duminică, 5 septembrie 2010

Jurnal de calatorie Irlanda 2010 Cork 29 August 2010.

In aceasta cladire se afla restaurantul
Mie imi mplac f mult macii de pe amrginea drumurilor si m-am bucurat cand i-am vazut aici desi m-am mirat sa-i vad infloriti la vremea asta.
Restaurantul cu specific sportiv

Ce nu face omul daca vrea sa prinda peste!

Dovada ca pescarul are ce prinde e acest cormoran, desi pasarea e o concurenta redutabila.
Pe malul opus se vede Old Mental Hospital, transformat intr-un complex de locuinte. Mie ideea de a locui intr-un fost balamuc pt nebuni furiosi mi-ar da fiori.

In curand se va incheia sezonul de pescuit pe raul Lee incat pescarii profita de orice moment.

Raul Lee in drumul sau spre mare, inainte de intrarea in oras.


Fiind duminica Maria si Vasile ne-au condus la plimbare printr-o padurice aflata nu f departe de casa (asa mi s-a parut mie, obisnuita inca de acasa cu marsurile lungi pana la piata). E vorba de o minirezervatie naturala unde e interzisa vanatrea animalelor, Maria si Vasile au vazut cu alta ocaziie  multi iepuri si chiar si o vulpe, de data asta Lia si Vasile au zarit un iepuras. (reamintesc ca Vasile e numele de net al ginerelui). Am mancat pe saturate mure de pe marginea drumului si ne-am straduit sa ghicim numele copacilor. Padurea fiind de foioase nu lipseau ulmii, stejarii, poate erau si fagi, dar nu ii cunoastem prea bine. Bineinteles ca. fiind pe malul raului Conoghan (nu sunt sigura ca am scris corect), erau si salcii si plopi.

Am luat masa la un restaurant de langa un centru sportiv, ceilalti clienti urmareau la TV cu mult interes un meci de rugbi, pesemne f important. In pauza au defilat niste cimpoieri, mi s-a parut ca erau imbracati in costume scotiene. Eu am ales un fel care se numea 3 seafood mix, m-am asteptat la creveti, crabi, caracatite, de fapt era vorba de somon si probabil alte doua soiuri de peste, dar alb. Somonul a fost f bun (si cel de la Arlington era f gustos), Lia, care comandase pui a mancat cu multa pofta jumatate din somonul meu.

Pe farurie, pe langa piureul de cartofi (nu se serveste paine la restaurant, cred ca Eugen Simion povestea undeva ca s-a intalnit in Paris cu Adrian Paunescu care a fost f revoltat ca a primit doar doua feliute transparente de paine si a cerut un supliment consistent de paine primind odata cu comanda --nu protestati, cacofonia e necesara, veti vedea imediat de ce --  remarca 'painea constipa') se afla si un fel de gogoasa bine rumenita. Tinand cont de numele felului Vasile a presupus ca e vorba de un pate (chiftea) de crab.

Deja Maria a tinut sa ma salveze de la hiperglicemie mancand ea sosul de cranberry pe care il comandasem. Pt cei care nu stiu despre ce e vorba o sa spun ca rachitelele, cum se numesc cranberry la noi (ele se gasesc insa in America de Nord sau in tundra siberiana) sunt niste fruce nespus de acre si atunci ca sa devina comestibile li se adauga zahar din belsug. Gemul astfel obtinut e botezat sos de cranberry si se serveste in special pe langa curcan, fiind traditional in USA de Thanksgiving.

Singurul care nu gustase nimic din farfuria mea era Vasile. Ca sa-i satisfac curiozitatea am taiat gogoasa ca sa vad despre ce era vorba. Nici gand sa fie crab sau alt animal marin era pur si simplu un...cartof copt. Si cum Vasile e vegetarian a avut si el partea lui de pe farfuria mea.

Cum in curtea casei creste un mar plin de fructe, dar cam neingrijit, Maria m-a anuntat ca a cumparat cuisoare ca sa le fac supa de mere. Le-am spus cate mere sa culeaga si s-au executat. Seara am mers impreuna cu Maria la Tesco din complexul Wilton ca sa cumparam ceva legume pt felul doi. Drumul ales de ea trece printr-un parc, mi-ar fi fost frica sa mers singura la ora la care ne-am intors prin acel parc, era cam intunecos.

Niciun comentariu: