S-a facut mare reclama la Ceili Mor (pronuntat Kaili Mor) dar habar nu aveam despre ce e vorba. Era amenajata o scena mare aflata intr-un fel de tarc mare delimitat de panouri de sarma groasa, dar tarcul a fost multa vreme pustiu. Abia dupa indelungi probe de sunet si microfoane a pornit Kailul, care a constat din multime de voluntari dornici sa danseze dupa indicatiile unor entretaineri in varsta, dar f inimosi si hazlii. Marturisesc ca nu a-m distrat atat de bine la nici o nunta, era o placere sa vezi oameni de diverse varste si gabarite dansand cu foc dupa muzica furnizata de diverse formatii instrumentale. Am gasit un loc la gard aproape de scena si desi la inceput dansatorii ocupau mai putin loc, langa scena ramanand ceva spatiu liber, cu timpul arena s-a umplut. Se executatu tot felul de figuri complicate, cu schimburi de parteneri, rotiri, dansatorii au fost organizati intai pe perechi, apoi cate trei, cate patru, cate opt, in final s-au dansat mai multe dansuri in grupuri de cate patru perechi.
Din cand in cand in ring ramaneau mai mult perechi mai varstnice care dansau vals, dar existau si tineri care stiau sa valseze. Dragute erau perechile de copii care topaiau cat puteau ele de rtimat. Si sambata m-au amuzat doua fetite care au dansat f frumos pe muzica irlandeza. Din cand in cand entertainerii intrebau unii dansatori de unde vin, o fata era din Coreea de Sud, iar un baiat venise sa studieze in Cork tocmai din State (a trebuit sa-i traduca irlandezului ca e vorba de USA) Desi muzica era instrumentala se pare ca melodiile erau celebre, pt ca doua doamne din asistenta au acceptat sa cante, la cererea entertainerului, f frumos si melodios, versurile.
Dar cel mai mult mi-au placut doua formatii de dansatoare, una din fetite de 10-11 ani avand si un baiat printre ele, alta din adolescente. Cele mici au dansat dansuri mai putin complicate, cele marisoare au dansat in stilul Riverdance, desi nu asa de profesionist (una din ele a si cazut la un moment dat in fund, dar a procedat precum patinatorii artistici in timpul campionatelor, s-a ridicat imediat si a reintrat repede in ritm). La sfarsit fetitele mai mari au facut un dans a capella, dansurile irlandeze nu se danseaza cu orice fel de pantofi, exista unii speciali pt step.
N-am stat tot timpul lipita de gard cu camera de filmat in mana (incepuse sa ma doara mana de la atat filmat) M-am mai plimbat printre corturile cu mancare dar eram deja satula de la taiteii thailandezi. Cu ocazia asta am fost rugata sa fac niste poze unor fete f vesele care dansau printre corturi, le-am cerut voie sa le filmez, ele au crezut ca fac doar poze, cand le-am spus ca le-am filmat au fost f entuziasmate.
Intre timp pe cer au inceput sa se adune nori amenintatori si s-a pornit o ploaie torentiala incat toata lumea a fugit la adapost. Orhestra a continuat sa cante (le convenea, cortul lor era impermeabil) oamenii au asteptat cu stoicism sa se termine ploaia. Mie mi-au prins bine atat umbrela cat si jacheta de fash din dotare. Am profitat de pauza de dans ca sa dau o fuga la Tesco sa mai cumpar cate ceva si mai ales sa schimb monezile cel multe de 1c stranse indelung de copiii mei.
Am pus, conform indicatiilor monezile in tavita, am apasat pe start, pe accept conditiile, am asteptat, si...nimic. Aparatul nu era fool proof, nu avea indicatii clare pt toti prostii. Norocul meu ca langa zid erau doau tinere care se intrebau in romana ce aparat e ala. Le-am raspuns ca e un aparat de schimbat monede dar habar n-am cum functioneaza. Bineinteles ca nici ele nu stiau, dar a venit un tanar caruia i-au spus pe romaneste ca am nevoie de ajutor. El a inceput sa ma instruiasca in engleza, a facut o asemenea fata cand i-am zis "poti sa vorbesti romaneste" ca fetele au pufnit in ras. Era simplu, tavita avea un maner care trebuia ridicat si monezile curgeau in aparat. Baiatul era cam fastacit de situatie (bineinteles ca i-am multumit) pt ca a dat sa plece fara sa le ajute pe fete sa care cumparaturile. Ei, daca ar fi toti romanii atat de bine crescuti si de saritori, ce bine ar fi!
Intre timp a stat ploaia si m-am intors pe GP la timp ca sa surprind un ultim dans (dansatorii n-au plecat, si-au facut datoria pana la sfarsit, mi-a placut mult entuziamul lor si faptul ca stiu sa se distreze fara sa se jeneze de publicul care ii asista). Apoi orhestra a intonat un fel de mars, doua doamne de langa mine au cantat cu multa simtire versurile, am dedus ca e vorba de imn, am intrebat-o pe una din doamenele cantarete daca e un imn si mi-a raspuns cu mandrie "National Irish Anthem". Am stat putin de vorba, era incantata ca imi place in Cork, mi-a spus ca e nationalista (o intelegeam f bine, mai ales ca nu odata m-am gandit la faptul ca si noi suntem despartiti de fratii nostri, ca si ei, e drept ca noi n-avem o IRA, dar am avut si noi luptatorii nostri din munti)
Si asa a luat sfarsit pt mine Beamish Cork Folk Festival. Camd am plecat la cortul cu clatite (crepes) mai era coada, una mica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu