Banc la ordinea zilei

Ma rog, s-ar putea sa se fi schimbat ordinea de zi, fiind eu cam departisor de frumoasa si locuita noastra tara s-ar putea sa nu mai fiu asa de la curent cu toate mish-mashurile, dar cum bancul de mai jos circula intr-o veselie pe net am sa-l copiez de pe unde pot si apoi o sa dau varianta initiala, mult mai veche, ehe, de prin mileniul trecut...

Primarul Parisului era foarte îngrijorat în privința invaziei de porumbei de pe Champs-Élysées. Nu putea nicidecum să-i alunge din oraș. Întregul Paris era plin de rahat de porumbei.
Parizienii nici nu mai puteau călca pe alei, nici să conduci nu mai avea niciun haz. Costa o avere să tot cureți străzile și trotuarele.
Într-o zi intră în primărie un om care-i face primarului o ofertă.
„Îți pot scăpa frumosul oraș de plaga columbească fără nicio plată. Dar trebuie să promiți că nu-mi vei pune nicio întrebare. Sau, îmi poți plăti un milion de euro și să-mi pui o întrebare.”
Primarul cântări oferta și o acceptă rapid.
A doua zi, omul se cățără în vârful Turnului Eiffel, își descheie redingota și eliberă un porumbel albastru.
Porumbelul albastru dădu de câteva ori din aripi și apoi se pierdu în înaltul cerului parizian.
Toți porumbeii din Paris au văzut porumbelul cel albastru și s-au adunat în aer în urma acestuia.
L-au urmat cu toții într-un nor uriaș spre Răsărit, departe, departe. A doua zi, porumbelul cel albastru s-a întors complet singur la omul ce-l aștepta încă în vârful Turnului Eiffel.
Primarul era în extaz. A considerat că omul și porumbelul albastru au înfăptuit o adevărată minune scăpând Parisul de plaga porumbească.
Deși omul cu porumbelul nu ceruse nimic, primarul i-a înmânat un cec cu un milion de euro și i-a spus că, într-adevăr, voia să-i pună o întrebare.
Chiar dacă s-au înțeles că nu-l costa nimic pentru curățarea orașului, se hotărâse să plătească un milion pentru a putea pune O ÎNTREBARE.
Omul acceptă banii și-l invită pe primar să-i pună UNICA întrebare.
Primarul întrebă:
„Aveți și un țigan albastru??”


Varianta mai veche e de pevremea lui Brejnev, cand relatiile ruso-chineze erau inghetate rau de tot, nu ca acum ar fi cine stie ce dezghetate:


Brejnev era disperat. Tot Kremlinul fojgaia de soareci, unde incercai sa pui piciorul dadeai de cel putin 100 de jiganii. Si rodeau nenorocitii tot ce apucau. Ce mai , nu se mai putea trai in Kremlin de raul lor. 
A dat Brejnev sfoara in tara ca va da mare recompensa celui care il va scapa de pacoste. S-a prezentat unul la el care i-a spus ca n-are nevoie de nci o recompensa, numia sa il elibereze pe ta-su din lagar unde ajunsese pt ca ciripise ceva despre binefacerile comunismului.
Ajung ei la intelegere si omul nostru aduce un soarece mic, mic de tot dar care intr-o fractiune de secunda a adunat langa el toti soarecii din Kremlin si i-a dus de s-au innecat in apa primitoare a raului Moskva. 
Se duce omul la Brejnev sa-i raporteze succesul si maretul conducator ii spune "iti eliberez tatal cu o conditie, sa-mi faci rost si de un chinez mic, mic de tot"