Bad Guy Razbunarea e arma prostului

Am profitat de faptul ca mi s-a dat voie sa folosesc calculatorul nou, mai performant, cu legatura la internet, si am reinceput sa vad Bad Guy. Recunosc ca m-a captivat atat de tare incat eram gata-gata sa fac o noapte alba (dupa ce vazusem si ziua cateva episoade). Nu credeam ca o sa mai fiu atat de interesata de ceva ce parea la un moment dat o banala soap opera cu ingredientele de rigoare: fata saraca visand sa puna mana pe un baiat bogat, tanarul din afara casatoriei care e primit de sila de mila in familia bogatilor, etc.

Dar coreenii astia stiu sa faca seriale, au ei un fel special de a le produce incat sa nu poti spune deloc ca te plictisesti. Iar actorii sunt cu totul deosebiti. In plus cultura lor face ca un sarut mai mult sau mai putin patimas sa fie mai impresionant si mai dramatic decat nu stiu cate scene de sex ale actorilor americani.

Felul in care un strans de mana produce tensiune emotionala imi place in mod deosebit. E ca si cum pacatul carnal deja s-a infaptuit, cu toate consecintele lui. Iar Kim Nam Gil, cu gesturi care seamana intrucatva cu cele din Queen Seon Deok, stie sa puna accent pe intensitatea sentimentelor  si sa ma faca sa uit cat de putin imi place alura de sobolan pe care i-o da mustata.

Iar Han Ga In (Moon Jae In)  e teribil de expresiva, in ciuda faptului ca are o voce nitel cam aspra. Cateodata e asa de dulcica de iti vine sa o iei acasa, dar trebuie sa renunti, pt ca o asteapta sotul in casa lor. Mi-a placut si de mama ei din serial, cat de nostima era cand il tot invita pe Hong Tae Sung sa manance atunci cand cu atata naivitate isi exprima bucuria ca fata ei are sansa sa se marite cu un baiat atat de bogat.  Am inteles din serialele lor ca hrana ocupa un loc destul de important in preocuparile lor, de altfel Shim Gun Wook si spune la un moment dat ca cea mai mare dorinta a lui ar fi sa manance o hrana gatita in casa.

Nici Oh Yun Soo in rolul lui Hong Tae Ra (asa o fi obiceiul coreean, ca fata sa-si pastreze numele de familie dupa casatorie?) nu e mai putin de admirat. Totusi preferatul meu, inca mai mult decat Kim Nam Gil, e interpretul lui Hong Tae Sung , actorul, modelul (are 1,84 si 65 kg) si muzicianul Kim Jae Wook (ce ciudat ca ambele parti din numele lui sunt folosite in scenariu ca nume ale celorlalte personaje principale, probabil doar faptul ca dupa marturisirea lui  se pare ca se identifica atat de tare cu personajele pe care le interpreteaza incat nu mai srie care e identitatea lui). Are o figura deosebit de expresiva, a reusit sa ma faca de f multe ori sa plang de mila lui numai prin felul in care i se citeau sentimentele pe fata, l-am indragit tare mult desi figura lui cam feminina contrastreaza mult cu asprimea vocii. Imi placea si cand suferea singur, in tacere, si cand zambea poznash cand era multuimit de cate ceva. 

Daca KNG nu ar fi devenit vedeta dupa rolul din QSD eu as fi votat pt KJW ca vedeta in acest serial, desi rolul lui nu a fost chiar asa de complex ca al lui KNG.


Si acum am sa explic de ce am ales ca o completare la titlu zicala romaneasca 'Razbunarea e arma prostului\'. O fi Domnul lui Isaia din Biblie un domn crud si razbunator, care nu-si cruta dusmanii, dar Iisus ne-a invatat ca trebuie sa ne iubim pe toti cei ce sunt aproapele nostru, chiar si pe dusmani. Si ca daca ti se da o palma trebuie sa intorci si obrazul celalalt (lasa ca nu stiu sa existe cu adevarat asemenea crestini, care sa accepte aceasta invatatura).

Iar schzofrenicul erou principal din Bad Guy tocmai asta nu poate, sa asculte sfatul politistului care a investigat moartea prietenei lui HTS si care era ca o sora mai mare, Noona, pt SGW, de a ierta nedreptatea ce i-a fost facuta si de a lasa justitia sa repare raul suferit de el. Este manat atat de tare de ura incat nu mai are cale de intoarcere in ultimele episoade ale serialului. 


Iar Madam Shin (jucata atat de bine de Kim Hye Ok), cu adevarat Bad Guy, a avut tot dreptul sa exulte cand i-a spus 'Eu am castigat'. Ce mi s-a parut curios la acest caracter atat de pervers, de intrigant si de arogant era faptul ca desi spunea ca nu are incredere in nimeni totusi se lasa intr-un fel sfatuita de menajera ei si de cel ce ii asigura securitatea. 

Si pt ca din nici un serial sud-coreean se pare ca nu trebuie sa lipseasca scenele comice au gasit si aici pe prietenii lui SGW sa o faca pe clovnii. Dar aceste scene sunt extrem de rare incat serialul isi pastreaza intensitatea si dramatismul in toate episoadele. 


Ce mi s-a mai parut interesant e faptul ca cel putin pe Dramacrazy, unde l-am vazut eu, aparea uneori semnul ca e interzis celor sub 15 ani, desi dupa criteriile occidentale ar fi fost potrivit pt toata familia. Poate o fi avut vreun limbaj mai deocheat in unele scene, iar subtitrarea in engleza nu le-a redat (va amintiti de 'la naiba' autohton cu care se traduce adesea fuck you?)  sau or fi avand coreenii criterii mai stricte.

Va rog sa remarcati e ca, desi ma mananca rau de tot tastele, nu vreau sa stric placerea celor care inca nu au vazut serialul si vor (si pot) sa il vada si nu spun cum se termina. Mai spun doar ca n-as fi reusit poate nici macar pana in anul nou sa vad tot serialul cu jaful de calculator pe care il am eu acasa. dar oricat de mult mi-as dori, nu cred ca voi avea sansa sa capat vreodata unul mai bun.