Inima Zdrobita

Un email din categoria "Folclor Internautic" mi-a amintit de un cantec vechi, al celui ce a fost numit The King, Elvis Presley. Cantecul se numeste Heartbreak Hotel si poate fi vazut pe youtube la mai multe adrese, eu am ales una pt muzica si alta pt versuri.

Versurile arata asa:

Heartbreak Hotel

Artist: Elvis Presley
Album: Heartbreak Hotel
Year: 1956
Label: RCA
Writer(s): Mae Boren Axton, Thomas Durden, Elvis Presley

Well, since my baby left me,
I found a new place to dwell.
It's down at the end of lonely street
at Heartbreak Hotel.


Heartbreak is so lonely baby,
Heartbreak is so lonely,
Heartbreak is so lonely I could die.


And although it's always crowded,
you still can find some room.
Where broken hearted lovers
do cry away their gloom.


Heartbreak is so lonely baby,
Heartbreak is so lonely,
Heartbreak is so lonely I could die.


Well, the Bell hop's tears keep flowin',
and the desk clerk's dressed in black.
Well they been so long on lonely street
They ain't ever gonna look back.


Heartbreak is so lonely baby,
Heartbreak is so lonely,
Heartbreak is so lonely I could die.


Hey now, if your baby leaves you,
and you got a tale to tell.
Just take a walk down lonely street
to Heartbreak Hotel.


You'll be so lonely, baby
You'll be so lonely
You'll be so lonely you could die


Although its always crowded
You still can find some room
For broken hearted lovers
to cry away the blues


Heartbreak is so lonely, baby
It is so lonely
They'll be so lonely, they could die

Ei, si acum sa ma intorc la emailul despre care am vorbit mai sus. Nu odata mi-am ventilat frustrarea de a vedea ca circula pe emailuri, forumuri, bloguri, texte anonime la care cineva a trudit pt a le pune la punct si mi-ar placea sa stiu cum se cheama persoana respectiva (deh, sunt si eu un fel de scriitoare, chiar daca cel mai mare succes la cititori il au articolele la care folosesc copy/paste, deci nu-mi apartin). Am cautat textul respectiv (multumesc Suzeta) si am vazut ca deocamdata nu e cine stie ce raspandit pe internet, ba chiar nici nu apare identic in toate sursele, mai mult sau mai putin de specialitate.

Cu ocazia asta am descoperit ca exista un site care promite sa te faca celebru daca incarci acolo documente, dar cele cateva pe care le-am vizionat (textul respectiv fiind primul) erau "date ca anonime". Altul, numit Tratamente Naturiste, scrie simplu la sursa Internet.

In 2005 New York Times publica un articol despre un studiu care demonstra ca te poti imbolnavi daca ai inima zdrobita, sau cum spunem noi, ca poti sa si mori de inima rea. Am retinut ideea si de aceea am avut impresia ca textul pe care il voi copia mai jos asa cum l-am gasit pe un forum seamana ca doua picaturi de apa cu cel american, dar adaptat la realitatile noastre, insa recitindu-l m-am lamurit ca nu chiar asa. Interesant e ca una din variantele textului apare pe un forum pt medici.

Eu am ales sa il copiez de un alt forum, pt ca este precedat de un alt articol, intitulat Distresul, pe care o sa-l copiez deasemenea.

Nu numai tigarile si friptura de porc uzeaza motorul vietii. Treptat, specialistii descopera cu uimire ce legaturi stranse exista intre universul nostru afectiv si sanatatea inimii. O noua disciplina medicala, psihocardiologia, cerceteaza cand si in ce fel frica, furia si tristetea ne ameninta viata.


O piatra pe inima


N-a fumat niciodata. Merge regulat la inot. Valorile colesterolului sunt in ordine, tensiunea putin sub limita normala. Corina Popa (numele e schimbat) e un model de persoana sanatoasa. In pericol sunt altii, credea ea: fumatorii, supraponderalii, hipertensivii sau bolnavii de diabet. Dar in vara anului 2007... Corina se prabuseste la ea in casa, cu dureri puternice in piept, in bratul stang si in maxilar. Vomita. Fiica ei cheama salvarea: se pare ca e vorba de un infarct. La spital, medicii nu-si cred ochilor.
Cand examineaza cu cateterul vasele coronariene, cautand portiuni ingustate sau obturari care in mod normal constituie cauza unui infarct, nu gasesc nimic. Tinand seama de varsta pacientei, 69 de ani, vasele de sange sunt ireprosabile. Largi ca niste tevi abia iesite din fabricatie. Abia dupa o ecografie, care pune in evidenta o deformare neobisnuita a inimii, medicii reusesc sa ajunga la o concluzie: Corina Popa sufera de asa-numitul "sindrom al inimii zdrobite". "Din fericire", explica ei, "boala nu reprezinta un pericol pentru viata pacientului, insa primele simptome sunt identice cu ale infarctului. Cauza sunt hormonii stresului, ce paralizeaza pentru un scurt interval de timp muschiul inimii."


Din discutiile cu pacienta, reiese ca inainte de incident, ea se afla la capatul puterilor. Cu un an si jumatate in urma, sotul ei murise de cancer pulmonar, dupa 45 de ani de casnicie. Corina il ingrijise zi si noapte, fara sa se crute, iar dupa moartea lui, avusese luni intregi atacuri de panica. Pierderea tovarasului de viata o imbolnavise - ii zdrobise inima.


Exista cateva expresii populare foarte plastice, care descriu o asemenea situatie. Se spune: "Am o piatra pe inima" sau "Mi s-a oprit inima de frica" ori, ca in cazul nostru: "Asta mi-a zdrobit inima".
Intre timp, medicii au aflat cat adevar ascund aceste zicale.


Sufletul ucigas

Durerile sufletesti pot omori inima
Organul situat dedesubtul sternului a fost considerat multa vreme un exemplu de mecanism robust: o pompa de marimea unui pumn, care se contracta de aproximativ 100.000 de ori pe zi, lasand sa treaca prin ea cam 7000 litri de sange - volumul unei cazi de baie, inmultit cu 46.. O pompa ce functioneaza in general fara necesitati de intretinere, timp de mai multe decenii, cu conditia ca tevile ei de alimentare sa nu se infunde, datorita unor influente genetice sau unui mod de viata nesanatos - intelegand prin asta fumatul, alimentatia bogata in grasimi animale, sedentarismul. Acum cativa ani, cand primii medici si psihologi si-au pus intrebarea daca nu cumva suferintele psihice "ataca inima" literalmente, ei au fost intampinati cu zambete ingaduitoare. Insa de atunci si pana astazi, psihocardiologia, disciplina medicala specializata in efectele patologice produse de stresul psiho-social asupra inimii, a prins contur si a castigat teren. Au iesit de sub tipar manuale voluminoase. Iar in tot mai multe spitale din Occident, lucreaza mana in mana cardiologi, specialisti in psihosomatica si psihologi.


Aceasta noua orientare medicala are la baza constatarea ca durerile sufletului au suficienta putere pentru a provoca o paralizie a unor portiuni din miocard.


Boala a fost numita "sindromul inimii zdrobite" si, din nefericire, ea duce adesea la declansarea unui infarct cu posibile urmari fatale. Iar lista sentimentelor nocive este lunga: furia, nervii nestapaniti, frica, tristetea si mania presupun riscuri de care nu suntem constienti, la fel ca si epuizarea, descurajarea si depresia.


Unii sunt afectati indata dupa un eveniment traumatizant: dupa o catastrofa naturala cum ar fi un cutremur, dupa un atac terorist, dupa ce au primit vestea mortii unei persoane apropiate, dupa un accident. Altii, cum este Corina Popa, sufera de o perioada indelungata, pentru ca la un moment dat sa se prabuseasca, fara sa poata fi identificata o cauza imediata. Insa cel mai adesea se constata o suprapunere a ambelor variante.. "Tipica este combinatia celor doua forme de solicitare - cronica si acuta", afirma specialistii. "Deja cu luni de zile inainte de infarctul propriu-zis, pacientii se simt extrem de obositi, extenuati si lipsiti de energie. Ingrijorati de starea lor, multi se prezinta la medic. Daca apoi se adauga si o enervare brusca, infarctul se produce instantaneu. "
Ce se petrece acolo, sub piele, muschi si coaste? Cum se ajunge de la stari de spirit la obturari ale vaselor de sange? Cum paralizeaza sufletul inima? Pana in prezent, cercetatorii n-au elucidat toate detaliile acestor procese primejdioase, insa esenta lor este mai presus de orice dubiu: cand tristetea, starile conflictuale, frustrarea sau melancolia dureaza saptamani si luni, ele nu mai inseamna pentru organism decat un singur lucru - stres si anume in varianta sa nesanatoasa, cronica: sindromul inimilor zdrobite. Efectul lui nu este totdeauna mortal.


Unii dintre cei loviti isi revin. In schimb, altii au mai mult ghinion: la ei stresul forteaza indesirea batailor inimii si totodata deteriorarea vaselor. Acestea devin mai rigide si se ingusteaza, acoperindu-se cu depuneri ce pot impiedica circulatia normala a sangelui. Ori se fisureaza si formeaza cheaguri - un risc cu atat mai crescut, cu cat sangele pacientului respectiv tinde sa se coaguleze mai rapid. In punctul acesta, pericolul de infarct e major.


Lipsa aprecierii

In cazul lui Valentin Abrudan, factorul declansator al infarctului a fost o cearta cu seful. Barbatul lucra ca indrumator pentru persoanele cu handicap. "La serviciu ma aflam intr-o agitatie permanenta, nu-mi permiteam nici o clipa de odihna", povesteste el. "Treptele in institutie le urcam si le coboram cate trei odata, aveam mereu sentimentul ca nu-mi fac munca indeajuns de repede." Apoi a aparut o colega noua, care a inceput sa-l sicaneze sistematic. In cele din urma, a sosit si ziua cand seful i-a spus in fata ca vrea sa scape de el - dupa mai mult de zece ani. Abrudan a facut infarctul la sase ore
dupa acea discutie, seara in pat.. Abia implinise 40 de ani. Dusese intotdeauna o viata sanatoasa, era vegetarian si practica regulat joggingul, nu avea obiceiul sa fumeze si consuma foarte rar alcool. In acelasi timp insa, traia neincetat sub tensiune. Iar in final, fusese supus unui ultim soc. Statisticile medicale atesta fara putinta de tagada faptul ca relatiile dificile la locul de munca obosesc inima. Enervarile permanente la serviciu dubleaza riscul de infarct la persoane initial sanatoase.


Al doilea punct sensibil in atmosfera zilnica de la lucru este lipsa de apreciere: oamenii dau ce au mai bun in ei in profesie si nu se simt recompensati pentru aceasta.
Recompensarea insuficienta poate imbraca forme diferite: salariu modest, statut inferior, lipsa unor sanse de promovare, nesiguranta locului de munca, un sef coleric sau colegi agresivi. Printre exemplele tipice se numara, de pilda, medicii secundari, care presteaza o munca de raspundere, sunt prost platiti si nici n-au vreun cuvant de spus in cadrul ierarhiilor rigide din spitale. Sau mamele active profesional, care se istovesc pe doua fronturi, fiind nemilos criticate pretutindeni. Sau cei cu vocatia daruirii, care isi cheltuiesc energia pentru altii, fara nici un fel de recunostinta.


Deschideti-va sufletul! Emotiile negative pot fi fatale
Este un fapt dovedit ca oamenii care suporta un stres emotional cronic percep altfel lumea inconjuratoare, iar acesta e inceputul unui cerc vicios: la ei pragul de "alarma" a coborat sub limita normala, creierul lor este mai atent si mai receptiv la stimulii exteriori. Au deseori reactii de spaima ori emotie, organismul lor se comporta in fata unor situatii banale, cotidiene, ca si cum ar fi unele de extrema urgenta. E vorba de oameni care n-au posibilitatea sa discute cu cineva despre emotiile lor negative. Ei nu se elibereaza de aceste sentimente, ci le retin si le refuleaza. Cu consecinte fatale pentru sanatatea inimii.


Foarte aproape de marginea prapastiei se afla persoanele caracterizate printr-o tristete patologica: depresivii au un risc de infarct de doua ori mai mare, comparativ cu semenii lor mai deschisi si exuberanti. Depresia constituie un stres permanent pentru organism. Un depresiv se gaseste continuu intr-o stare de tensiune distructiva, care modifica intregul metabolism. Din perspectiva unui posibil infarct, depresia nu este cu nimic mai prejos decat factorii fizici de risc cunoscuti, ca fumatul ori hipertensiunea arteriala.
"Depresivii trebuie sa invete treptat ca pot avea din nou incredere in propriul lor corp", spun medicii. De pilda, prin psihoterapie, tehnici de relaxare sau programe echilibrate de sport.


Revizuirea modului de gandire, schimbarea atitudinii, relaxarea - pentru aceasta, cei mai multi necesita ajutorul unui profesionist. Dar multe victime ale stresului merg pe aceasta cale numai dupa ce pompa sistemului lor circulator a
cedat. Desi ar putea lua masuri cu mult inainte de colaps: cine nu-si poate depasi tristetea, cine se teme ca va deveni depresiv ar trebui neaparat sa aiba o discutie sincera cu medicul sau de familie, ori sa se adreseze unui psihiatru sau psiholog. Daca problema nu e inca presanta, destule se pot rezolva si cu pasi mici. Concret, aceasta inseamna:
fragmentati- va programul de munca cu pauze, mergeti la fereastra, priviti afara si visati cu ochii deschisi. Cand va simtiti la stramtoare, calmati-va deliberat cu ajutorul respiratiei sau vizualizati imagini ce va inspira liniste, pentru a va distanta emotional de situatia care va streseaza.


Pompa cu functionare non-stop
Fara ca noi sa fim constienti de asta, inima noastra isi face datoria neintrerupt, zi si noapte. Invatam s-o pretuim
abia cand se defecteaza.


Marimea
Inima este cat pumnul stapanului ei.


Greutatea
* La un adult: 300-350 grame.


Pulsul in stare de repaos (batai pe minut)
* Adult: 60-80
* Nou-nascut: 140
* Maratonist: 35


Numarul batailor de inima la un adult
* In cursul unei zile: 100.000
* In 70 de ani de viata: circa 3 miliarde.


Inceputul


Din a patra saptamana de sarcina, inima embrionului incepe sa pulseze in abdomenul mamei.


Capacitatea de transport


* Pe zi: 7000 litri de sange (de 46 de ori volumul unei cazi de baie).
* In 70 de ani de viata: 178 milioane litri de sange.


Oprirea


Inima inceteaza sa bata abia la trei pana la cinci minute dupa ce omul si-a dat ultima suflare. Daca inima se opreste prima, dureaza doar 30-60 secunde pana cand dispare si respiratia.


Infarctul


Din numarul total de infarcturi, aproape o treime conduc la un deznodamant fatal. Majoritatea au loc in orele diminetii.


Dar si cine nu lucreaza poate trai in conditii de stres cronic. Sa fii somer si sa primesti zilnic cate un nou refuz la o cerere de angajare, sa porti un razboi conjugal ori sa-ti ingrijesti mama bolnava de Alzheimer - asemenea lucruri macina sufletul, la fel ca suprasolicitarea si subaprecierea de la serviciu. E o schema care se repeta la infinit: munca peste puteri, pentru a plati ratele la casa si datoriile. La un moment dat, cand randamentul scade, visul se spulbera, statutul social e compromis, relatia cu partenerul se uzeaza din pricina problemelor. Apoi, pe neasteptate, catastrofa: infarct.


Nu oricine munceste din greu sau are de depasit o serie de probleme personale se confrunta cu acelasi grad de risc.
Vulnerabilitatea la stres depinde pe de-o parte de factorii genetici, iar pe de alta, de experienta acumulata si atitudinile dobandite. Ce exigenta avem fata de noi insine?
In ce masura suntem obsedati de performanta? Ce importanta acordam situatiilor critice? Le putem gestiona? Pentru unii,o cearta cu nevasta ori toanele sefului reprezinta doar o solicitare nervoasa in plus, pe cand altii se distrug din cauza lor.

Si acum articolul despre Distres:

Distresul


Luni Aug 31, 2009 3:11 pm

Din fericire, exista nu numai stresul negativ (distres), ci si stresul pozitiv (eustres). Mai putin patrunse in vocabularul curent, aceste doua cuvinte (eustres si distres) desemneaza doua tipuri fundamentale de stres, reliefate de catre Selye in 1973.
Distresul este termenul ce desemneaza stresurile care au un potential nociv pentru organism. Principalii hormoni eliberati in cursul distresului: catecolaminele (in special noradrenalina si adrenalina) - pot favoriza bolile cardiovasculare - si cortizolul, influenteaza negativ rezistenta organismului fata de infectii si fata de cancer.
Teoria cognitiva a stresului psihic (SP) spune ca la baza distresului exista o neconcordanta intre resursele, abilitatile, capacitatile individului, si cerintele sau necesitatile impuse acestuia. Astfel, se confera anumitor situatii o semnificatie stresanta. cu care suntem de acord.
Termeni care sunt prezenti in diferitele definitii ale SP:
1. „amenintare": este semnificatia de anticipare a unui pericol;
2. „frustrare": ia nastere cand un obstacol se interpune in realizarea unui scop;
3. „conflict": situatia creata de interferenta a doua sau mai multe solicitari cu motivatii opuse, realizand o adevarata competitie;
4. rezolvarea unor probleme dificile sau imposibile (in raport cu contextul situational de rezolvare).
La acestea noi am mai adauga:

5. suprasolicitarea peste limitele capacitatii intelectuale (inclusiv parametrii atentiei, memoriei, rezistentei la perturbatii etc); Lazarus subliniaza caracterul subiectiv al perceperii de catre individ a unor solicitari, evaluate de el ca depasindu-i posibilitatile (chiar daca uneori realitatea este alta) deci distresul apare cand exista un dezechilibru intre solicitarile obiective asupra organismului si posibilitatile pe care subiectul considera ca le are spre a le face fata.
6. remanenta unor stari afective negative (pierderea unei fiinte dragi, esec profesional sau de alta natura, etc.) sau redesteptarea lor sub actiunea unor excitanti conditionali (sau, pur si simplu, circumstantiali), ori readuse la suprafata constiintei prin vise, asociatii de idei etc.
7. situatiile de subsolicitare (deprivarea senzoriala cu monotonie, lipsa de informatie sau lipsa de activitate soldate cu o gama larga de stari psihice, mergand de la simpla plictiseala si pana la izolare externa).

Subsolicitarea il streseaza pe individ. Aceasta se explica prin aceea ca la fiecare om exista o nevoie innascuta (si potentata social) de afirmare a unei largi game de posibilitati, care sa-i evidentieze capacitatea sa, aspiratie care nu-i este satisfacuta decat intr-o activitate in cursul careia este solicitat in mod adecvat acestor posibilitati (suprasolicitarea provoaca tot distres).

Stresul de subsolicitare apare in conditiile vietii moderne, destul de frecvent in activitatile de „deprivare senzoriala" realizata in unele situatii de izolare profesionala sau fortuita - cu scaderea stimularii „obisnuite" a cortexului cerebral datorita unei activari nespecifice corticale insuficiente, prin intermediul sistemului reticulat activator ascendent.

O forma mai subtila, dar mult mai nociva, o constituie situatiile de subsolicitare aspirationala prin insatisfacerea unor trebuinte sociale (diferite de cele biologice si implicand procese de comunicare interumana, implicit nevoia de autoafirmare etc).