Prima biserica din program, Holy Trinity, am ratat-o. Programul era intre 5 si 6, am luat, la recomandarea alor mei care au ramas acasa pt ca aveau in vizita o prietena a Liei, autobuzul (desi cu etaj era arhiplin, erau ocupate toate locurile si la ei nu prea poti sa stai pe interval pt ca scaunele sunt mari, comode, ca pt o natie cu multi supraponderali, si abia ai loc sa te strecori printre ele) ca sa ajung cat mai repede in centru, dar n-a fost o idee buna.
Autobuzele au o singura usa de acces, cea de langa sofer, la care se si plateste biletul. Si pt ca in fiecare statie erau cel putin 10 calatori care asteptau a durat o groaza de timp pana sa le ia banii, sa le dea bilete si eventual si restul, apoi sa astepte la stop si sa se strecoare, leganadu-se ca o nava in furtuna, pe strazile inguste.
Asa ca m-am dus la St Peter & Paul. In afara de mine mai erau cativa credinciosi care recitau mereu, obsesiv: Ave Maria, Gratia plena benedicta tu in mulieribus et benedictus fructus ventris tui, Jesus, Ora pro nobis pecatoribus nunc et in hora mortis nostrae Amen. Nu stiu daca ma scris corect, am reprodus-o din memorie. Am incercat sa fac poze la frumoasele vitralii dar m-am cam grabit si cateva sunt neclare, poate si din cauza luminii, dar si a faptului ca m-am jenat sa-i deranjez pe cei care se rugau cu atata fervoare.
Mi-a placut faptul ca e spatioasa, cu ornamente bine alcatuite, armonioase, cu multe vitralii frumos decorate. Pe peretele de la intrare erau niste ferestre f inguste, aratau ca niste ferestre de castel care trebuie sa fie bine aparat de dusmani, atata doar ca sunt si ele vitralii. Mai era si o usa joasa, nu stiu exact unde duce, dar era bine ferecata. Peretii sunt de asemenea f grosi, f solizi. Interesant este faptul ca accesul se face pe o strada f ingusta, niciodata nu am reusit sa pozez fatada intreaga pt ca nu este nici un unghi propice.
In schimb biserica St Augustin are intrarea pe Washington Street, o strada mai larga. Zidurile insa, spre deosebire de cele de la St Peter & Paul, sunt f severe, cenusii si reci. Si interiorul e mai auster, iar lucrarile de arta sunt mai moderne, vitraliile principale, in numar de doua, sunt abstracte. Mie imi plac mai mult cele clasice, care seamana mai mult cu niste icoane, pt ca au cate ceva de povestit, se adreseaza si inimii, nu doar spiritului. Poate ca sunt mai terestre, poate ca augustinii sunt mai avansati spirituali, dar nu i-am simtit aproape. Ca in orice biserica mare care se respecta si la augustini sunt reprentate patimile Mantuitorului, dar sub forma de basioreliefuri de lemn, nu in forma de icoane, ca la SP&P. Aici era un concert frumos dat de un cor barbatesc.
De dragul fluentei nu am spus nimic despre English Market, care a ramas deschisa pana mai tarziu, fiind frumos ornata cu funii de usturoi, ardei iute, etc, sfaraiau carnati si erau expuse nicte scoici mari (poate stridii, nu am habar) insa nu numai ca nu-mi era foame, dar nici nu eram dispusa sa cheltuiesc nimic. Erau insa f putini clienti, incat multe din pravalii au inceput sa se inchida, desi in brosura scria ca programul e pana la 9. Un biet om se chinuia sa cante muzica irlandeza in fata unei audiente aproape inexistente, chiar in timp ce canta o tanara a venit si a luat un manunchi de baloane de langa el ducandu-le intr-o directie necunoscuta mie. Picturile din EM le-am admirat cu alta ocazie. Nu m-am oprit nici pe Mutton Lane, unde se desfasura un alt eveniment, un Festival legat de mancare
Urmatorul obiectiv pe traseul meu era Catedrala FinBarr. Am admirat-o nu odata pe dinafara, eram curioasa cum arata in interior. Am cerut permisiunea sa fac fotografii, mi-au fost acordate doua minute. Am clickuit vreo patru, in consecinta din 17 poze doar vreo 5-6 sunt mai clare (la SP&P rata de esec a fost f mica). Tocmai avusese loc o slujba si enoriasii se pregateau sa plece, am remarcat in treacat un popa inalt si frumos si mi-a trecut repede prin minte serialul Pasarea Spin, popa asta avea alura si prestanta lui Richard Chamberlain, Offff, ce ganduri pacatoase mi-au trecut prin minte!
 |
| Pacat ca preotul, cu mantie verde, se vede doar din spate |
Anul trecut tinusem neaparat sa vad National Sculpture Factory dar nu cunosteam prea bine orasul si n-am ami ajuns acolo. De data asta am fost hotarata sa nu ratez si cu harta in mna am pornit la drum pe cheiul canalului de Sud al raului Lee. Chiar langa Grad Parade era un concert de instrumente de percuite dat de niste tineri aflati intr-o barca mai mare ce avea si catarge pt panze, lui Vasile nu i-a venit sa creada cand i-am povestit ca a existat acolo o barca, na inteles cum a incaput pe sub poduri. Nici eu nu stiu cum s-a procedat, cert e ca n-am avut halucinatii. Bubuitul ritmic m-a insotit o buna parte din drum.
Am admirat frumoasele si modernele cladiri aflate in zona lui City Hall, Maria era cam revoltata acum doi ani ca cei din primarie nu au dat tot atata atentie si altor zone, mai defavorizate, ale orasului. In City Hall aveau loc proiectii de filme, dar n-am stat, voiam sa merg la NSF. Tot in zona se afla si Custom House, unde mi-ar fi placut sa merg, dar se cerea programare din vreme, zicea in brosura ca are loc si o testare de vinuri, eram insa deja in criza de timp si nici nu am incercat sa ma apropii.
 |
| City Hall (Primaria orasului, exista si County Hall, Primaria Tinutului Cork, un bloc turn, considerat candva cea mai inalta cladire din Irlanda, a fost depasit recent de Elysium, un bloc cu apartamente de lux, de milioane de Euro, botezat Idle Tower= Turnul Lenes pt ca din cauza recesiunii apartamentele au ramas neocupate) |
La NSF era destula animatie, tioata lumea primea pahare in care se turna cu generozitate vin alb sau rosu. Am stat de vorba cu sculptorul care a facut pomul cu oglinzi din Fitzgerald Park, am recunoscut si o macheta a sculpturii din parcul central din Midleton, mai erau destule machete, printre care una a unui avion, precum si diverse instalatii. Nu mi-a parut rau ca nu am vazut picturi cu tema marina, care imi plac atat de mult. Nici vorba sa pot merge la Galerie Nautique unde deasemenea era o expozitie cu pictura marina, nici n-am reusit sa o identific pe harta.
Cat am mers spre NSF am admirat un frumos apus de soare, cand am iesit deja se lasase intunericul. Observasem deja ca de langa City Hall (primaria orasului) pleaca autobuze speciale, m-am urcat si eu cu mult curaj intr-unul. In ciuda intunericului autobuzul era plin. Am avut parte de un animator f simpatic care ne-a spus glume si ne-a cantat intai un cantec despre pig-heads (englezi) si despre turistii de toate natiile pamantului carora corkezii le cheltuie banii. Aplauzele au fost furtunoase, ma simteam ca intr-un pub, desi nu exista orhestra. Apoi, la cererea generala, a mai cantat cu multa simtire o balada si ne-am apropiat de Blackrock Castle.
Castelul e destul de nou si adaposteste un observator astronomic si un muzeu mai mult pt copii, precum si un bar la care am mancat acum doi ani cea mai proasta si mai prost servita mancare din Cork. Curtea si barul erau pline de lume, era o coada enorma pt a privi prrin telescop, din bar se revarsa o muzica placuta dar cum si barul era arhiplin n-am facut multi purici pe acolo si m-am urcat in acelasi autobuz, impreuna cu o parte din calatorii cu care venisem. Doamna care la venire impartise niste chestionare care promiteau celor ce le completeaza (si eu printre ele) un voucher de 100E (inca il mai astept, cred ca o sa-l astept mult si bine) a ramas la castel. La intoarcere am mai avut parte de doua cantece, refrenul unuia din el, despre working men don't paint, fiind cantat cu multa insufletire de multi dintre calatori.
Ce s-a mai intamplat in acesta noapte de pomina, in partea doua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu