Jurnal de calatorie Irlanda 2010 28 August Dublin

Asa se intampla cand nu am posibilitatea sa ajung cu relatarile la zi, sar peste cate o zi incarcata de imagini noi si nici macar nu-mi dau seama. Am bunul obicei sa-mi salvez articolele publicate pe blog intr-un document pe care il transfer pe stick. Problema e ca la Win 2000 pe care il am acasa Firefoxul e incompatibil cu Wordul si pe document nu imi apar linkurile si imaginile, trebuie sa pun eu manual linkurile.. Aici am la dispozitie Vista si Google Chrome precum si un program care teoretic    imi poate salva articolele in Word 97-2003, practic am sa vad ce varza a iesit cand ajung acasa. Cica ar fi bine sa salvez documentul ca....nu stiu ce, intrebarea e daca pe vechitura de acasa pot citi asemenea documente.

Asa s-a facut ca luand la puricat tot ce am publicat de prin 25 iulie incoace am vazut ca lipseste relatarea despre ziua de 28 August. Daca nu-mi vedea ideea cu salvatul fie ce-o fi as fi crezut ca cineva mi-a sters dinadins aceasta pagina (atat de paranoica sunt) Bun, acum ca v-am lasat cu gura cascata si creierul pe moate incercand unii din voi sa intelegeti ce naiba am scris mai sus o sa copiez din Jurnalul de Calatorie impresiile caldute din perioada respectiva si o sa le asezonez cu niste poze.


Iar ne-am trezit tarziu. Era normal dupa atat de lunga plimbare din ziua precedenta. Ne-am luat dejunul, am facut check out de la hotel dar ne-am lasat bagajele in pastrare si am mers la gara Heuston (se pronunta precum celebrul centru de control al misiunilor Apollo, incat imi revenea obsedant in minte 'Huston, we have a problem!' din filmul 'Apollo 13') ca sa luam bilete spre Cork. Cu biletele in buzunar am pornit din nou la drum prin Dublin. 

Gara Heuston

De data asta Maria a renuntat din nou la dorinta de a se plimba pe malul marii (era clar ca nu avem timp) si am mers spre Catedrala St Patrick, pe care tineam neaparat sa o vad. Nu va pot povesti cat de mare mi-a fost dezamagirea. E atat de severa si cu ornamente atat de putine pe dinafara, mai ales in comparatie cu celelalte catedrale pe care le-am vizitat pana acum: Finbarre din Cork (e drept ca nu si in interior), Domul din Koln si Notre Dame din Paris, iar pt inauntru trebuia sa platim ca sa o vedem incat am plecat de acolo cat de repede am putut. 

Cruce cu ornamente tipic irlandeze. Crucile de la muzeu erau mult mai inalte, dar nici asta nu e chiar mica.

Am trecut pe langa Steven's Green fara sa intram in parc, desi Maria e mereu dornica sa vada multa verdeata dar am trecut totusi printr-un parc tipic englezesc, cu pomi si peluze de iarba, florile fiind bagate intr-un soi de tarc undeva intr-o margine, de parca erau surghiunite acolo, ca niste rude sarace. Mi-a venit in minte replica plina de naduf a micutei frantuzoaice care ii reprosa mamei ca a venit in Jardin des Plants ca sa vada 'deux mizerable fleurs'.

In zona georgiana a orasului erau deschise spre vizitare nenumarate case, la una din ele ni s-a inchis usa in nas, Maria spunea ca ar fi trebuit sa sunam, dar eram deja in criza de timp, in alta, dupa ce am coborat cateva scari cam abrupte (eram sfatuiti insistent prin afise sa ne tinem de balustrada pt ca e pericol sa cadem) ca sa intram prin subsol ni s-a spus ca trebuie sa asteptam cam 10 minute pt ca se viziteaza in grup, am renuntat pt ca nu aveam la dispozitie cele 10 minute, am reusit insa sa vizitam o casa care apartine Universitatii si unde peretii erau acoperiti cu niste minunate picturi murale ce mi-au amintit de Pelesul nostru (doar pt ca si la Peles s-au folosit multe picturi murale, temele insa sunt total diferite).

Case din cartierul Georgian, construite in vremea regelui Goeorge....In acest cartier au locuit pe vremuri o multime de personalitati irlandeze.

Am ajuns la un alt parc pe laturile caruia se aflau multe, multe miniexpozitii de arta fotografica. Bineinteles ca savoniera mea nu va fi niciodata in stare sa produca asemenea opere, nici macar la inaltimea celor mai putin reusite din ele. Am zabovit cam mult pe acolo, spre exasperarea Mariei, care stia ca mai sunt multe alte obiective turistice in zona. 

The Kiss de Rowan Gillespie

Tanarul nu a pozat special pt mine, s-a intamplat sa fie acolo, imi place insa f mult scena.

Am strabatut cu greu celebra Grafton Street, strada cu multe magazine elegante, intesata de trecatori, majoritatea turisti de o mare varietate de tari de origine, incepand cu europeni, asiatici si africani, poate si americani sau australieni (printre cei care cerusera dedicatii la Arlington in seara trecuta erau si niste australieni).si am trecut in mare viteza pe langa Triniton College, Muzeul de \istorie \naturala, nu mai stiu ce minister si alte obiective (in zona georgiana am vazut si Marea Sala de Concerte)  dar tot am fost cat pe ce sa pierdem trenul. Noi, eu si Lia, am coborat din Luas la gara, Maria a coborat cu o statie inainte, la Muzeu. a alergat pana la hotel, a luat bagajele si a ajuns intr-un suflet pana la peronul unde trenul de Cork se pregatea sa plece. 

Muzeul de Istorie Naturala (Antipa al lor)

Am mancat cate un sandvish cumparat in tren si in Cork am luat un taxi pana acasa. \pentru ca deja cunosc cat de cat o parte din Cork mi-am dat seama uitandu-ma mai tarziu pe harta ca si acest taximetrist a ales o ruta mai ocolita, e drept ca relieful din zona de langa rau e cam accidentat si unele strazi sunt f inguste si abrupte incat trebuie sa fi un as al volanului sa circuli pe ele fara sa-ti sara inima din piept.