Maria a fost de parere ca cea mai mar sansa sa gasesc perele (nemalaiete) mult dorite ar fi sa merg la Super Valu. Cel mai apropiat se afla aproape de Lough Cork, asa ca am imbinat utilul cu placutul. Am vazut o flotila de lebede albe, dar nu si pe cele negre (or fi fost pe insula, unde e un adevarat sanctuar al pasarilor), cica ar fi si cormorani dar a trebuit sa ma multumesc cu cei trei vazuti pe Lee cand ne-am plimbat prin Wild Life Rezervation, pe 29 August, erau tot felul de rate, gaste, lisite si multi, multi porumbei.
F multe pasari stateau pe mal, in jurul lacului se plimbau multe mamici cu copii in carucior, dar si persoane cu catei in lesa. Doar un grup de scolari se hlizeau cu mult aplomb cand un catel lasat liber s-a distrat zburatacind pasarile si stricandu-le siesta. Maria mi-a spus ca nu mai e voie sa hranesti pasarile cu paine. Dar se pare ca li se poate da hrana speciala, pt ca am vazut la un moment dat cum o mamica atat de supradimensionata ca paream supla pe langa ea, insotita de o ploada umflata care sigur o sa-i semene la dimensiuni, arunca ceva ce parea un fel de malai dintr-o punga, fiind urmarita de o cohorta galagioasa de inaripate, cele mai multe gaste.
 |
| Parca ar fi o ilustrata cu Mateias Gascarul |
Nici la Super Valu nu am gasit mere sau pere irlandeze, in schimb pizza de la Gino's, cu care ne-a tratat Maria (pe mine si pe Lia) a fost f buna, ca si berea Nastro Azuro (Peroni), al carei gust l-am prins in sejurul trecut si pe care, din fericire, o pot gasi si la Cora, in Bucuresti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu