Jurnal de calatorie Irlanda 2010 Beamish Cork Folk Festival

Aveti pt ce sa ma invidiati. In timp ce unii isi pun probema daca Irlanda, al carei guvern se incapataneaza sa plateasca datoriile facute de Anglo-Irish Bank inca de la inceputul declansarii crizei financiare, va urma cat de curand calea Greciei, iar nenumarate santiere de constructii zac inghetate (trec des pe langa o schela pe  care e afisat "Atentie, se lucreaza sus" dar pe schele e pustiu), de pomina fiind Idle Tower, poreclit asa pt ca numai doua apartamente au fost vandute din  ditamai blocul turn, cu toate aceste totusi Corkul, atat orasul cat si comitatul, o duc dintr-un festival in latul. Imediat dupa Culture Night, pe 28 Septembrie, a inceput Beamish Folk Cork Festival, cu sumedenie de formatii care dau concerte care de care mai atragatoare in diferite locatii, unele cu bilete, altele gratis.


Din pacate cele mai multe desfasurandu-se in puburi au ca ora de incepere in cel mai bun caz 9:30pm, mult prea tarziu pt o familie cu copil sau pt o femeie singura. Azi  (30 septembrie) insa a avut loc un concert gratuit la Lewis Glucksman Gallery, o cladire care poate fi incadrata f bine ca arhitetectura in categoria "Cladiri Neobisnuite" (din pacate datorita faptului ca e incadrata de copaci inalti si stufosi nu poate fi fotografiata in ansamblu), un centru de cultura aflat in frumosul parc al Campusului Universitar (UCC).


A concertat o formatie, Dulra, featuring Caitriona O'Leary. Am ajuns cu cateva minute dupa ce a inceput evenimentul pt ca a trebuit sa o luam pe Lia de la scoala. Sala, destul de mare, era arhiplina, n-am mai gasit loc pe scaun si am stat in picioare. N-am apucat sa ascultam prezentarea, dar vocea de adevarata soprana a solistei ne-a cucerit pe loc datorita pasiunii cu care canta, desi n-am inteles un cuvintel din tot ce canta ea in limba celta. Am remarcat doar ca acesta limba, cel putin asa cum pronunta frumoasa Caitriona, e cam aspra , aducand pe undeva cu ebraica sau araba, in special H rostit din fundul gatului.


Atat orhestra cat si solista au dat un spectacol de zile mari, desi erau si mame cu copii mici in brate in unele momente aproape ca nimeni nu respira ca sa nu tulbure curgerea melodiei. S-au cantat atat lungi si pasionate balade, cat si melodii mai saltarete, de dans, cu acompaniament de castagnete la un moment data, altadata au folosit o tamburina. Bineinteles ca n-au lipsit vioara si toba. La un moment dat solista, care era in picioarele goale, si-a suflecat putin rochia cea lunga pt a ne face o demonstratie de balet irlandez cu o gratie si o armonie incantatoare.

Ciudat era ca o doamna din asistenta, asezata pe jos, inchisese ochii si cred ca a si atipit putin, desi era greu de crezut ca poate dormi cineva ascultand o asemenea muzica, a atipit zic pt ca i s-a inclinat usor capul,intr-o parte (ca la Cati Andronescu in parlament) si a tresarit cam speriata cand s-au pornit aplauzele.


In holul de jos al galeriei se aflau expuse niste lucrari ale copiilor care au participat la Culture Night incercand sa faca asa cum se pricep coperte de album CD. 

Concertul, dupa parerea mea, a fost un succes, nu ne venea a crede ca s-a terminat asa repede (de fapt a durat destul de mult, nu stiu daca solista ar fi putut sa mai continuie sa cante pt ca a pus f mult suflet in interpretare). Trebuie sa mai spun doar ca a plouat cam toata ziua, totusi oamenii au iesit din casa pt a asculta (gratis) muzica buna.