Am colindat mult pt ca mai intai m-am dus la Fitzgerald Park ca sa vad daca mai sunt picturile murale facute de copiii sudamericani, apoi am facut o escala pe Mardyke Bridge, langa el se afla un loc pt skate boarders care pare ca atrage doar pe cei care vor sa fotografieze grafitturile, am vazut unul cu un "tun" asezat pe burta ca sa pozeze mai bine. Pe pod era un grup de pescari, m-am mirat ca nu dadeau nici o atentie bancului de pesti mari care se vedea langa mal, mi-au explicat ca ei sunt interesati de somon, pestii vazuti de mine i-au numit mollet (adica mullet, mugil cephalus, a durat
un timp pana sa-l gasesc pe Wikipedia, pt ca nu stiam exact de unde provine acel o, de la a, u sau chiar o, irlandezii din Cork pronunta pe u englezesc o, si nu a) si au zis ca nu sunt buni pt ca se hranesc cu alge si ce mai gasesc prin mal. (aici aveam nevoie de o caciula).
 |
| Undeva departe in zare se zarea Rezervoir, pe unde am umblat acum doi ani |
 |
| Facultatea de Medicina |
 |
| Interesanta si instructiva statuie, nu-i asa? |
 |
| Initial am crezut ca e vorba de sistemul de pe calculatorul meu. Pe urma am vazut ca se ocupa cu spalatul ferestrelor (de sticla, nu de computer:) |
 |
| Pictura murala de langa Fitzgerald Park era la locul ei, desi a inceput sa se cojeasca |
 |
| O imbracaminte ciudata de asfalt pt strada, in loc de pietris s-au folosit sparturi de caramida. Starea drumurilor din Cork e muuult mai buna decat cea de pe drumurile patriei noastre |
 |
| Grafittiurile din Mardyke Skate Park si modul in care pot fi fotografiate profesional |
 |
| Mardyke Bridge |
 |
| Pescarii de somon |
 |
| Bancul de mullet se vedea cu ochiul liber |
Daca vrem insa sa credem alti pescari de fapt mulletul, in special cel gri, e f OK, cu conditia sa poti sa-l prinzi, lucru destul de dificil. Unii spun chiar ca e un peste f gustos. Cica sa-i mai crezi pe pescari (si sotul meu e pescar si stiu despre ce e vorba
Cum pe mine pescuitul nu ma pasioneaza Am stat pe pod privind (si fotografiind cardurile de lebede care veneau pe rau in susul apei, odata cu fluxul. Era o priveliste f frumoasa, nu-mi mai venea sa plec, dar nu era cazul sa ma eternizez pe acolo, mai aveam destul drum pana la magazinul la care urma sa ma duc cu sacul. Dar magazinul avea specific indian, in timp ce Cajunul e sud-american. Erau multime de condimente si marfuri alimentare, toate tentante si la preturi f accesibile, dar nu era ce cautam eu. Nu-mi venea sa cred ca am facut atata drum degeaba. Vanzatorul a fost f amabil, a rascolit pana si in depozit, fara rezultat. Am plecat cam cu coada intre picioare dar am intrat intr-o doara si la magazinul irlandez de alaturi. Bineinteles ca nu aveau dar am fost sfatuita sa merg la English Market. A fost un sfat bun, desi in una dintre pravaliile de acolo mi s-a spus, exact ca la noi, "tocmai s-a terminat".
Relaxata si avand condimentul mult dorit in traista m-am mai plimbat prin centru incercand sa fac niste fotografii cat de cat reusite ale cladirilor care se oglindeau in apa valurita de vant. Am ajuns acasa extenuata dar multumita.
 |
| Alta pictura murala pe care o stiu de acum doi ani |
 |
| S-ar putea ca pictura acesta, aflata pe o alee inchisa traficului langa Bishop Lucey Park, sa fie tot opera lui Anthony Ruby |
 |
| Dedicatie pt Misaki-San |
 |
| Centrul \cultural Vision Center |
 |
| Expozitia Mieke Vanmechelen |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu