Jurnal de calatorie Irlanda 2010 Midleton 11 Septembrie 2010.

In timpul plimbarilor mele prin centru am observat niste afise interesante despre un festival Food & Drink. Eram curioasa daca atmosfera de la acest festival seamana cu cea de la festivalurile organizate la noi cu diverse pretexte, festivalul usturoiului, al carnatilor, al tuicii, etc.

N-a fost mare deosebire intre acest festival si balciul traditional de Santamarie din comuna in care mi-am petrecut copilaria, poate acesta a fost totusi mai elevat, petrecandu-se intr-un orasel. 

Dar mai intai am mers impreuna cu Vasile si Lia la lectia de calarie, desfasurata undeva in imprejurimile Corkului. Intai am fost impresionata cat de mici erau copiii din acesta serie (cei din seria  anterioara erau adolescenti) apoi am fost surprinsa sa constat ca nu numai instructoarele erau de sex feminin, dar si majoritatea covarsitoare a aspirantilor la titlul de jocheu fruntas erau fetite.

Am aflat ulterior ca a lipsit profesorul si din cauza asta pe langa invartiri in cerc intr-un mare hambar in care era organizata scoala de calarie copiii au facut doar cateva alergari la trap si au trecut peste un obstacol la cativa cm deasupra pamantului, spre marea nemultumire a Liei, care ar fi dorit sa faca si trekking (dar nu afara, cum e definitia, ci tot in sala, e de fapt o alergare individuala; initial am crezut ca e vorba de buiestru, dar DEXul m-a corectat, buiestru inseamna mers al calului cu picioarele de pe aceeasi parte in acelasi timp, in engleza ar fi ambling). Totul parea f usor si simplu, calutii (ceva intre ponei si cai adevarati) pareau f pasnici, ba chiar cel al Liei parea cam adormit, dar la un moment dat calutii s-au apropiat prea mult si una din fetele instructoare a trebuit sa intervina f repede.

In drum spre gara, in centru, am trecut pe langa o taraba a Partidului Socialist. In ciuda crizei si a situatiei grele a economiei irlandeze nu pareau sa aiba multi clienti

La Midleton am mers cu trenul (in drum spre Youghal am trecut cu autobuzul prin el) si de la gara am fost luati in primire de un autobuz gratuit. De fapt festivalul se tinea pe Main Street (Strada Mare) care nu e prea departe de gara. Chiar la intrare era o coada mare in fata unei rulote in care erau cateva tarculete cu o caprita cu iedul ei, precum si niste iepurasi  pe care copiii aveau voie sa ii mangaie. In fata rulotei erau alte mici tarculete cu pasari de casa, gaini si cocosi, puisori de gaina si boboci de rata si multimea de copii se bucura tare sa ii mangaie. La un moment dat, aproape de 'spartul targului' copiilor li s-a dat in brate cate un boboc de rata, Lia parca nu se mai indura sa se desparta de el.

De altfel Lia a mangaiat aproape fiecare catel adus de stapan sa vada festivalul, si erau f multi.Printre standurile cu tot felul de produse sau mancaruri erau si artisti; o orchestra de muzica clasica, un tip cu un menaj de papusi care pareau ca il acompaniaza in timp ce canta la chitara, un tip care canta ceva din melodiile formatiei Queen, precum si doi tineri imbracati in scotieni care au dat un recital de cimpoi si toba. 

Standurile care serveau mancare erau destul de multe, dar nu aveau mici! Am mancat in schimb o salata de paste f buna, precum si o pizza care nu mi-a placut deloc, sosul parea facut cu ceapa ca la mancarurile de legume, pizza avea gust de ghiveci de legume. Se ofereau spre degustare sosuri de ardei iute si f iute, carnati, branza Ceddar cu tot felul de arome (pana si de vin rosu sau whisky, mie mi s-a parut ca nu era mare diferenta ca gust intre felurile diverse de branza). Cica s-ar fi oferit si vin la degustare, ori n-am nimerit eu unde trebuie, ori am ajuns atat de tarziu incat s-a terminat vinul. 

Aici se degustau ardeii iuti si foarte iuti. Omul era pregatit si cu sticle de apa pt numai 1E pt cei carora le lua gura foc.

Cea mai mare coada era la clatite. Se serveau nu numai clatite dulci ci si aperitive, cu tot felul de umpluturi sarate.

Acestia sunt bulbi de begonia tuberosa (flori care imi plac nespus atat pt culorile vii cat si pt ca seamana uneori cu trandafirii, in Cork le vezi in numeroase gradini si spatii verzi), nu cepe, cum am crezut initial

Capsunile astea irlandeze sunt tare gustoase si aromate, seamana la gust cu fragii

In Irlanda se insista f mult pe reciclare, in mod eficient, nu ca la noi, exista companii care furnizeaza la fiecare casa tomberoane  speciale, masinile sunt specializate pe materialele de reciclat, masina care ridica sticla nu ridica si plasticul, etc, E de apreciat efortul care se face in acest sens si faptul ca se insista pe educarea in directia ecologica.

La ei cei trei R sunt fapte, nu propaganda ca la noi inainte de 89 sau afaceri care spoliaza tara de materiale care s-ar putea refolosi in industria autohtona, cum s-a intamplat dupa 89. 

Daca ma uit bine aici se manevrau niste sticle, e posibil sa fi ratat degustarea de vinuri pt ca am fost prea ocupata sa fac poze

Se putea manca la masa.....

pe strada...

sau stand pe trotuar.

De fapt am ajuns tocmai cand s-a inchis standul de craft (lucru manual), se pare ca se faceau figurine din lut, judecand dupa ce am vazut etalat pe unul din nenumaratele carucioare cu copii care erau impinse pe strada peste tot.

Baloanele aveau mare succes la copii, erau si unele gratuite, a primit si lia unul, dar l-a pierdut in Cork, a fost atat de rezistent ca l-a luat o masina in botul ei si l-a dus undeva departe fara sa il sparga, Lia a fost tare necajita.

Sper ca nu v-ati plictisit, am facut multe poze, am pus aici doar cateva...

In fata vanzatoarei din stanga e un rechin albastru

Gogosile nu prea aveau succes. Ei, dac-ar fi fost campanie electorala...

Unul din multele standuri unde se putea cumpara mancare gatita. Exista chiar si unul vegetarian

Nu erau mici dar erau carnati

Concurenta! Fotograful profesionist cu "tunul" din dotare

Desi erau f multi copii papusile nu prea aveau cautare. Recesiune, deh...

Nu-i asa ca eu par supla pe langa ele?

Pana si vitrinele au fost decorate in concordanta cu evenimentul, m-a amuzat sa vad niste rochii de ocazie avand langa ele cosulete cu legume. Deci nici o paguba ca n-am fost la Balciul de Santamarie anul acesta.

Imi pare rau dar poza in care ar fi trebuit sa se vada rochiile nu mi-a reusit

Remembering Paris: Parc in Midleton,

Pana la ora de plecare a trenului am intrat intr-un bar unde era program artistic sustinut se pare de un cantaret local, James Mc Grath, cu o voce destul de placuta. Teatotalerii mei si-au pus nadejdea in bine ca voi salva onoarea familiei band o bere dar nu au rezistat si au baut si ei...cate o oranjada. Lia a citit "How the Mind Works" de Steven Pinker (si ma mir ca sustine ca stie tot atat de multe lucruri ca un adult). Barul e mic, cu putine locuri atat la mese cat si la bar, dar cu doua televizoare unde se transmitea invariabilul meci de rugby. Dupa ce a plecat cealalta  familie cu copii am rams noi si niste clienti destul de aproape de varsta mea.

Trenul ne-a dus la timp in Cork ca ni se faca foame din nou si sa mergem sa mancam o pizza adevarata la Gino's.