Jurnal de calatorie Irlanda 2010 Picnic la marginea drumului.

Iar am ramas in urma cu relatarile. Pur si simplu nu mai gasesc timp sa ma ocup si de acest blog ocupata cum sunt cu probleme administrative, plimbari si vazutul unui film, Portrait of a Beauty, sudcoreean, recomandat de mult de Belle si la care renuntasem sa incerc sa-l mai vad pt ca mi se incingea laptopul gata sa-mi ia foc. Acum am sa povestesc ce s-a intamplat duminica trecuta, in timp ce deja ne pregatim pt weekendul care a inceput azi.


Folosirea titlului romanului omonim al Fratilor Strugatzki (dupa care Tarkovski a facut mult apreciatul film Calauza) i-a fost inspirata Mariei de faptul ca acest picnic chiar  a avut loc la marginea unui drum special amenajat si asfaltat de proprietarii unui hotel care s-a inchis dupa ce a fost inundat pt ca sa se poata plimba pe el biciclistii si posesorii de caini, precum si orice amator de cateva minute in natura. Drumul e pe marginea raului Lee.

Ideea cu picnicul i-a venit Liei, care s-a si oferit sa gateasca. Si a gatit mancaruri tare bune; niste tagliatelle cu somon, usturoi, ciuperci si sos de branza si smantana, precum si clatite cu umpluturi sarate (fara somon pt vegetarieni) si umpluturi mai dulci, (mie mi-a revenit, la comanda, una cu pere, ananas si capsuni), precum si fructe cu glazura de ciocolata alba si neagra, Vasile a tot repetat ca nu i-a placut ciocolata neagra pt ca are sare, eu nu pot sa ma pronunt pt ca am spus pas. 

Era o placere sa-i vad pe toti trebaluind in bucatarie (Lia voia sa pregateasca totrul dupa retetele ei, fara amestec dinafara, adica al meu) iar Lia  comandand cu ce poate fi ajutata. Are niste cartonase cu retete de mancaruri usor de facut, doar la aluatul de clatite n-a avut incotro si a trebuit sa apeleze la experienta mea pt ca reteta ei nu a reusit, se pare ca din cauza ca la mutarile cam dese ale familiei dintr-o casa in alta s-au pierdut multe ustensile de bucatarie, printre ele si paharul de masurat. Am impresioanat-o intorcand ultima clatita prin aruncare (unul din talentele pe care nu ma asteptam sa le am pana cand am incercat prima data)

Poza facuta de nepotica. Stiti cat e de greu sa prinzi o lebada in plina miscare si sa-i faci o poza clara? Asta inseamna talent, si Lia il are. Nu stiu daca e mostenire de familie...(admirati-mi va rog modestia)