sâmbătă, 4 septembrie 2010

Dublin 27 August 2010


Daca va uitati cu atentie puteti observa o cladire neobisnuita.




O ciudata Cina de Taina. Unul din personaje pare a fi un pescar care arata cat de mare a fost captura


Un suoerb apus de soare vazut din Roata Mare







Imagini vazute din Roata Mare
Famine (Foametea)
The Linesman (Edecarul)

Muzeul National al Irlandei

Corabia  Jeanie Johnston

Cum era de asteptat, ne-am trezit cu doar cateva minute inainte de ora la care trebuia sa parasim hotelul. Fiica  mea (va amintiti de acum doi ani numele ei de net? Maria) a decis sa prelungim sejurul cu inca o zi ca sa mai vedem cate ceva din Dublin.

Am mers intai la Muzeul National al Iralndei unde erau doua expozitii cu acces liber, una cu high crosses, niste imense si impresionante cruci de piatra irlandeze f vechi, unele aveau peste 1000 de ani, intr-adevar inalte, cea mai inalta cruce veche de piatra de la noi cred ca ar fi aratat f scunda in comparatie cu ele. Am admirat ornamentele, unele fiind scene din Biblie, altele specific irlandeze iar pe una din ele puteai sa juri ca a fost transpus modelul unui covor romanesc de prin Oltenia.

A doua expozitie, f mediatizata prin panouri imense inca de la intrare era de Arta Asiatica. Acesta expozitie se baza pe colectia lui Albert Bender si pana sa ajungem la ea am trecut prin nenumarate sali in care erau expuse obiecte care ne-au familiarizat cu modul de viata si cultura irlandeza. Nostim era un panou chiar la intrare unde erau doua postere cu modul in care se imbracau oamenii in secolele trecute si intre ele o oglinda pe care scria Today. Pe Lia (numele de net al nepotelei) a distrat-o atat de mult ideea incat nu se mia dadea dusa din fata oglinzii. Dar pt ca mai erau multe exponate interesante (rochii, costume, mobila, etc) am parcurs multele sali pana am ajuns in final si la expozitia de arta asiatica. Acolo, pe langa cateva exponate chinezesti sau thailandeze am avut bucuria sa vad o multime de gravuri japoneze pe care le stiam (unele) doar de pe internet. Am recunoscut fara sa ma uit la eticheta o gravura cu Muntele Fuji a lui Hokusai, dar erau o multime de Hiroshige (mi-am facut o notita mentala sa caut mai mult material despre acest pictor, pt ca mi-au placut f mult gravurile sale) de Eizan, Eisan, Kunichika, etc.

Inainte de a pleca din muzeu am ajuns intr-o sala dedicata copiilor in care se gaseau culori si hartii speciale de desenat, precum si un panou unde erau expuse creatiile micilor artisti. Ne-a atras atentia un desen, un portret f elaborat al unui copil de opt ani. Am insa o banuiala ca nu copilul a desent tot portretul, pt ca nici Akiane \Kramarik, cu talentul ei deosebit inspirat, dupa spusele sale, de insusi Dumnezeu, parca nu picta atat de matur la opt ani.

Apoi am pornit dealungul raului Leffey spre Port of Dublin. Pe unul din cheiuri era o statuie de bronz a unui  edecar, parea ca trage cu odgonul o corabie f grea. Pe cheiul opus ne-a atras atentia, in apropierea corabiei Jeanie Johnston un grup de statui dedicat victimelor Marii Foamete.

Am mers si la un Mall unde am spanzurat cativa din putinii euroi pe care ii aveam (pt ca in Bucuresti era f cald am plecat ca o floricica intr-o bluza cu maneci scurte, lasandu-mi jacheta de toamna in cui in hol) apoi am mers intr-un loc unde Maria stia ca putem manca din traista fara nici o problema (mancarea n-am uitat-o!) si unde am putut admira, prin luminator, prima ploaie irlandeza din acest sejur. Din fericire vremea capricioasa caracteristica acestei tari si-a spus din nou cuvantul si pana am plecat ploaia s-a oprit, ba chiar si soarele s-a ivit timid de cateva ori dintre nori.

Plimbarea pe malul lui Leffey s-a sfarsit la Point Village, unde se afla Roata Mare cu care ne propusesem sa ne plimbam. Am admirat de sus Dublinul, ascultand explicatiile oferite prin difuzor (fiecare cabina poate regla daca si cat asculta din banda respectiva, precum si la ce volum) rpecum si un splendid curcubeu. Intre timp s-a facut seara si Maria a propus sa luam Luas-ul, tramvaiul local, pana in apropierea Hotelului Arlington, unde in fiecare seara se ofera celor doritori muzica si dans irlandeze. 

Cand am ajuns incepuse deja spectacolul si locurile cele mai bune erau deja ocupate. Localul e impartit in doua sectiuni, una pt cei care doresc numia sa bea si alta, prevazute cu mese lungi, pt cei care vor sa si manance. 


Atmosfera era f calda, clientii erau, dupa toate aparentele, in special turisti care au apludat indelung fiecare numar, au si cantat unele cantece  impreuna cu cei doi solisti, ba chiar la sfarsit unul din clienti a dat si el un mic spectacol dansand cu insufletire a capella un dans irlandez. Se faceau si dedicatii si astefel toata lumea din local a cantat cu insufletire 'Happy Birthday to you' pt unul din clienti care-si serba ziua de nastere. 


Acestea sunt doua din pozele mele preferate

Spre finalul spectacolului la masa noastra s-a asezat un  grup f vesel de doamne. Cea de langa mine a intrat in vorba intrebandu-ma daca sunt din Germania. Ea era irlandeza si venise cu un grup de prietene din Anglia. Mi-a spus ca a vizitat Muntenegru si a fost si inmtr-o croaziera si auzind cu cat aplomb imi laud tara (asa cum am facut de cate ori am fost peste hotare) vorbind de manastirile din Moldova (pe care eu nu le-am vizitat) despre munti, dealuri, campii si mare mi-a promis ca va da un search pe Google pt a afla mai multe. Nutzica ar fi fost mandra de mine, cred ca mi-am facut bine treaba de promotoare a turismului in infrunzita noastra tara.


As fi vrut sa asez pozele in context dar inca nu m-am familiarizat cu Google Chrome, instalat pe computerul pe care am voie sa lucrez, nici cu editorul Bloggerului nu ma descurc f bine. Abia de azi am avut acces la Internet, dupa o saptamana. Dar sa stiti ca exista viata si fara Internet! Atata doar ca  am nenumarate mesaje la care abia de reusesc sa citesc ce subiect au, deci imi cer public scuze pt cei ce asteapta raspuns. Iar accesul la Internet imi e limitat, trebuie sa-mi astept randul la coada, si nu am prioritate.

Niciun comentariu: