt ca nu trebuiau separate galbenusurile de albusuri, pt ca ei, dupa atatea mutari, nu mai stiu prin care coclauri se afla ustensilele proprii de bucatarie, iar in dotarea casei nu exista tel sau mixer. 

Dar SM zicea ca se bat ouale intregi cu zaharul la Bainmarie, Lia nici n-a vrut sa auda sa urmam reteta ad literam. Asa ca am frecat ouale la rece. Dupa indelungi incercari de omogenizare am declarat ca putem pune faina. Lia a vrut si cacao. Eu stiu ca trebuie sa exista un echilibru intre faina, oua, cacao si zahar, pt a iesi un blat reusit. Am cedat insistentelor si am pus si cacao, cateva lingurite. Aveam doua feluri de faina, normala (plain) si gata pregatita pt copt (self-raising, cu toate adausurile necesare ca sa creasca alautul). Am ales self-raising. Mare greseala, cum o sa vedeti mai jos.

Lia a pus ca arome esenta de vanilie si coaja de lamaie. Intre timp Maria murea de foame, dar astepta rabdatoare. Am bagat minunea de aluat la cuptor intr-o cratita tapetata cu hartie unsa cu unt si Lia s-a ocupat de crema, care consta din fructe tip berry, strawberry (capsuni),  raspberry (zmeura), blueberry (afine) zdrobite si amestecate cu zahar. Noi, adica eu si Vasile, am pregatit restul mesei (mai tarziu a luat parte, mare parte, la aceasta pregatire definitivand ce am inceput noi insasi sarbatorita).

Cand sa scoatem blatul din cuptor catastrofa! Era cel mai caraghios blat vazut vreodata, cu o cocoasa mare intr-o parte. Ma uitam siderata, nu-mi venea a crede ca un blat la care am contribuit si eu poate arata asa. In plus imediat ce l-am scos din cuptor a inceput sa fasaie si sa se dezumfle. Nu stiam daca sa rad sau sa plang, Lia a ales sa se enerveze. S-a calmat cu greu si am lasat-o singura in bucatarie sa mai repare ce se poate repara.

A taiat blatul in bucatele, a amestecat frisca batuta cumparata ca atare de la magazin (neindulcita!) cu zahar si cacao, apoi ea stie ce a facut, destul ca pe farfurie a aparut ceva care chiar semana cu un tort. A fost bun la gust, am capatat si eu o bucatica, desi evit sa mananc dulciuri facute cu zahar, dar facusem din nou o calatorie in centru, marsaluind cativa km ca sa cumpar o cana de masurat. Cana dadea masurile in oz, am inmultit cu 3 (1oz, uncie adica, in engleza ounce=28,3g). Mai greu a fost sa aflu la English Market, de unde am cumparat cana, cati ml are un ceainic de inox pt gaze de 48oz (1fluid oz=29,57., am aflat acasa, de pe Google), deci aici aproximatia cu 3 e si mai aproape de adevar. Ciudat e ca in State stiam ca 16oz=0,5l, in EM nu mi-a mai functionat aritmetica.

Cred ca efortul fizic a compensat zaharul ingurgitat. Data fiind ora destul de inaintata si foamea tuturor nu mi-a mai ars sa fac si poze. Destul sa spun ca de dragul Liei am adus din tara coriandru macinat (s-ar fi gasit si aici) amestecat cu cimbru cumparat proaspat din piata si apoi uscat, cel de la magazin poate fi ars in soba pe post de rumegus, pt ca deja nu mai are nici un miros, si am facut chiftelute, de data asta din carne de porc, pt ca tot n-am gasit carne tocata de pui. Numai ca vegetarienii au refuzat sa le consume si nici Lia nu s-a simtit indemnata sa le mai guste.

Seara s-a terminat frumos, cu imbratisari.


Iata si versurile, de pe Lyricsmania:

J'ai mis mon complet neuf,

Mes souliers qui me serrent,

Et je suis prêt déjà,

Depuis pas mal de temps,

Ce soir est important,

Car c'est l'anniversaire,

Du jour où le bonheur,

T'avait vêtue de blanc,

Mais , je te sens nerveuse,

Au bord de la colère,

Alors je ne dis rien,

Mieux vaut être prudent;

Si je disait un mot,

Ton fichu caractère,

M'enverrait sur les roses et on perdrait du temps.



Il est huit heures un quart,

Et tu attends la robe,

Qu'on devait te livrer ce matin au plus tard,

Pour comble tes cheveux, au peigne se dérobe,

Tout semble se liguer pour qu'on soit en retard,

Si tout va de ce train,

La soirée au théâtre ,

Et l'auteur à la mode,

On s'en fera un deuil,

Adieu pièce d'Anouilh, d'Anouilh ou bien de Sartre,

Je ne sais plus très bien, 

Mais j'ai deux bons fauteuils.

Bon anniversaire, Bon anniversaire,

Ta robe est arrivée, enfin

Tu respires, moi pour gagner du temps,

J'e t'aide de mon mieux,

Tout semble s'arranger, mais soudain c'est le pire,

La fermeture s'arrête et coince au beau milieu.

On s'énerve tous deux, on pousse et puis l'on tire,

On se mêle les doigts, on y met tant d'ardeur.

Que dans un bruit affreux,

Le tissu se déchire,

Et je vois tes espoirs,

Se transformer en pleurs.

Aux environs d'onzes heures,

Enfin, te voilà prête,

Mais le temps d'arriver,

Le théâtre est fermé,

Viens, oui viens nous irons souper tous deux,

En tête à tête,

Non tu as le coeur gros,

Tu préfères rentrer.

Par les rues lentement,

Nous marchons en silence,

Tu souris, je t'embrasses,

Et tu souris encore,

La soirée est gâchée mais on a de la chance

Puisque nous nous aimons,

L'amour est le plus fort.

Bon anniversaire,

Bon anniversaire,

Bon anniversaire. 

2 comentarii:

disa spunea...

Viorica, de multe ori, mi se intampla sa nu-mi iasa o prajitura, ca aspect, dar aceea e cea mai gustoasa.

Viorica spunea...

Ei, doar nu-ti inchipui ca mie mi-au reusit toate pana acum dar asta era nereusita rau, Noroc cu nepotica, a stiut cum s-o repare.